THE END

S-a terminat. A mai trecut o votare. Cam asta a fost vointa poporului, sa vedem in continuare care va fi vointa presedintelui. Dupa cum stim de fiecare data, vointa presedintelui este diferita de cea a poporului.
Sa vezi acu`fratica negocieri ca la piata. Ca tre` sa faca alianta cineva. Basescu isi freaca mainile de bucurie ca va vedea cum se vor bate prostii si el o sa dea verdictul. Sa vezi acusica cum se vor schimba declaratiile si cum vor incepe sa se placa liderii de partid. Sa vezi ce curve vor deveni politicienii in care am crezut.
Cei mai castigati au fost aia care au plecat weekend-ul asta la munte. Ca noi am asistat doar la o rememorare a lu` 2004.
Sa traiti bine!

Cetatenii constiinciosi.

Dupa modelul alesilor nostri am purces spre sectia de votare care nu este chiar asa aproape de locul unde stau cu chirie. Cu cat ma apropiam mai mult, undeva dupa ora pranzului, cu atat credeam ca se duce lumea la vreun spectacol. Femeile, la bratul masculilor, pt.ca nu stim daca erau sotii, amantii sau fiii dumnealor, se deplasau in coloana spre acelasi punct, care clocotea de secretii (chestiile alea pe care le tii secrete, cum ar fi: Cu cine votezi.)

Coada depasea magazinul alimentar din colt, unde vanzatoarea si-a exprimat optiunea de vot chiar in fata noastra, fiind gata-gata sa fie linsata de un nostalgic al vremurilor cand inca nici nu fusesem conceput. Am aflat mai apoi ca erau prea putine cabine de vot si prea putine stampile ca sa ne satisfaca pe toti. Un alt aspect de remarcat a fost timpul petrecut in cabina de vot, pe care unii au luat-o drept confesional, care s-a dovedit prea scurt pentru 2 cetateni ce se hlizeau de mama focului pe seama candidatilor.

M-am regasit imediat pe lista, fiindca am un nume atat de lung incat era scris pe 2 coloane. Am impartit, bineinteles, stampila cu nevasta-mea, dar nu si preferinta de vot pe care o voi afla abia la inchiderea urnelor. Am incercat un exit-poll la iesirea de la urne care s-a dovedit a fi un esec, mai apoi transformandu-se intr-o sarcina privind curatenia pe langa casa.

La senat il stiam pe tipul pe care l-am votat, dar la camera deputatilor a trebuit sa aleg partidul, fiindca de fatuca nici nu auzisem. Si sunt un tip informat. Banerele si pliantele pe care caciularii le-au impartit in cartier o reprezentau pe alta cucoana. Asa ca m-am intors nerabdator acasa si am verificat pe net daca au sfeclit-o aia de la circumscriptie cu buletinele de vot. Nu a fost nici o eroare, ci probabil ca fatuca n-a avut prea multi bani de la partid pentru promotionale, asa ca i-au dat ce au mai gasit prin magazie.

Am votat, m-am exercitat, m-am intors acasa si-am mancat. E foarte bine cu stomacul plin.

Alege cu grija...

Sunt spoturi mai vechi, dar care au acelasi mesaj de fiecare data. Tine de voi ceea ce veti decide.

Oaia neagra a U.E

Uniunea Democrata de Centru din Elvetia a cerut respingerea extinderii acordului liberei circulatii in UE a României şi Bulgariei, datorita criminalitatii sporite a cetatenilor acestor tari, dand exemplul violentei rromilor din Italia.
Adevarul este ca au cam inceput europenii sa se sature de marlaniile si hotiile noastre. Si, nici chef sa ne mai asculte nu mai au, iar de banii nostri nici nu se pune problema, ca au ei destui.
Pe langa faptul ca suntem reprezentati de niste lepre ordinare care numai chef de munca nu au, ne mai si dam in petec cand vine vorba de drepturile imigrantului.
Chiar ca suntem oaia neagra a Europei.

Fă-o cu mâna ta, nu lăsa pe altu`!

Astazi m-am plimbat cu nevasta, toata ziua, pentru a ne relaxa minţile, pentru a ne face putina ordine in sertarele creieraşului, pentru a putea fi (l)apţi mâine la vot. Am colindat magazinele pentru a lua pulsul mulţimii fiindca nici acu` in prag de votare nu ştiu pe cine sa aleg. Mai bine zis, cu cine-o să m-aleg. Am decis, fiindca toata lumea se alege cu ceva in urma alegerilor, să ne alegem si noi câte ceva de imbrăcat pentru a putea onora invitaţia preşedintelui catre votare. Fiindca-i recesiune, nu ne-am ales decat cu o masa calda si scumpă la mall, dar am reuşit sa ne facem o parere despre cei cu care vom vota.

A, nu v-am spus? In goana nebunească dupa nimic ni s-au tot afişat chipurile celor ce-si doresc un fotoliu cald in parlament. Şi, doar unul singur m-a impresionat, pe care-l si votez, fiindca avea tot afişul facut caricatură, probabil de catre un mare simpatizant. Şi, semăna cu bunicu`. Care-a murit, saracu`. Da` mai bine, ca oricum n-ar fi stiut cu cine să voteze. Era la fel de indecis ca si mine.

Oricum ar fi eu tot ma duc la TOV, fiindca mă voi plictisi sa ma uit de la fereastra cum vecina aia buna isi ia bikinii noi cu sigla partidului. Dar inainte o sa trec pe la piata să-mi iau cartofi şi mere, fiindcă-s în post şi ştiu bine c-o să fac un mare păcat cu alegerile astea. Doresc, totuşi, să-mi spun parerea despre acest vot şi-o voi face chiar pe buletinele bune de pus in ur(i)nă.

Spor la treaba.... că mâine-i de lucru!

Piticii si căciulile colorate.

Toata ziua am circulat cu treburi prin oraş pe un frig de crăpau pietrele intrebându-mă ce fac aia de la munte, stiind ca acolo e cu cateva grade mai putin ca la mare. Pe lânga toate astea a mai si inceput sa fulguiasca, parca sa ne dea de gandit in privinta achiziţionarii de căciuli. Dacă ziua a fost intr-o culoare cenuşie pe aproape toata durata ei, pe după-amiază au ieşit din bârloguri piticii cu căciuli colorate care mai de care mai harnici incercand să termine de imparţit toate pliantele pe care le duceau in desagă. Ii vedeai mişunând pe ici pe colea, alergând, ţipând si ţopăind singurul lucru ce-i deosebea fiind căciulile viu colorate: portocalii, roşii, verzi si gălbui.
Ştiind povestea celor 7, am inceput să întrezăresc in fiecare câte unul din personajele din basm cu ticurile specifice.
Aşadar, cu cateva pliante in mână, cu căciuliţa galbenă pe marginea capului pe care erau aruncate cateva litere-PNL, parcă rezemat de un copac, se contura silueta Ruşinosului, o slăbătură pe care nici in ruptul capului nu-o puteai urni în a convinge lumea că-i bine sa voteze. La doi paşi, pe trotuarul din faţa chioşcului de ziare, o figură schimonosită, cu fesul roşu pe frunte incerca să-si facă o batistă dintr-un pliant de pe care se zăreau doar cateva promisiuni. Hapciu strănuta de zor indemnand lumea la votare si la schimbare, cu preţul unei viroze de toata frumuseţea. Fericitu`se zbenguia de zor prin parcare fluturandu-şi căciuliţa portocalie, fiindcă găsise o moneda de 5 bani ce-i putea astâmpăra foamea.
Pret de cateva momente am crezut ca exista o speranta pentru tara asta, descoperind lângă coltul blocului un grup de căciuli multicolore ce trăgeau dintr-o ţigară cu mult patos. Morocănosu`, Somnorosu` si Mutulică se rezemaseră de maldărul de hârtii proaspăt vopsite in tipografie si incercau sa comunice despre bunăstarea naţiunii intr-un mod inedit, acela al cerculeţelor din fum de ţigară. Grupuri-grupuleţe se pierdeau prin mulţime contribuind la propaganda partidului, incercand sa dea un pic de culoare orasului peste care se abătuse iarna. Pe jos şi prin aer se tăvaleau pliante cu figuri necunoscute, viu colorate pe care cu siguranţă piticu` şef le ştia. Cu căciuliţa verde pe urechile degerate Doctoru` incerca sa-si adune turma pierdută pentru a evita o confruntare cu căciulile gălbejite.
In liniştea serii se mai zăreau cateva pâlcuri de căciuli colorate care-si goliseră desagii indreptându-se catre casele lor, stiind ca nu mai sunt decat câteva zile până se vor descotorosi de podoaba colorată de pe ţeastă.

