Nehalitul, nesătulul, pofticiosul...

...enervantul, lingăul, curva sunt toate caracteristici de seama ale câinelui ce-mi păzeşte casa. Ultima caracterizare (curva) ii apartine lu` socru-meu, care, intr-un moment de sinceritate maximă pus pe seama gradelor luate la bord, a reusit s-o descrie pe căţeaua enervantă a familiei. Si nu este vorba de nevasta-mea.

Aceasta imitaţie de cârnat cu blană ce s-a aciuat pe langa casă de vreo 4 ani este cel mai alintat si iubit animal ce poate exista pe planeta asta, dar si cel mai pofticios si nesătul exemplar de câine-bursuc. Teckel-ul, prin natura sa, este un câine de vânătoare ce harţuieste prada până aproape de vizuină, dar cred ca treptat-treptat şi-a pierdut din calităţile sale in defavoarea altora. Probabil cei 7 ani de acasa, înca neimpliniti, se vad deja prin faptul că a imprumutat obiceiuri ale noastre, deloc nesănătoase. Pentru ea, fiindca este o curvă (parafrazandu-mi socru`), mâncarea este ceva dumnezeiesc, in calea ei neputând sta altceva, nici macar ţipetele sau urletele noastre. Nu se dă in lături de la orice, nu refuză nimic, stă şi-n 2 labe pentru o bucata de friptură, chiar ar mânca pâna i-ar pocni burta de plina ce-i.

Metodele de cerşit mâncare, in cazul in care trebuie sa apeleze la ele, sunt diverse si pornesc de la atingerea finuţă cu labuţa pe mâna sau picior, metoda care nu da gres niciodata din cauza prostiei celor ce cred ca este asa de educata si desteapta de ştie sa ceară. Nu domnilor, este nesătula si vrea doar sa vă fure bucata de la gură, că dupa aia o sa vedeti ciu-ciu apreciere, daca cumva va puneţi aceasta problema. O alta metoda este cea a privirii de pe jos, de la nivelul podelei, privire care scoate in evidenta suferinţa grea prin care trece rasa ei de cârnaţi enervanti si care are succesul scontat pana o servesti cu ceva, că dupa aia nu apuci sa te mai delectezi privind-o.

In cei 4 ani de cand a apărut pe lume a reusit sa ajunga la performante de neînchipuit pentru un caine de talia sa. Tinand cont ca face parte dintr-o familie de vânatori, si nu vorbesc de parintii adoptivi, respectiv eu si nevasta-mea, a reuşit sa doboare la sol 2 vrăbii care nu erau atente pe la ce inaltime işi făceau antrenamentul. Este un efort binemeritat, pe care l-am recompensat in limita bunului simţ cu o mângâiere, chiar daca nehalita ar fi vrut drept premiu chiar zburatoarele cu pricina. O alta performanţă ţine de faptul că, pentru o javra de talia sa, a reusit sa incurce traficul de pe bulevardul Mamaia, de 2 ori, dupa ce a sărit de pe masa medicului veterinar şi sa sfideze moartea in cel mai fin stil posibil. Ţinand seama de faptul ca este un caine pofticios, nici macar aspirina si paracetamolul nu i-au înfrânat pornirile, reusind să ajungă la urgenţe dupa ce am descoperit-o pe holul casei târându-se cu labele din faţă fiindca celelalte îi amorţisera. A reusit sa manance si să vomite intr-o zi chiar si de 4 ori, asta pentru a nu risipi din bunatăţile pe care maică-mea i le-a gătit. A reuşit s-o fraiereasca si pe ea.

Dar, eu ma ţin tare si nu-i fac deloc pe plac. Eu sunt cel ce-o tunde cu maşina, chiar daca urăste enorm acest procedeu, tot eu o spal cu patos, chiar daca apa nu este cea mai buna prietena a ei si refuz sa-mpart cu ea tot ce am in farfurie. Mă iubeşte in felul ei, dar daca s-ar pune problema sa scape de mine nu s-ar supăra.

Animalele vs Oamenii

Intotdeauna am considerat ca animalele, dar in special cainii, sunt cele mai sincere fiinte de pe fata Pamantului. Ma uit la cainele meu care, la cat de mult il cert, ma asteapta fericit acasa si de-abia asteapta sa-mi dea cateva limbi pe fata. Ei stiu cel mai bine cum sa te faca sa iesi dintr-o situatie critica, stiu sa-ti arate dragoste atunci cand esti trist, stiu sa te ajute atunci cand ai nevoie. Filmuletul de mai sus este expresia clara a felului genetic de a fi a cainilor care nu ezita sa-si riste viata pentru o cauza nobila.

