Sunt ud leoarca.
Tocmai m-am trezit dintr-un vis: se facea ca Basescu cu ai lui au dat chix cu asumarea raspunderii si incearca sa fuga, stergand urmele, ca dupa 4 ani sa poata aparea cu o noua infatisare, plangand si cerand poporului sa-l voteze.
Ma duc sa ma pis si ma culc la loc poate vad si finalul.
Sau poate am vreun vis erotic in care se face ca Basescu i-o trage lu` Boc. Ca prima parte ruleaza acu` pe marea scena politica: Boc i-o suge lu` Basescu!
Noapte buna!
De vreo cateva nopti facem cu schimbul, eu si nevasta-mea, in ceea ce priveste visele erotice. Daca nu stiti ce-s alea va pot spune ca rezultatul este impresionant a 2 a zi, atat fizic cat si psihic. Asa ca, fiecare dintre noi abia asteapta sa se culce mai repede ca sa vada pe cine a mai "cucerit", iar de dimineata incepem confesiunea care duce la iertare. Doar daca a fost ceva grav. De multe ori nu te poti controla si persoana din vis nu este cea pe care o ai in viata de toate zilele, asa ca se cam incing spiritele.
-Bine, bine, a fost mai buna ca mine?
-Nu, draga, dar a fost mai perversa.
-Perversa, vrei! Aha. Pai sa vina perversa aia sa-ti faca de mancare, nenorocitule.
Intrebarile exista de ambele parti, chiar daca explicatiile nu sunt asa usor de digerat.
Daca stau sa ma gandesc bine am avut multe astfel de vise, si eu si nevasta-mea, atat cu personaje necunoscute cat si cu persoane care ne inconjoara. Daca este sau nu placut ramane sa descoperiti voi insiva. Oricum, ce se intampla in realitate este mult mai placut, dar in vis este altceva. De ce? Fiindca poti sa i-o "pui" cuiva fara sa-ti doresti sau fara sa fi avut un contact prea mare cu acea persoana. Bine, nu oricui. Fiindca n-as vrea sa mi-o fut pe vecina de la 2 care mai are putin si trece in "next level".
Sfat: cel mai bine este ca dupa vis sa te "rezolvi" imediat, fie ca ai pe cineva langa tine sau nu. Tensiunea trebuie eliberata. Dar, fara atac la papusi, catei si bibelouri.
De felul meu nu sunt un tip care sforaie si nevasta-mea, ca de altfel toate fostele prietene, nu-si chinuie odihna. Somnul, pentru cei ce dorm cu mine, este o delectare si o placere. Dar, ca multi altii, atunci cand sunt foarte obosit (dupa o petrecere, dupa un drum lung, dupa cateva zile de nedormit) somnul meu devine insuportabil pentru nevasta-mea, care tine sa-mi scoata ochii a 2 a zi povestindu-mi prin cate a trebuit sa treaca corpul meu pe timpul noptii. Problema este ca pe mine nu ma deranjeaza in nici un chip, fiindca nu realizez in starea mea de oboseala profunda cat sufera altii. Alta chestie este ca in acest somn profund visez intotdeauna de cateva ori pe noapte. Partea buna este ca am de multe ori niste vise care ar putea rivaliza cu filmele porno la categoria "Cel mai bun scenarist", "Cea mai buna imagine" si fara modestie "Cel mai bun actor". Dar se intampla, ca in cazul somnului de azi-nopate, sa am niste cosmaruri de ma trec fiorii cand povestesc. Asa cum nu vrei sa se termine visul porno, asa nu te lasa nici cosmarul sa respiri, si , de dimineata in loc sa o ai sculata, ti-o cauti prin pantaloni. Pe langa asta, o mai zaresti si pe nevasta-ta abia adormita, cu dopuri in urechi, cu un fular la ochi si cu un bilet in mana special scris pentru tine.
Cine credeti c-a avut curajul sa citeasca biletul?
M-am trezit, mergand cu autobuzul vreo 3 statii, ca visam profund la tot felul de cacaturi, in care era implicata si blonda de pe scaunul din fata, dar si chelbosul ce se tot holba la sacosa unei batranici. Si uite asa, mi-ar fi placut sa se opreasca timpul vreo cateva minute, iar eu sa fiu ala ce se distreaza pe seama calatorilor, atat cu decolteul blondei cat si cu ceafa cheliosului. Eram sa scriu: "atat cu decolteul batranicii", dar bine ca mi-am dat seama la timp.
In cele din urma m-a trezit frana brusca a soferului, ce si-a adus aminte ca mai sunt si statii, iar ca noi nu suntem cartofi.
Sunt visele o dezlanţuire a gândurilor noastre de zi cu zi? Sunt ele reminiscenţe a faptelor noastre trecute?