Morning journal news

Gândul-Interesul românilor pentru parlamentarele de duminică se anunţă a fi mai scăzut ca niciodată.
Adevărul-Peste 80 de morţi, în atacuri sângeroase comise la Bombay.
Jurnalul Naţional-Elena Udrea a anunţat ieri că va da în judecată Trustul In­tact pentru "campania mizerabilă" la adresa ei.
Cotidianul-Cine câştigă alegerile de duminică în Bucureşti.
Gardianul-România, tara tuturor posibilitatilor.
Ziarul Financiar-Romania intra fara buget in 2009, anul incertitudinilor.
Romania Libera-5 inovatii care vor schimba omenirea in urmatorii 5 ani.
Ziua-Traficul de organe din Romania, subiectul unui nou reportaj mincinos difuzat de italieni.
Wall-Street-Cum se vede criza financiara de pe Wall Street

Pe tărâmul imaginaţiei.

Sunt visele o dezlanţuire a gândurilor noastre de zi cu zi? Sunt ele reminiscenţe a faptelor noastre trecute?
Ieri dimineaţă m-am trezit foarte fericit si relaxat cum nu o mai făcusem de ceva vreme. Din cauza stresului de peste zi nu mai apuci decat sa-ti odihneşti oasele si sa-ţi oblojeşti ranile cotidiene. De visat, cine mai are timp? Asa ca, am fost privilegiat, dupa mult timp, cu o serie de vise care mai de care mai fantasmagonice. Le-am trăit pe toate si chiar le-am ţinut minte. Toate au pornit de la un fapt real din viata mea si au ajuns a fi adevarate opere fantastice cu preţul suferintei mele virtuale.
Singurul vis care m-a tulburat si care m-a facut sa am afişat pe faţă un zâmbet de prost de-a lungul zilei a fost, bineinteles, unul semierotic in care personajul principal a fost chiar autorul. Mult fum, ceaţă, sentiment, holuri lungi şi-o liniste deplina sunt decorul unei poveşti de dragoste cu năbădăi care m-a facut sa ud cearceafurile, de atâta transpiraţie. Mă şi văd cum o tăvălesc pe fătucă prin toate asternuturile, cum imi dezlănţui surplusul sexual si dragostea oarba. Ce, mai? Film in toata regula. Problema este că la un moment dat a aparut si nevasta-mea in acesta desfaşurare fantastică. Până şi in vise mă urmareşte. Si era chiar nevasta mea. Deja se transformase visul intr-un cosmar, cu amanta dornică de cât mai mult sex si nevasta la fel de pătimaşă. Până la urmă te descurci si cu o asemenea acţiune daca se petrece in alta sfera.
E, m-am trezit dimineaţa singur in pat, cu câinele lingându-mă pe faţă, cu nevasta lipsa si cu cativa mega de vis in creier. Şi, cand am inceput sa derulez filmul ce credeţi ca am descoperit? Că personajul care mă făcuse să am un vis minunat si care mă surmenase sexual nu era alta decat cumnata-mea. O fată extraordinara, de altfel. Si, frumoasa foc. Dar, era cumnata-mea, adica sora lu` nevasta-mea. Va daţi seama că am înlemnit? Am pus câinele sa-mi mai traga o limbă pe faţă poate-poate se mai schimba ceva in amintirile mele. Nimic.
Pe de o parte, atunci când ne trezim dintr-un vis, suntem fericiţi că nu a fost altceva decât o scorneală a mintii noastre si că nu suntem obligaţi sa trăim ceea ce s-a petrecut. Pe de alta, regretam şi suferim ca nu sunt evenimente actuale, că nu avem norocul de a avea pe viu ceea ce ni s-a desfasurat in creieras. Nu suntem noi cei ce fac jocurile.
Totuşi, inclin să cred ca visele sunt reminiscenţe ale unor fapte petrecute in viaţa noastra, a unor dorinţe ascunse, a unor trăiri sufleteşti intense, a imaginaţiei noastre debordante.
Vise placute...

Spicuiri prin...amintiri (I)

Stăteam la un pahar de amintire cu nevastă-mea si mi-am dat seama cât de mult imi lipsesc poveştile despre copilăria mea, de altfel una foarte năbădăioasa. De unde să încep? De unde imi aduc aminte.
Ştiu, din spusele părintilor, ca am copilărit mai mult la ţara, la bunici, că m-au mai ţinut si naşii soră-mii care mi-au aplicat si prima tunsoare "a la pârnăiaşi" pentru întarirea firului de par. Părintii mei au fost toata viaţa ingineri si au petrecut-o pe câmpurile patriei cu copiii dupa ei, bineinteles, că aşa era sistemul. Cand aveam vreo 3 ani m-am trezit ca locuiesc intr-un cătun, in Moldova, de vreo cateva case, care-si spunea IAS Vetrişoaia. Cine era pe-acolo? Doar noi, oamenii (specialiştii si prăpădiţii), animalele partidului (ovinele si bovinele) si ştabii. Un cătun atat de micuţ ca mi-era frica sa trag o băşina fiindca auzea paznicul de la ferma. Noi, copiii, ce stiam? Doar joaca. Părinţii? Doar muncă, si chefuri cateodata. Se lasa cu bauta adevarata.
Tin minte ca aveam o casa de la partid, un fel de duplex fiindca in jumatea ailalta mai stateau niste ingineri. Era asa de frumos ca de poftă, eu si sor-mea mâncam găinaţul uscat de pe sârma de rufe. Ne vizitau si vulpile, mai ales noaptea, si pe la cuştile cu găini, ca si-a dat seama taică-miu ca nu-i bun de păsăricultor. O ţin minte, in prostia mea, pe Floricica, atat de voluminoasa si voluptoasa ca o vaca de prăsila. Era vecina noastra, pe care o bălăcaream de cate ori aveam ocazia. Asta, până cand m-a salvat din ghearele unui monstru. De fapt o omidă cat palma de grasă, care-si gasise culcuş in coama mea bruneta. Floricica a avut curajul de a o smulge din părul meu inainte de a apuca sa ma piş pe mine si a aruncat-o in foc, moment in care am decis sa-mi respect salvatorul pentru tot restul vietii.
Tin minte ca Bârcă, un pişpirel de pe-acolo era vestit cum c-ar deţine o avere in stomac formată doar din monede de 5 si 25 de bani cu tractor si soare pe ele, bineînţeles. Şi, am incercat să mai rotunjesc veniturile familiei prin economisirea la stomac. Da' de unde frate, că mi-a fost rău de nu ştiam unde să mă mai ascund.
Am fost mămos, recunosc că altfel nu ajungeam unde sunt acum. Pe vremea aia se ţineau şedinţe de partid până la 10 noaptea, iar noi rămâneam acasa cuminţi până se gândeau ăia să le de-a drumul. Atât de cuminti, încât la 3 anisori am reusit să parcurg 1 km prin zăpadă, desculţ si doar in pijamale, de unul singur până la birourile partidului, unde am zărit-o pe maică-mea pe fereastra. Moment în care m-am liniştit şi am decis să mă culc în locul câinelui, pe preşul de la intrare, doar doar or da ăia peste mine când s-o termina paranghelia. Lucru şi făcut, doar că eu eram ingheţat bocnă, dar viu, cu câinele încolăcit in jurul meu, care încercase să-şi recâştige poziţia pentru somn.
Peste vreo 2 ani am fost nevoiţi să părăsim ferma minunată şi să ne mutăm la o alta unde am continuat seria de aventuri năstruşnice pe care vi le voi povesti într-o alta seara.
Noapte buna...

Dictionar explicativ: gheata

Pentru ca a dat peste noi prima zapada, hai sa vedem ce este gheata si ce efecte are ea. Pe soselele din Romania stim deja ce efecte are.

5 ani de grafice

Astazi, dupa multi ani, m-am bagat singur in sedinta. Si-am inceput sa-mi prezint graficul ultimilor 5 ani, cu realizari, cu planuri incheiate si altele incepute. Asta, dupa ce am analizat cateva CV-uri in vederea angajarii de noi oameni in firma la care lucrez. Am constatat ca toti se vad peste 5 ani realizati, cu masina, casa si-ntr-o pozitie profesionala foarte buna. Unii aveau deja vreo 2 ani experienta, altii deloc sau chiar foarte putina, dar cu totii aveau imaginatia foarte bogata. Oare, nu-si dau seama tinerii ca 5 ani nu este un termen real al gandurilor lor? Ca nu poti ajunge asa departe intr-un timp atat de scurt?
Am inceput sa ma analizez, sa pun cap la cap realizarile celor 5 ani de munca asidua si am schitat deja graficul in mintea-mi agera. Am tras o linie subtire pornind de la pozitia 80 si am ajuns dupa 5 etape la pozitia 250 asta insemnand graficul in euro al chiriei pe care o platesc. E o crestere, totusi, dar in banii pe care-i bag in buzunarul altora. O alta linie ingrosata porneste de la zero si se ridica incet dar sigur catre varful graficului. Aceasta este masina cu care circul in fiecare zi si care acum 5 ani nu era. Nici acum nu este in curtea mea pentru ca este proprietatea firmei. Dar, totusi, este o crestere in grafic. Da, dar cred ca nu este graficul meu personal. Cu rosu, ca sa nu ma deoache careva, am tras linia ce reprezinta banii pe care i-am castigat pana in prezent. Se duce in sus, rau de tot, graficul. Dar, daca-l pun langa graficul cu cheltuieli lunare, e cam monoton.
Asa ca, dupa 5 ani, constat ca nici masina, nici casa si nici bani multi nu am apucat sa strang in jurul meu. Ci doar o functie pe care au fost obligati altii sa mi-o dea, ca sa nu plec. Incurajator, nu?