Oare nu au oamenii ce invata de la animale? Oare de aia sunt oamenii asa rai cu animalele? Pt.ca sunt invidiosi? Oricum, animalele ne dau bataie la popnet cand vine vorba in a-ti ajuta semenul.

Ii multumesc sotiei pentru aceasta postare, fiindca nu ar fi avut loc daca nu o gaseam bocind in fata calculatorului. Initial am crezut c-a descoperit vreo poza cu mine gol (stiti, nu sunt prea atragator in costumul lui Adam), dar am ajuns sa fiu umarul pe care si-a stors lacrimile din cauza filmuletului cu cainele salvator.

Jurnalistii, bata-i vina...

Campania a inceput! Batalia pentru un loc in Senat si in Camera Deputatilor va fi crancena, ceva de genu` jocurilor cu bataie de pe calculator. Fiecare candidat profita de pile si relatii, bani si promisiuni pentru a-si posta, figura enervanta si mincinoasa, in locurile cele mai bune.

Asadar, sub presiunea banilor promisi si a-i unui ajutor viitor, daca va fi cazul, unele site-uri de stiri ale unor cunoscute televiziuni, ziare sau comunitati de jurnalisti s-au apucat sa posteze figurile pocite ale diferitilor candidati care ne indeamna la cate ceva.

De pilda, pe forumul realitatea, un domn ne declara ca "AICI SI ACUM, I....... E MAI BUN". Dupa slogan, fara sa ma uit, bat la pariu ca este de la PNL. Astia stiu, domnule, sa minta pe fata! Talent, nu alta. Oricum, nu m-a ajutat cu nimic personajul in cautarile mele pe site.

Pe site-ul unui ziar titrat din Constanta, unde propaganda politica nu are ce cauta, apare pe o pagina intreaga o intrebare legata direct de o memorabila replica de teatru: "Da` eu cu cine votez?" indemnandu-ne chiar ei catre un grup, care probabil ii va finanta dupa campanie.
In cele din urma, pe blogul de informatii al Constantei, Lupu ne indeamna la incredere, de parca nu am sti si noi povestea cu oile, mai ales intr-o zona unde traiesc multi machidoni.
Asa ca, ma astept ca pe Cartoon sa vad desene animate procampanie, pe Spice Platinium filme porno cu politicieni si pe Animal Planet campanie proanimale.

Drepturi si nedreptati.

Fitna (în limba arabă însemnând diviziune şi discordie în cadrul Islamului)

Urmariti scurtmetrajul. Interesant! De aici am divagat putin cu comentariul vadit uimit de cateva documentare si filme istorice pe care le-am vazut deunazi.

Practicile si pedepsele barbare au insotit civilizatia inca de la inceputurile ei, atat in ceea ce priveste apararea propriei vieti cat si in cea a distrugerii altora. Putem vedea ca, de-a lungul istoriei, pedepsele barbare au fost un aliat impotriva celor ce erau contra sistemului , a celor ce se deziceau la acte nelegitime cat si a celora ce sfidau autoritatea. Problema era ca o data aparut in fata multimii ca si invinuit dreptul la aparare era practic inexistent si pedeapsa era cu atat mai sigura. Si nu era una deloc usoara pe care s-o duci cu tine ani buni. Nu, era o pedeapsa de-a dreptul barbara ce te lasa mut in fata unor sarantoci ce nu te vedeau decat prin prisma zvonurilor care nu era de partea ta, pedeapsa necrutatoare si scarboasa as putea spune.

Ideea era ca, cu cat ne apropiem, de-a lungul istoriei, de zilele noastre putem observa, la suprafata, superficial, ca aceste pedepse barbare s-au transformat in adevarate tratate de intelepciune si reeducare. De fapt, aceste practici de pedepsire a celor vinovati si nevinovati exista in continuare si se vrea a fi din ce in ce mai barbare.

Suntem nesatui de barbarism, suntem niste animale ce se conduc dupa simturi care sunt anihilate in anumite momente. Dreptul la aparare, in ziua de azi? Da, il avem , dar la ce bun daca deja cineva te-a condamnat dupa bunul plac la o sentinta care nu iarta.

Gresesc uneori, oamenii, ca se nasc altfel decat vor altii? Gresesc atunci cand isi spun propria parere pasnic si inocent? Gresesc atunci cand vor sa traiasca si sa moara in pace pe bucatica de pamant numita PAMANT?

Dumnezeu este singurul care are voie sa ne judece!