Cu ochii pe tine.

Arestul la domiciliu este singura salvare care le-a mai ramas politistilor, fiindca nu mai au loc in penitenciare de atatia borfasi. De aceea Noul Cod de Procedura Penala va cuprinde si aceasta modificare prin care se incearca o reducere a incatusatilor, dar cu o corectie pe masura. Arestatul la domiciliu isi va putea desfasura pedeapsa in sufragerie, in baie, in pivnita sau in balcon, conditia fiind sa nu paseasca in afara spatiului unde locuieste. Si daca locuieste singur, cine-i duce gunoiul, cine-i face piata, cine ii cumpara ziarul? Poate cei de la Politia Locala ca tot freaca menta.
Acestia vor fi dotati cu dispozitive de urmarit, prin GPS, pentru a se asigura ca arestatii stau si se plictisesc de moarte uitandu-se la telenovele.

Indemnare

Jos cu grasimea.

Odata cu inaintarea in varsta apar si problemele cu greutatea corporala datorita mai multor factori. De aceea va recomand sa va preocupati si de silueta facand sport macar de 2 ori pe saptamana, sa reduceti mancarurile grase si nesanatoase, sa va intensificati viata sexuala.

Ningeeeee

Tocmai va zisesem cat de mult ploua pe la noi.
Ma suna un prieten acu` 10 min. si-mi spune ca de atata saturat de ploaie i-a ascultat Cel de Sus rugaciunea. A intrat cu socru-sau intr-un supermarket dupa ce-l udase bine ploaia, se servesc cu ce aveau nevoie, platesc la casa, ies pe usa. Ce sa vezi? Ningea cu niste fulgi mari de inghiteau oamenii de pe strada. Se uita asta la socru-sau, se uita la ceas (are si data) si-i zice: Socrule, nu crezi ca am stat prea mult in magazin? Ca s-a facut deja iarna.
Asa ca mi-a dat cea mai frumoasa veste. Si eu care credeam ca afara ploua...

November rain.

Apropo de ploaia care a cuprins Dobrogea de dimineata pana la aceasta ora. Ceea ce ne indeamna la zabovit langa soba, la depanat amintiri, la numarat bani pt. unii si la facut copii pentru altii.

Nemaizicand ca pe acesta melodie am numarat sute de astfel de zile ploioase, fiecare diferita in felul ei poate datorita varstei, poate companiei in care ma aflam sau poate pur si simplu a ei, a ploii.

Aduceri aminte.

Am trecut de copilarie de ceva vreme, dar ma apuca cateodata melancolia anilor trecuti, si-mi petrec ore in sir ascultand aceasta melodie care-mi face pielea de gaina. Copilaria este unul dintre cele mai frumoase momente din viata fiecaruia, iar lipsa ei ramane ca o rana deschisa pentru tot restul vietii. Stim sa o pretuim pana inchidem ochii si speram sa ramanem cu o particica din ea cat mai mult. Suferim atunci cand constatam ca ne-a fost rapita, ne bucuram cand stim ca am trait-o din plin. Imi amintesc ca zambetul era nelipsit de pe fata mea, ca lumea era o curte plina cu jucarii si dulciuri.

Sa avem grija ca celor din jurul nostru sa nu le lipseasca astfel de momente, mai ales ca timpul nu le poate reintoarce.

HOME SWEET HOME...

M-am reintors printre vii dupa 3 zile de cosmar, in care nu am avut puterea fizica de a ma apropia de calculator. Iti poti imagina cat de mult imi doream sa mai scriu vreo cateva randuri?
Dar nu aveam putere, eram extrem de obosit. De ce? Hai sa va spun.
Sotiei mele, careia ii multumesc, ii place sa -mi tina agenda, sa-mi faca programari pentru diverse evenimente familiale, sa-mi puna lucrurile cap la cap sau mai bine zis cap in cap. Asa ca de 3 zile alerg ca un ogar de la banca la primarie, de la un neam la altul, dintr-o delegatie in alta. Credeti ca mai am timp sa fac si amor? Intrebati-o pe nevasta-mea care-si doreste tare mult un maimutoi mic cu care sa se joace. Pai, pot sa-i cumpar ca nu mi-e greu. Da, da` unde gasesc eu unu` si viu, care sa se si cacaceasca si care sa si urle din gura de sarpe pana la 18 ani?
Asa ca, dragii mei, de 3 zile "trag la rame" si zi si noapte ca un adevarat carmaci, de mi-a venit si ideea geniala de a-mi denumi viitorul site personal www.carmaci.ro care sa ma apuc sa tin cursuri pentru marinari. Totodata, si clientii mei au observat oboseala cu care eram inzestrat si nu m-am abtinut sa le dezvalui secretul "fericirii". Unii dintre ei, de fapt ele, au inceput cu sfaturile de geniu pe care nici urechile nu doreau sa le auda.
-Pai, draga, daca va doriti asa mult un copil trebuie sa respecati mai multe reguli. Auzi?
-Nu, nu vreau sa aud cucoana! spusei in gand.
-In primul rand pozitia e foarte importanta, adica tre` s-o faci ca cateii, spuse clienta.
-Ati putea sa-mi si aratati, va rog? Ca nu prea stiu cum si-o trag cateii. Zisei, bineinteles, in gand.
-Si, dupa aia, tre` sa stea ca o corabie esuata cu pupa in sus, ca si cum s-ar scufunda.
-Scufundati-ar mintea in butoiul cu melancolie, gandii eu in timp ce fugeam catre iesire.
Cu sfaturile-n buzunar, cu arma incarcata, ca un adevarat Matrix Reloaded, eram pregatit s-o dau pe spate pe nevasta-mea, care "biensure" ca vazuse filmul.
La serviciu, aratam ca un babuin care satisfacuse toata ciurda de maimute, acasa eram ca un babuin in fata unei maimute, iar in somn eram ca o maimutica trasa de o ciurda de babuini.
In concluzie, de acum in colo, voi intra in stand-by pentru 3 zile in fiecare luna pentru a nu-mi compromite sistemul.
Secretul fericirii vesnice: be like a monkey, do it like a dog.

Protect your own world.

Traim intr-o lume plina de pericole, intr-o lume a terorii, o lume a egoismului. Nu facem altceva decat sa supravetuim, sa mai pacalim inca o zi din aceasta viata agasanta. Lumea in care ne invartim a renuntat demult la principii, la propriile orgolii, la pace.
Constatam ca, in orice coltisor al lumii ne-am afla, toate mecanismele functioneaza la fel, toate lucrurile sunt facute dupa aceleasi reguli, de altfel bine stabilite. Nimic nu ne mai surprinde, nimic nu mai este iesit din comun, nimic nou nu se mai naste. Lumea este guvernata de o haita de asa-zisi pacifisti cu Dumnezeu in frunte, existenta pericolului de autodistrugere fiind foarte mare. Legile umane nu mai sunt valabile de ceva vreme, totul fiind aranjat si dictat din cele mai inalte foruri. Lumea este o marioneta intr-o piesa bine pusa la punct, in care noi, oamenii, suntem papusile mute, in care nimic nu se poate petrece decat cu acordul celui ce tine franghia intre degete. Lumea noastra este treptat-treptat invadata de un virus, ce nu poate fi distrus odata ce-si intinde tentaculele, cel al nesigurantei. Fara sa ne dam seama se schimba ceva in jurul nostru, ceva ce este din ce in ce mai greu de explicat in cuvinte. A ne lasa prada acestei invazii doar datorita faptului ca lumea este in miscare nu face altceva decat sa ne grabeasca sfarsitul. Sfarsitul lumii in care suntem inca protejati.

Recesiune la Polul Nord

Se pare ca aceasta criza mondiala a poposit si pe banchizele polare, cat si in marile si oceanele lumii. Se duce o lupta crancena pentru supravetuire prin metode care mai de care mai inteligente.

Produse romanesti vs Produse straine

Sunt patriot, asta este problema mea! De cand ma stiu militez pentru tara asta pe care foarte multi au parasit-o sau sunt in curs s-o faca. Ma tot bat cu pumnii in piept ca daca vrem ca economia tarii sa mearga ca pe roate, daca vrem ca sa vedem vreo schimbare peste cativa ani, trebuie sa participam activ la sprijinirea ei.
Mi-am canalizat toata energia pentru cumparaturi si am incercat s-o extind si asupra familiei, prietenilor, colegilor si chiar a clientilor mei. Am incercat si am reusit sa dau sansa fiecarui produs romanesc fie el alimentar, textil sau chiar electronic. Nu concepeam si nu acceptam ca in casa la mine sa se consume sau utilizeze produse din alta tara pentru a nu ma dezamagi personal. Anumite produse care nu se fabricau la noi ma obligau sa le accept pentru a nu-mi limita propria viata.
In fine, discutam cu diversi oameni, clienti despre sansa pe care fiecare dintre noi ar trebui s-o acorde cate unui produs romanesc si cat de mult ar conta asta pentru tara in care traim. Dar niciodata nu ma intrebam daca si cei care le produc se gandesc la cei care incearca sa le acorde o sansa. Daca producatorul roman incearca sa se puna in pielea consumatorului roman, daca incearca sa-si limiteza profitul in avantajul calitatii produsului. Nu mi-am pus niciodata intrebarea daca guvernantii se gandesc la producatori sau la consumatorii romani.
Dar, a venit si vremea asta!
Azi am colindat magazinele orasenesti in vederea aprovizionarii pentru inca o saptamana. Am constatat ca suntem invadati de produse straine de toate genurile, mirosurile si culorile. Mi-am adus aminte de cei ce se plangeau ca vor da faliment din cauza ca le permitem strainilor sa ne copleseasca cu produsele lor.
Astazi am vrut sa fiu neutru si am cumparat atat produse 100% romanesti cat si straine. Ce credeti ca am constatat? Pe langa faptul ca erau mai ieftine decat ale noastre, cele straine erau si 100% mai bune, gustoase, aratoase. Ne mai mira?
Ce incercam eu sa protejez? O economie falsa? O imbogatire a unora in detrimentul dezamagirii consumatorilor? Asta se numeste produs romanesc?
Suntem un popor de plangaciosi, iar producatorii nostri sunt ca niste bebelusi ce asteapta sa fie stersi la curulet din 2 in 2 minute. A scazut pretul benzinei, taxa chiriilor s-a stabilizat, dar preturile produselor romanesti au tot crescut.
In fine, mi-am delectat, in seara asta, papilele gustative cu niste dulciuri straine pe care le-am savurat chiar si dupa ce se facuse digestia de ceva vreme. Extraordinar, cata importanta pun strainii pe calitatea unui produs si cat de mult incearca sa-l promoveze. Oare, vom ajunge si noi sa gandim in acelasi spirit? Sau ne vom plange ca sunt prea putine sarbatori crestine care sa ne mai aduca ceva profit?
Un lucru este clar: de astazi nu mai promovez produsele si producatorii romani, nici tara asta de cacat. Daca celor care incearca sa ne convinga zilele astea sa-i votam, nu le pasa, eu de ce-as gandi altfel?
Voua, ce sa va urez? Pofta buna! Sa va alegeti ce este mai bun pentru voi chiar daca este facut in Cucubati. Ca oricum in tara asta nici porci autohtoni nu mai sunt. In afara de politicieni. Ei sunt o rasa aparte.

SEX BOMB

Si teroristii sunt oameni!

Ce faci cand ajungi presedinte?

Fumatul si flirtul dauneaza grav sanatatii.

Fumatul si flirtul in locuri publice pot fi periculoase daca nu stii cu cine ai de-a face.

Apropo de flirt. Te trezesti uneori, in diferite locuri, inconjurat de diversi oameni, ca apuci sa comunici din priviri cu cine stie ce persoana. Ti se pare interesant, sunteti cat de cat misteriosi, nimeni nu se amesteca in treaba voastra, totul este ca o poveste pe care o cititi in acelasi timp, dar separat. Ochii se misca in orbite ca bilele de la loto, corpul incepe s-o ia razna prin miscari necontrolate, imaginatia e departe de realitate, in jur nu mai percepeti pe nimeni altcineva. Iti aprinzi calm o tigara, sorbi putin din cafea, mangai din nou paharul din fata si te gandesti cum sa continui abordarea. Cand te pregatesti de asalt, intr-o mana cu arma (tigara), in alta cu ceea ce ar putea stinge tigara in caz de pericol, constati ca ti-a luat-o inainte un alt concurent. Nici prin cap nu-ti trecea ca poate exista cineva cu care concurezi. De aceea nu este bine sa imbini 2 lucruri nocive in acelasi loc.

Cauti pe Dracu` si dai de tat-su!

Oricat de mult incearca Basescu sa scape de Mister Incompetent nu reuseste nici macar pe motorul de cautare cel mai vizitat. Nici nu are cum atat timp cat lu` Tariceanu ii plac motoarele.

Nici sportul nu te ajuta uneori.

Stateam relaxat in fata laptopulii laptopului urmarind cam ce se mai intampla pe la noi prin tarisoara. Prin vene imi curge un sange curat ca lacrima atata timp cat nu fumez, nu beau cafea, mai rar cu alcoolul, iar de futut nu apuc nici macar pe nevasta-mea s-o strang in brate. Deci, sunt sanatos tutun tun. Nici prin cap nu-mi trecea ca ma paste o lovitura sub centura de la cine nici nu ma asteptam.
In general incerc sa fac sport cat sa nu-mi creasca burta si cat sa nu anchilozez. Mai mult nu pot, fiindca nu am timp. Nevasta-mea, care se mentine ca o vrabiuta putin mai infoiata, face exercitii si scheme care mai de care mai periculoase cu rezultate notabile.
Sportul, pentru mine, este un mijloc de a te transforma intr-un "good looking guy" care sa nu se faca de ras cand se despoaie la plaja. Altfel, cam greu de urnit spre zona cu zgura. Daca este sa analizez doar unele parti ale corpului meu constat ca mainile fac cel mai mult sport pe o suprafata mica in cm patrati, la cat bat in taste si la cat tin pixul in mana la birou. Doar eu fac toate facturile si avizele.
Cum stateam, asa, relaxat, deodata cainele, care se tolanea pe canapea, incepu sa latre a prost probabil speriat de vreun paianjen care trebaluia prin colt. Incordat tot dupa asa sperietura am apucat sa-i sterg o palma la cur de atentionare, moment in care creierasul imi dicteaza sa-i mai aplic inca o corectura in zona cu pricina. Tarziu, insa. Catelul apucase sa ma blesteme, deoarece atunci cand m-am intins spre el mi-am dizlocat umarul pe care-l credeam mai mult decat sanatos. De durere, am uitat ce am in brate, ce am in jur si cate maini mai am care m-ar putea ajuta. Bratul drept balanganea ca o talanga la gatul unei vaci speriate de urletul boului care se pregatea s-o incinga. In toata aceasta agitatie, in care potaia se bucura de raul facut, nevasta facea matanii pentru a indrepta blestemul, am reusit sa fac cea mai precisa mutare a vietii mele: cuplarea oaselor intr-o armonie de nedescris.
Asa ca, m-am decis, de maine ma apuc de facut muschi! Peste tot, ca sa poata avea si oasele de ce se tine, ca nu de alta dar risc sa-mi pierd membrele pe cine stie unde.
Si cand ma gandesc ca am facut tot timpul sport! Doar ca nu unde trebuia!

All rise !

Nu-mi inchipuiam vreodata ca am sa ajung sa pun piciorul intr-o sala de judecata. Cu toate ca participarea publicului larg este libera, nu am avut niciodata impulsul necesar unei astfel de experiente. Este exact ca in Stand Up Comedy, doar ca nu ai voie cu seminte, bautura si sa aplauzi cu pofta. In schimb, de amuzat, te amuzi copios. Mi-am imaginat tot timpul ca salile de judecata sunt toate la fel, asa cum le vedeam in serialele americane: spatioase, cu loja avocatilor, cu boxa acuzatilor, cu cea a martorilor si, bineinteles cu scaunul regesc al judecatorului, pe care-l apuca din cand in cand cate-un tic nervos de batut cu ciocanul in masa. Probabil ca-i placeau tare mult snitelele! Am avut, insa, o mare dezamagire care s-a transformat pana la sfarsit intr-o mare scarba. Salile de judecata in tribunalele romanesti sunt ca niste garsoniere confort 3 in care mananci, te scarpini, te pisi si iti faci si temele pentru a doua zi. Dupa cum am vazut ca se desfasoara actul de justitie in Romania, ma intreb daca nu cumva si deliberarea se face tot in aceeasi sala, dupa program. Poate judecatorilor le place sa discute cu sufletele celor care bantuie Tribunalul de atata asteptare si dupa atatea amanari ale termenelor.
Sunt in proces cu SPR pentru o nenorocita de amenda, pe care, daca stiam ca voi astepta o vesnicie, o plateam fara sa-mi mai pun orgoliul in actiune. JUR ca nu se va mai repeta! Domnilor politisti, va invit sa-mi ardeti cateva amenzi pentru ingrasarea bugetului MAI-ului ca oricum le platesc fara sa ma mai uit. Eram al 26-lea de pe lista tartorului, din 51, asa ca mi-am inchipuit c-o sa fie floare la ureche, mai ales ca stiam c-o sa si castig.
Si, a-nceput adevaratul “calvar” de justitie de prin curtile noastre, cu avocati si avocatei care mai de care mai pricajiti, cum se imbulzeau sa puna mana pe un coltisor de dosar pentru a-l molfai putin, inainte de marea confruntare. De parca nu ar fi avut acasa toate documentele de la dosar. Aud, in surdina cum judecatoarea incerca sa patrunda cu glasul ei de soparla pitigaitoare pana in fund. Fundul salii, bineinteles! Fireste ca eram acolo, sa-i sorb fiecare chitcait pe care-l scotea si fiecare grimasa pe care-o afisa, pe un chip plictisit si batran ca al unei vaci de prasila.
-Dosarul 5, dosarul 20, 21, 22, 23, 24, 25.... Ura, vine si al meu! .....27, 28 , 29.....
Hei, hei, ce se intampla? Am castigat in lipsa? Am pierdut cumva fiindca nu am auzit din cauza unei simple basini, pe care grasa din fata mea a dispus s-o elibereze tocmai aici unde orice lucru este interzis?
Ma duc la gardian si-l trezesc din amorteala cu un rasuflat in ceafa: Bre, dar numarul meu? Unde este? Am castigat?
-Nu, dom-le, stati ca acum se discuta anularile, apoi o sa-nceapa procesele?
-Ce anulari, ce procese? Stiu sigur ca m-au sarit la numar si basta!
Am asistat la cateva ore de plictis total in care avocatii pe care-i credeam luptatori in corida se transformasera in niste fetite bune de pus in virtina la Amsterdam. N-am auzit sa se bata cu pumnul in piept, n-am auzit sa invoce legi, articole, paragrafe. N-am auzit decat: d-na presedinta... , dar va rog d-na presedinta. Nimic. Parca era un film mut.
Situatia s-a mai schimbat, odata cu rarefierea aerului din sala, dupa ce toti tiganii si taranii au decis sa-si ia cardul de neamuri si sa plece acasa, probabil si ei dezamagiti ca serialul de astazi nu a fost asa de plin de umor ca cel de data trecuta.
Am asistat la o incercare avocateasca a unei tinere, brunete, superbe picioare, buna de p..a domnisoara avocat care apara interesele mogulilor telefoniei mobile. Dupa cate dosare avea pe masa mi-am dat seama ca romanii sunt tepari de-a binelea si ca aceste companii de telefonie mobila nu stiu sa-si recupereze pierderile si platile catre avocati decat tot din facturile noastre. A fost singura care a mai ingaimat ceva catre judecatoare, dar nu s-a departat prea mult de turma de avocati care a precedat-o: "probele se afla la dosar", "recurs in anulare", bla bla bla...
Stateam cu botul pe labe, cand, deodata, vocea suava ca de randunica sugrumata a grefierei pronunta si numarul meu de ordine, la care, ca si ars, am sarit direct cu mana pe Sfanta Cruce ce se afla pe masa. Jur sa spun adevarul si numai adevarul... pana cand moartea ne va desparti. Oricum nu ma asculta nimeni asa ca am adoptat o pozitie de mutalau shef. Judecatoarea ma legitimeaza de parca as fi venit acolo pentru a lua un credit si ma intreaba daca doresc sa ma culc cu ea (ar vrea dumneaei). Nu, glumesc. Ma intreaba daca nu vreau sa aman procesul pentru a-mi face rost de unul din trepadusii aparatori care misunau pe acolo, prin sala.
-Sub nici o forma duduie! fu raspunsul meu imediat, oarecum revoltat de atitudinea paricopitatei care in loc sa judece cazul se trezeste sa faca un ban pentru vreun avocatel.
Incerc sa-mi dreg glasul pentru a-mi prezenta probele de nevinovatie, cand constat ca duduia deja daduse ordin ca la urmatorul termen sa fie citat si martorul mincinos.
-Ce termen, ce martor? Dar vreau sa se termine astazi totul, fiindca asa mi-a zis un prieten c-o sa fie. Daca nu ma mai prezint oare ce-o sa se intample? O sa se umfle ministerul cu 500 ron de la mine. Io-te ca nu va dau satisfactie si-o sa ma prezint si-a 2 a oara pentru inca 5 ore de plictis si 2 min. de proces.
Si-asa ca, dragii mei, o sa petrec sarbatorile de iarna in compania mult prea iubitilor aparatori ai legilor tarii, pentru o cauza care ar fi putut fi solutionata daca s-ar fi citit si acel dosar. Mi-am adus aminte ca Justitia este oarba si ca astfel se explica incapacitatea reprezentantului ei de a-mi da aviz favorabil intr-un viciu de procedura.
Am plecat ca o gogoasa desumflata, dupa ore intregi de plictiseala, in care sigur as fi facut mai multi bani decat amenda aia pricopsita si mi-am jurat ca este pentru ultima oara cand voi mai da piept cu fata legata la ochi.
Fiat justitia, et pereat mundus (Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea)

Don`t change ...

Viitorul poate fi prevazut, dar niciodata nu poate fi schimbat. Si, cum spune si motto-ul: "Uneori lucrurile pe care nu le putem schimba, sfarsesc prin a ne schimba".
Destinul este parte importanta din acest lant numit viata si niciodata nu poate fi schimbat. Ci doar putin fentat.
Va recomand aceasta ecranizare care, va asigur, va va tine cu sufletul la gura.

Infinita rugaciune

Suntem supusi, de-a lungul vietii, unei continue rugi catre cine apucam. De cand suntem mici ne rugam in genunchi la parinti sa ne blagosloveasca cu cate o jucarie, un mic cadouas sau mai nou cu un telefon smecher. Crestem si ne vedem tot in genunchi rugandu-ne sa ne lase parintii afara pana mai tarziu, la discoteca sau mai nou in club, si bineinteles, sa ne dea cat mai multi bani. Trec anisorii si nu ne mai ridicam din genunchi, mainile ne sunt in continuare impreunate caci ne rugam catre iubita sa ne ierte ca am fost porci si am inselat-o, catre profesor sa ne treaca examenele si catre, in sfarsit, Dumnezeu sa nu afle parintii ca am lovit masina pe care am obtinut-o tot printr-o mare rugaciune. Pasim cu pasi repezi prin viata si ne vedem pe covorasul de acasa, cum ne punem catre est la rugaciunea de seara, pentru sanatate, dupa ce halim ca spartii halci de slanina, pentru mai multi bani la serviciu, dupa ce stam si lenevim in scaun pe dupa niste hartii, pentru concedierea colegului care e preferatul shefului si pentru nevasta, care nu intelege ca suntem barbati, in sfarsit.
Conditia omului in genunchi, cu mainile impreunate, nu o vom depasi niciodata si o vom ducem cat mai departe, pana cand vom ramane tot cu mainile impreunate, dar pe piept. Si tot cu fata in sus.
Doar ca va fi prea tarziu pentru o noua rugaciune.

Îs a lu` Gogoaşă !

De cand am iesit la lumina pana am sa mor o sa ma cheme Gogoaşă. Asa m-am nascut si asa mi-am dus numele pana in ziua de azi. Atunci cand eram mic nu stiam ce importanta are numele pentru ceilalti, dar cu cat am crescut a inceput sa-si puna amprenta in relatiile cu acestia. Cum este sa te strige toti mucosii: placinta, umflatule si alte derivate ale gogoasei? Nu eu am ales sa port numele asta si, cum nici porecla nu este, m-am obisnuit c-o sa-l port toata viata. De fapt am inceput sa am o satisfactie imensa pentru ca port acest nume.

In timp, mi-am dat seama care sunt avantajele si dezavantajele celui care poarta acest nume: avantajul este ca toti cei care te cunosc au o senzatie de dulce pe buze, venita dupa un mic ras infundat. Dezavantajul este ca te cam ocolesc fetele de frica c-o sa le strige colegele si prietenele: "Fato, ce mai face Gogoasa al tau?" sau "Cum este, fata, sa te lingi c-o gogoasa?"

Timpul le rezolva pe toate si am constatat ca nu este chiar asa de grav sa porti un astfel de nume: prieteni mi-am facut cu caru`, de gagici care sa pupe gogoasa nu am dus lipsa, sa fiu strigat in gura mare m-am obisnuit. Deci, nu este ceva grav!

Cand s-a deschis Gogoasa Infuriata am fost asa mandru, ca mi-au dat aia o gogoasa gratis fiindca le-am aratat buletinu` si am decis sa ma abonez la o cura pe vreo cativa ani.

Cand a aparut serialul cu Trasnitii in NATO de pe tv si l-am vazut pe posesorul numelui meu am innebunit, asa ca am decis sa fiu ma precaut atunci cand ma prezint sau cand particip la o discutie "desteapta". Pasul este foarte mic pana la o simpla asemanare si-ti poti pune franghia de gat.

Am inceput sa inteleg tot mai mult ca tot ce se aseamana cu gogoasa este cam nociv: pe langa faptul ca aceasta, ca atare, dauneaza sanatatii, dar si o parte din cei ce poarta acest nume nu prea sunt baieti buni. Stateam, deunazi, la televizor cand, il vad pe unu` Gogoasa si pe altu`Tweety cum incercau sa-l ajute pe un cameraman de la tvr sa-si bage obiectivul in teasta. Chiar au folosit si ceva bolovani pentru a largi gaura din capul jurnalistului. Drept premiu` pentru saritura in ajutor, Gogoasa a primit 2 ani cu suspendare din partea ministerului de justitie, iar cei de la ministerul de interne i-au aplicat o medalie in forma de stea pe spate, cu bastonul, la sectie.

Sa ma mai recomand, sa mai ies din casa? Ce sa fac? Am decis ca soarta va fi cea care-si va pune amprenta pe viata mea asa ca mi-am continuat viata nestingherit de batjocora numelui pe care-l port cu mandrie.

Intru pe net, ce-mi vad ochii? Unu`-si facuse pagina si se prezenta gogoasa-cel care adora femeile, pizza si shaworma, apoi o vad pe Bahmuteanca ce-si lauda suncile declarand: "sunt gustoasa ca o gogoasa cu vanilie", trec peste toate si-mi tresar ochii cand citesc ca un american a fost inchis 30 ani pentru furtul unei gogosi.

Dumnezeule, ce se-ntampla de toti astia de-alde gogoasa au intrat in cacat?

Sa stiti ca gogoasa este prezent in toate domeniile, mai mult decat atat chiar este un liant intre diferite activitati. Spre exemplu, se spune ca turismul romanesc este o gogoasa mare umpluta cu aer, si asta o declara oameni avizati din domeniu, iar in magazine au aparut deja vestitele stick-uri USB in forma de gogoasa care se vand ca "painea calda".

Suntem prezenti si in proza prin prisma unui scriitor care a incercat sa schiteze putin din viata unui personaj care-mi poarta numele. Citez: "Am înţeles că Gogoaşă se caftise cu Muianu şi ăsta micu, cu nume celtic, penetrase cu ţeasta placajul uşii de la a VIII - a C. N-au putut să-l extragă, aşa că au scos uşa din ţâţâni şi, cu Muianu pus la jug, s-au târât până la tâmplărie."

Avem si postare pe site-uri cu locuri de munca, jobul ideal fiind acela de facator de gogosi.
CANDIDATUL IDEAL:
-in primul rand trebuie sa fie de sex feminin. In al doilea rand trebuie sa aiba motocicleta si sa stie sa faca gogosi. Experienta nu este obligatorie, dar firma mea nu asigura training acum, ca daca era asa ma descurcam singur.

RESPONSABILITATI / BENEFICII:
Pai nu prea o sa aiba multa raspundere, poate fi ajutata si de unu dintre parinti care sunt mai priceputi la gogosi.
DESCRIEREA COMPANIEI SAU A JOBULUI:
Pai, compania mea abia s-a deschis, Blu3 Gogosi . O sa fiu unicul consumator al gogosilor.

In cele din urma, dragilor, dupa multi ani de framantari, dupa sute de porecle si mii de injuraturi, dupa esecuri in dragoste si o faima asa de mare in toate domeniile, am decis ca tre` sa fac un upgrade la ceea ce am si nu pot sa scap.

Asa ca de vreo 3 ani ma cheama Gogoasa-Gelal. Nu va mirati, nu este o greseala de tipar si nu va ganditi ca am vrut sa scriu in loc de Gelal--"Gem". Nu cred ca m-as mai uita in oglinda daca m-ar chema Gogoasa-Gem Bogdan.

Daca inainte clientii mai radeau pe sub mustata cand imi auzeau numele, acum cu noua varianta imbunatatita rasul se transforma intr-o grimasa ce arata eficacitatea schimbarii.

Asa ca, tuturor celor pe care-i cheama gogoasa nu le pot dori decat sa-ajunga vreodata sa-si descarce noua varianta imbunatatita: Gogoasa 1.23.4

Barbatul---un bun de neasigurat!

Cateodata, barbatii, gandesc cu alte parti ale propriului corp, ceea ce-i plaseaza intre primate. Spiritul de turma este foarte bine cunoscut de catre acestia, care nu se dezmint cu fiecare actiune pe care o intreprind.

Asta, asa la ceas de seara, ca sa se simta bine femeile!

Linia fierbinte.

Este internetul principala hrana din timpul zilei?
Poate internetul sa ne satisfaca unele dintre cele mai ascunse dorinte?
Contribuie internetul la dezvoltarea noastra ca specie inzestrata cu rationament?
Provoaca internetul stari nocive?
Sunt multe intrebari la adresa internetului, din moment ce este, cred, una dintre cele mai mari descoperiri pe care a facut-o omul modern.
Dar, totusi , aprox.83% din populatia Globului nu foloseste internetul.
Este bine ca s-a descoperit? Sau nu?
Suntem norocosi ca facem parte de aceasta mare retea mondiala plina de informaţii de cele mai diverse naturi?
Exista limite privind educatia si bunul simt pe internet?
Invatam ceva util din acesta descoperire?
Sau ne folosim de ea doar pentru a ne face noua bine?
Exista, cred, in fiecare un raspuns care ne-ar putea ajuta in a face un portret complet al acestui sindrom.

Increderea.

Acest om incearca, si reuseste, sa-i castige increderea pelicanului ratacit pe strazile unui oras pentru a-l indeparta de pericolul unui accident.
Este oare, increderea, baza unei convetuiri? Sau este doar o modalitate de a castiga atentia cuiva?

Vocea ta

In spatele fiecarui om sta o poveste minunata

In spatele fiecarui chip sta o voce minunata

In spatele fiecarui zambet sta o iubire minunata

In spatele fiecarei minunatii sta........un om.

Locul pacatos.

Constanta, cel mai vechi oras locuit de pe teritoriul tarii nostre, a fost fondat de catre colonistii greci sub numele de TOMIS (=taietura in greaca). Legenda spune ca vestitul Iason si argonauţii (echipajul navei Argus) s-au oprit in aceste locuri dupa ce furasera "Lana de Aur" si luasera ostatic pe fiul regelui Colhidei (Georgia). Fiind urmariti de flota regelui Aetos, ce-si dorea fiul inapoi, acestia au taiat in bucati trupul fraged al ostaticului si au răspândit bucăţile pe tot intinsul acestui teritoriu ca să-l întârzie pe rege, deoarece trebuia să le caute şi să le adune pentru funeralii, dandu-le acestora cat mai mult timp pentru a fugi spre stramtoarea Bosfor.
Deci, Tomis-ul („locul tăierii”), este un punct de referinta in istoria acestui teritoriu, grecilor luandu-le locul romanii care au tinut piept numeroaselor invazii gotice, scitice, hunice, slavice, a cumanilor, tătarilor şi turcilor.
Constantin cel Mare schimba denumirea asezarii, in cinstea surorii lui, treptat-trepatat transformandu-se din acel asezamant infloritor Tomis, intr-un sat de pescari greci şi turci, cu câţiva negustori armeni, numit Constanta.
Ce a urmat vedeti si voi in ziua de azi. O mare comunitate culturala formata din multe etnii care mai de care mai bogate in traditii si obiceiuri.

Profita cat esti tanar!

O campanie demna de luat in seama tinand cont ca media de varsta pentru inceperea vietii sexuale este din ce in ce mai scazuta.

STOP-CADRU

Ieri, eram cu colegul meu, sofer de meserie, cu masina prin oras incercand sa rezolvam cateva probleme de la firma ramase pentru sfarsitul de saptamana. Pe langa asta, adolescentul din sofer, vroia sa-i faca iubitei un cadou si alerga de zor sa-l gaseasc, negandindu-se cat efort, timp si sacrificiu va depune. Avea sa afle asta mai tarziu.
In centru, aglomeratie, claxoane, nervi intinsi la maxim, angajati care nu-si fac treaba, politia locala era prezenta la munca (haleau niste shaworma bagati pe o strada laturalnica). Un adevarat haos.
Bineinteles ca noi doi eram cei mai fericiti facand haz de necazul altora: Ce mai faci, pasarica? Nu-ti poti lua zborul de la semafor?
Si, cand eram noi in cea mai profunda relaxare, vedem, parca in reluare cum pe capota noastra de la Dacie se muleaza un trup de femeiusca care se scurge incet, incet pe asfalt. Frana brusca, portocaliu peste tot, oameni ca la circ, noi doi ne uitam ca doi papagali unu` la altul si ne pierise tot piuitul.
Coboara, primul soferul, si, din instinct se uita mai intai la masina sa vada daca este botita, cand, da peste fatuca care se proptea de botu` masinii ingaimand si ea ceva cum ca ar avea dureri. Eu, mai ca-mi crescuse pasarica in locul cu pricina, nici nu aveam de gand sa cobor ca poate ma linseaza vreun trecator suparat pe guvern care-si cauta prin oras victima.
Portolcaliul, fiindca tot e campanie, era culoarea dominanta pe sosea, fiindca fatuca tocmai isi cumparase vopsea pentru ca o apucase renovarea. Se dusese vreo 10 Km, cu autobuzu`, sa-si ia marfa ieftina, numai ca nu prevazuse "că l'apus de soare vreau să mi te-omoare" niste ciobanei, pe capota daciei. Fatuca, coborase din autobuzu` lu` Mazare, cu prietenele ei, cu sacose si posete a la Carrefour si , fara sa se asigure a traversat bulevardu` apucand sa se fereasca de o alta masina, dar noi nu am ratat-o, fiindca soferul este un impatimit al jocurilor cu bataie.
In cele din urma, apar si 2 papagali de la Politie care, bineinteles, ne iau pe noi la p...a, si dupa ce asculta povestea, o scaneaza pe fatuca din cap pana in picioare si-o intreaba: De ce esti in portocaliu? Tinand cont ca orasul este PSD-ist mi s-a parut foarte logica intrebarea organului, asa ca am comentat spunandu-i ca daca ar fi fost vopsea rosie probabil am fi fost linsati deja de participantii din trafic.
La Politie abia fusesem sa-mi ridic permisul suspendat, tot cu soferul, asa ca nu prea ne-a incantat ideea de a-i pasi din nou pragul. Primul lucru pe care-l fac gradatii, cand au de-a face cu raufacatorii sau posibilii suspecti, este sa faca glume proaste, fapt de la care nu s-a dat in laturi nici locotenentul care ne-a preluat spunandu-ne ca avem 5 zile de arest fiecare. Ha, ha, ha! Aia zacea acolo, pe scaun, proaspat vopsita in culorile PD-L-ului si lu` nea gradatu` ii ardea de glume.
Ce-a urmat? Testul cu aparatu` ala care o ia razna cand ai si putina votca la bord. Ce m-a amuzat este ca pe langa testul facut soferului, chiar daca era nevinovat, a urmat si vinovata pietoana care a primit indrumari si incurajari, mai ales ca era prima oara cand lua acest model de aparat in gura.
-Va rog sa desfaceti pungulita, sa-l scoateti afara! Incet, domnisoara, incet ca avem timp berechet. Asa, bravo, acu` infigeti-l in aparat, bagati-l in gurita si suflati cand va zic eu. Da? S-a inteles?
Eram topit tot gandindu-ma doar la Jenna Jameson si la filmele ei.
Ghiciti? S-a descurcat de minune ca si cum ar mai fi facut-o de inca cateva mii de ori.
Ce nu am inteles a fost faptul ca i s-a facut testul si domnisoarei, sa se demonstreze ca a condus corpul, proprietate personala, sub influenta licorilor bachice. Oricum, ca era sau nu beata tot vinovata se chema si oricum nu s-ar fi schimbat ceva, ca nu putea sa-i ia nici un carnet si nici sa-i faca dosar penal, doar daca autoturismul nostru Dacia nu ar fi pozat in victima. Ne-am consultat cu dacia, chiar daca avea capota putin sifonata din cauza coapselor ranitei, pe care, bineinteles ca le-am vazut insistand chiar sa si pipai locul pentu a ma convinge ca are toate oasele intregi, si am decis s-o ducem pe fata acasa unde putea sa-si continue momentul de creativitate. Singura problema era ca-i lipsea pretioasa vopsea care se insirase pe ea si pe asfalt. A urmat o invitatie la barul de fite unde lucra ca ospatarita, pe care am refuzat-o politicos, comentand ulterior ca ar fi urmat o otravire ca-n filme sau ca a agentilor sub acoperire.
Cine-i vinovat in toata povestea asta? Dupa o indelunga revizuire a cazului am decis, in unanimitate, ca vinovatia ii apartine prietenei colegului meu. Daca nu era cadoul pentru ea, am fi luat-o pe alta ruta si alta ar fi fost povestea. Mai plicticoasa, dar fara urme pe sosea.
Asa ca domnilor politisti: Luati-o si legati-o!

De-a rasu`-plansu`!

In plina campanie electorala, dezamagit profund de situatia de cacat in care se gaseste tara noastra, cu o clasa politica care pute de-ti muta nasul, ma mai delectez descoperind chestii amuzante cum ar fi blogul ce retuseaza putin fata tantalailor din frumtea tarii:

http://retusuri.blogspot.com/

Acest blog se recomanda fara prescriptie medicala. Daca apar manifestari neplacute, adresati-va nevestei sau amantei.

Somnul pe pres. Ultima moda.

Ma duc la culcare, nu de alta, dar sunt in stare sa adorm ca tipul din imagini si nu stiu daca ma mai poate urni cineva dupa aia.

Somnul de pe tastatura sper ca l-ati incercat cu totii fiindca e bestial. A doua zi poate sa joace cineva pe obrazul tau scrabble.

Noapte buna!

Meciul marilor orgolii.

Daca va inchipuiti ca ma refer la meciul Steaua-Lyon care acum este in mare desfasurare, va inselati.
Ca toata lumea, astazi, mai mult ca niciodata m-am entuziasmat doar la gandul meciului ce avea sa vina. Imi imaginam deja cum stau si traiesc fiecare secunda care trece, fiecare sut pe langa poarta, fiecare lovitura in oua pe care o primeste adversarul. Eram plin de adrenalina, ca si cum m-as fi pregatit sa sar cu coarda de pe bloc, ma simteam (chiar daca deobicei nu sunt) un mare "babuin" care va scanda, va hauli, va urla (Hooooo) din toti plamanii. Spectacol, nu alta!
Trec, inainte de a ajunge acasa pe la buticu` din colt sa iau bere buna fiindca mi-a cerut nevasta, chestie pe care nu o pot omite, mai ales ca este si meciul. O sa fie bestial, imi inchipuiam eu, mai ales ca nu mai vazusem un meci cap-coada de ceva vreme, gandindu-ma cat de mare ar fi crescut iarba daca aia nu ar fi tuns-o pana sa incep sa ma uit din nou la meciuri. La butic, vanzatoarea tine sa-mi spuna ca nu mai are bere asa rece fiindca este meciul, dar pentru un mare client ca mine face ea tot posibilul ca sa ma simt bine in fata televizorului. Inca una care-mi face sa-mi tresalte inima de bucurie ca-i fotbal la Tv.
Acasa, liniste si pace, tv-ul este pregatit pentru meciul marilor orgolii, cainele-si roade pielea, nevasta, hopa.... nu se poate, nu-i adevarat, se uita la filme. Dezastru, ce ma fac? Meciul, berea, adrenalina? Unde le voi indesa pe toate in urmatoarele 90 min.?
-A venit berea, iubito! am strigat parca sa-i aduc aminte ca fotoliul va fi ocupat pana la ora de culcare.
-Pune-mi-o in pahar si adu-o incoace mai repede ca ma pregatesc de plans ca-i faza aia misto.
Cu sperante in suflet, dar deja resemnat pentru seara asta, m-am proptit in fata calculatorului cautand o portita de salvare care sa ma determine, macar sa consum berea care mi-am cumparat-o. Va dati seama ca pe net nu gasesti meci in direct la ora asta, ca daca ar fi fost posibil, probabil ca 90 % dintre barbati ar fi tras un ochi la meci si unul pe mess pentru a-si spori atentia distributiva.
Cum meciul deja a si inceput, la fel de tare m-am si desumflat, de impacat, m-am impacat cu sine sperand doar intr-o victorie pe care nu o voi putea comenta maine invocand o durere de cap.
Totusi, in cautarile mele disperate, am descoperit ca pot urmari meciul pe blog-ul unui mare infocat, care probabil ca si-a legat nevasta de caloriferul din balcon pe perioada celor doua reprize, cat si in pauza. Baiatul asta ma tine la curent, prin scrierile lui, cum se desfasoara meciul, cine cu cine se bate, care a mai tras pe langa poarta. Macar m-am mai linistit putin fiindca era egal, dar cine stie pana la sfarsit.
Cert este o chestie: ca meciul marilor orgolii s-a desfasurat la mine in casa fluierul de inceput apartinandu-i sotiei, careia ii multumesc fiindca ma tine deoparte de obiceiuri care mi-ar aduce numai rau: m-as trezi cu probleme cardiace din cauza tensiunii din tribune, as deveni alcoolic din cauza consumului excesiv de bere, mai ales aia de pe bannerul de la tv, chiar as putea ruina bugetul familiei cu vizite dese la stadion.
Nimic nu-i mai frumos decat lipsa in portofoliu a viciilor.

Totul trece prin stomac.

In plina recesiune unii gasesc metode mai mult sau mai putin comice de a ne aduce aminte ca singurul lucru de care nu trebuie sa uitam este: sa mancam. Si, daca tot este vitrina restaurantului sau patronasul nu se sfieste sa scrie acest indemn cu litere de-o schioapa.
Pofta buna!

Jurnalistii, bata-i vina...

Campania a inceput! Batalia pentru un loc in Senat si in Camera Deputatilor va fi crancena, ceva de genu` jocurilor cu bataie de pe calculator. Fiecare candidat profita de pile si relatii, bani si promisiuni pentru a-si posta, figura enervanta si mincinoasa, in locurile cele mai bune.

Asadar, sub presiunea banilor promisi si a-i unui ajutor viitor, daca va fi cazul, unele site-uri de stiri ale unor cunoscute televiziuni, ziare sau comunitati de jurnalisti s-au apucat sa posteze figurile pocite ale diferitilor candidati care ne indeamna la cate ceva.

De pilda, pe forumul realitatea, un domn ne declara ca "AICI SI ACUM, I....... E MAI BUN". Dupa slogan, fara sa ma uit, bat la pariu ca este de la PNL. Astia stiu, domnule, sa minta pe fata! Talent, nu alta. Oricum, nu m-a ajutat cu nimic personajul in cautarile mele pe site.

Pe site-ul unui ziar titrat din Constanta, unde propaganda politica nu are ce cauta, apare pe o pagina intreaga o intrebare legata direct de o memorabila replica de teatru: "Da` eu cu cine votez?" indemnandu-ne chiar ei catre un grup, care probabil ii va finanta dupa campanie.
In cele din urma, pe blogul de informatii al Constantei, Lupu ne indeamna la incredere, de parca nu am sti si noi povestea cu oile, mai ales intr-o zona unde traiesc multi machidoni.
Asa ca, ma astept ca pe Cartoon sa vad desene animate procampanie, pe Spice Platinium filme porno cu politicieni si pe Animal Planet campanie proanimale.

Necaz si fericire.

Barack Obama a anuntat cu cateva ore inainte ca bunica sa a murit la varsta de 86 ani, dupa o grea si cumplita suferinta.
Campania a inceput si poate, fara voia lui, Obama va castiga datorita si acestui necaz care se poate transforma in fericire.
Americanii ii vor intinde un umar de sprijin primului negru care va deveni presedintele SUA.
Nici nu credeau negrii acum 50-70 de ani ca va ajunge un negru sa le dicteze albilor.
Eu am incredere ca o va face bine dupa alegeri.

La limita...

De vreo luna, de cand am imprumutat Politiei Romane permisul auto, am avut, cotrar asteptarilor, o satisfactie nemaipomenita. La inceput am crezut ca ma va afecta lipsa din portofel a bucatii de plastic care dovedea ca sunt in stare sa conduc bolidul de la firma, dar pe parcurs am constatat ca am numai de castigat.
In decursul lunii care abia s-a sfarsit am avut in fiecare dimineata "la scara" masina de la firma cu sofer, bineinteles. Daca nu era colegul meu, soferul, binevoitor, mergeam 30 de zile pe jos. M-am trezit cu 2 ore mai tarziu dimineata fiindca soferul are program de la 9, eu de la 7. Plecam intotdeauna seara la 7, am ajuns luna trecuta la ora 5, iar nevasta multumita nevoie mare, ca mai apuca sa ma mai puna 2 ore la treaba. In weekend am scapat de tot calvarul cumparaturilor fiindca nu aveam cu ce ma deplasa, mai bine-zis cu ce deplasa pe altcineva. Neamurile nu le-am mai vazut de o luna, prietenii nici atat, afara ieseam doar atunci cand trageam o gura de aer la geam. Traiam un adevarat vis: sa ma odihnesc sambata si duminica dupa o saptamana de cosmar.
Toata lumea stia ca am permisul suspendat si toti ma compatimeau, apoi ma incurajau, chiar ajunsesera sa-mi numere zilele pana la data scadentei. Eu si uitasem de permis, asa de bine o duceam: delegatii in dreapta, puteam sa beau in loc de suc, bere, durerile de cap incetasera, parca vedeam si femeile mai frumoase.
Dar, ca orice vis, totul are si un sfarsit, care s-a dovedit a fi ieri, atunci cand am fost anuntat pe toate caile, de catre toti: vecini, colegi, rude, ca cei de la rutiera ma asteapta cu paine si sare sa ma duc si sa le eliberez locul in care a zacut saracu` permis. Dar, eu nu vreau! Pe mine nu ma intreaba nimeni? Parerea mea nu conteaza? Daca mi-e bine asa, de ce sa schimbam firea lucrurilor?
Ca o razbunare, am organizat o delegatie fulger la 6 dimineata, ora la care nu ma puteam duce sa-mi ridic permisul, caz in care soferul a fost obligat pentru ultima oara sa ma suporte. Si m-am distrat tot drumul, l-am chinuit pe saracu` baiat, am mers la un client si in loc de contract semnat am plecat cu o juma` de tuica si una de vin. In sange, bineinteles ! Si inca pe atat, la pachet. Cum m-am intors acasa, nevasta, mi-a si facut program pentru maine, la shopping. Vedeti, iar incepe calvarul!
Ma gandeam, oare, daca nu m-as duce sa ridic permisul, ce se va intampla?
Va spun eu: ori se duce nevasta si prin mijloace deloc neortodoxe (ea e musulmanca) il va obtine de la un burtos, ori voi primi citatie sa ma prezint de urgenta sa-l ridic, ca sigur nu-l mai suporta nici aia.
In concluzie, tre` sa ma duc maine sa-l iau, tre` sa-mi recuperez masina din parcare, probabil cu un mare strat de noroi, tre` sa fac un tur sa ma vada toti si tre` sa scap iar repede de el.
Poate ma ajutati cu vreo sugestie, care sa fie la limita dintre viata si moarte, dintre bine si rau.

Dansez pentru...mare!

Pe 31.10.2008 a fost Ziua Internationala a Marii Negre si o mare parte din scolile din judet s-au chinuit sa faca un show pentru a aduce un omagiu marii. Totul s-a petrecut astazi in cadrul mall-ului care a fost construit pe jumatate dintr-un parc din jurul unui frumos lac ce se varsa in mare.
Autoritatile si o mare parte a media constanteana nici macar nu s-au sinchisit sa-si trimita un reprezentant care sa-i incurajeze si sa-i premieze pe cei ce au adus o ofranda multiculturala Marii Negre.
Autoritatile erau ocupate, probabil, cu campania, iar unii jurnalisti au declarat ca un mare cap a murit si tre` sa-si care echipamentele la cimitir. Acolo or sa si ajung cu un asa comportament fata de etniile din Dobrogea, fata de educatie si de copii.
Reprezentantii scolilor constantene au ajuns la fata locului si in afara de o persoana care era cu sonorizarea si o scena nu au gasit nimic. Si, totusi, cu un efort mare, au reusit sa demonstreze ca Dobrogea este regiunea cu cele mai multe etnii din tara, un loc unde cultura este in plina viata, unde obiceiurile se intrepatrund cu o armonie deosebita si unde oamenii au un respect deosebit unii fata de ceilalti.
Toate respectele fata de scolile participante si o deosebita scarba fata de media constanteana si fata de autoritatile locale.

Superman e casnic.

Dupa atata treaba prin oras, Superman nu se poate abtine sa nu faca exercitii de plutire in aer nici atunci cand spala vase.

Cica-i recesiune...

Azi mi-am petrecut ziua prin oras cu rude si cu prieteni. Nu aveam chef, da` ce sa-i faci.
Rudele nu-s ale mele, de ce sa merg si eu? Nu poate sa existe o formula de politete de genu`: "sotu`-i acasa, nu a avut chef sa iasa cu voi" si ei sa nu se supere?
In fine, am colindat magazinele din mall cu neamurile, eu cu cat mai putini bani in buzunar (e recesiune) si ei cu rezervele pe 5 ani, de parca s-ar fi anuntat ca maine ne invadeaza rusii si tre` sa plecam in pribegie.
Magazine, care mai de care fitoase si fitoase, de-mi era jena sa intru pentru ca pana si gandurile mele ascunse tradau saracia din portofelul meu. Lume, cat cuprinde frate, ca de Craciun nu stiu ce-o sa faca. Probabil de plictiseala s-au decis sa-si ia cadourile de pe acum.
Mall-ul era dispus in doua sectoare, jumatate cu oamenii urati (doar eu) si cealalta numai cu frumuseti deoarece se desfasura o preselectie pentru viitoare manechine. Si, erau singurele pe care se vedea, in sfarsit recesiunea: atat de slabe incat, la un moment dat, am dat peste ceva dar nu am observat peste ce si-am vrut s-o tai mai repede, cand aud o voce: "bai, tu nu ai gura sa te scuzi!". Mi-am aruncat o privire si am ochit doar un firav palmier ce-si zbarlea frunzele la mine. Nici acum nu-mi dau seama ce-o fi fost cu arbustul ala: n-o fi avut apa saracu`.
In sfarsit am scapat si de neamuri si am dat peste niste prieteni, care amabili ne-au invitat in oras. De ce atata amabilitate pe capul lor, cand pe mine ma asteapta acasa infrigurat calculatorul?
Nevasta-mea, super fericita fiindca ma obliga sa intru in banii pentru zile negre, a ales un local dragut unde linistea pe care mi-o doream era doar un vis. Asa ca m-am razbunat si am decis sa platesc nota din banii de scutece a lu` ala micu`, care nu este nici macar conceput. Da` asa-mi place mie sa ma laud. Noroc ca ne-au pus aia la o masa langa toaleta ca oricum ma duceam sa ma pis din 5 in 5 minute ca sa nu mai opresc pe drum pe undeva unde ar fi trebuit iar sa scot bani din buzunar.
In local, uitase-i sa va spun, era atat de aglomerat, ca parintii au decis sa-si lase copiii pe unde apuca (unii erau in bucatarie, altii pe la toaleta, iar vreo 5 jucau flori, fete si baieti......in parcare).
Asa ca, dragii mei, dupa o zi ca asta mi-am dat seama ca recesiunea de la Tv nu este si pentru noi toti. Lipsa de lichiditati? Ce glumesti: la cati bani am vazut zburand din buzunare cred ca vreo 3-4 banci din oras si-au oprit programul mai devreme din lipsa de fonduri.

Nu te intepa. STOP ! acelor.

E valabil si pentru cei ce stau infipti intr-un ac. E posibil sa ramana infipti "forever".