Ieri dimineaţă m-am trezit foarte fericit si relaxat cum nu o mai făcusem de ceva vreme. Din cauza stresului de peste zi nu mai apuci decat sa-ti odihneşti oasele si sa-ţi oblojeşti ranile cotidiene. De visat, cine mai are timp? Asa ca, am fost privilegiat, dupa mult timp, cu o serie de vise care mai de care mai fantasmagonice. Le-am trăit pe toate si chiar le-am ţinut minte. Toate au pornit de la un fapt real din viata mea si au ajuns a fi adevarate opere fantastice cu preţul suferintei mele virtuale.
Singurul vis care m-a tulburat si care m-a facut sa am afişat pe faţă un zâmbet de prost de-a lungul zilei a fost, bineinteles, unul semierotic in care personajul principal a fost chiar autorul. Mult fum, ceaţă, sentiment, holuri lungi şi-o liniste deplina sunt decorul unei poveşti de dragoste cu năbădăi care m-a facut sa ud cearceafurile, de atâta transpiraţie. Mă şi văd cum o tăvălesc pe fătucă prin toate asternuturile, cum imi dezlănţui surplusul sexual si dragostea oarba. Ce, mai? Film in toata regula. Problema este că la un moment dat a aparut si nevasta-mea in acesta desfaşurare fantastică. Până şi in vise mă urmareşte. Si era chiar nevasta mea. Deja se transformase visul intr-un cosmar, cu amanta dornică de cât mai mult sex si nevasta la fel de pătimaşă. Până la urmă te descurci si cu o asemenea acţiune daca se petrece in alta sfera.
E, m-am trezit dimineaţa singur in pat, cu câinele lingându-mă pe faţă, cu nevasta lipsa si cu cativa mega de vis in creier. Şi, cand am inceput sa derulez filmul ce credeţi ca am descoperit? Că personajul care mă făcuse să am un vis minunat si care mă surmenase sexual nu era alta decat cumnata-mea. O fată extraordinara, de altfel. Si, frumoasa foc. Dar, era cumnata-mea, adica sora lu` nevasta-mea. Va daţi seama că am înlemnit? Am pus câinele sa-mi mai traga o limbă pe faţă poate-poate se mai schimba ceva in amintirile mele. Nimic.
Pe de o parte, atunci când ne trezim dintr-un vis, suntem fericiţi că nu a fost altceva decât o scorneală a mintii noastre si că nu suntem obligaţi sa trăim ceea ce s-a petrecut. Pe de alta, regretam şi suferim ca nu sunt evenimente actuale, că nu avem norocul de a avea pe viu ceea ce ni s-a desfasurat in creieras. Nu suntem noi cei ce fac jocurile.
Totuşi, inclin să cred ca visele sunt reminiscenţe ale unor fapte petrecute in viaţa noastra, a unor dorinţe ascunse, a unor trăiri sufleteşti intense, a imaginaţiei noastre debordante.
Vise placute...
De vreo luna, de cand am imprumutat Politiei Romane permisul auto, am avut, cotrar asteptarilor, o satisfactie nemaipomenita. La inceput am crezut ca ma va afecta lipsa din portofel a bucatii de plastic care dovedea ca sunt in stare sa conduc bolidul de la firma, dar pe parcurs am constatat ca am numai de castigat.
In decursul lunii care abia s-a sfarsit am avut in fiecare dimineata "la scara" masina de la firma cu sofer, bineinteles. Daca nu era colegul meu, soferul, binevoitor, mergeam 30 de zile pe jos. M-am trezit cu 2 ore mai tarziu dimineata fiindca soferul are program de la 9, eu de la 7. Plecam intotdeauna seara la 7, am ajuns luna trecuta la ora 5, iar nevasta multumita nevoie mare, ca mai apuca sa ma mai puna 2 ore la treaba. In weekend am scapat de tot calvarul cumparaturilor fiindca nu aveam cu ce ma deplasa, mai bine-zis cu ce deplasa pe altcineva. Neamurile nu le-am mai vazut de o luna, prietenii nici atat, afara ieseam doar atunci cand trageam o gura de aer la geam. Traiam un adevarat vis: sa ma odihnesc sambata si duminica dupa o saptamana de cosmar.
Toata lumea stia ca am permisul suspendat si toti ma compatimeau, apoi ma incurajau, chiar ajunsesera sa-mi numere zilele pana la data scadentei. Eu si uitasem de permis, asa de bine o duceam: delegatii in dreapta, puteam sa beau in loc de suc, bere, durerile de cap incetasera, parca vedeam si femeile mai frumoase.
Dar, ca orice vis, totul are si un sfarsit, care s-a dovedit a fi ieri, atunci cand am fost anuntat pe toate caile, de catre toti: vecini, colegi, rude, ca cei de la rutiera ma asteapta cu paine si sare sa ma duc si sa le eliberez locul in care a zacut saracu` permis. Dar, eu nu vreau! Pe mine nu ma intreaba nimeni? Parerea mea nu conteaza? Daca mi-e bine asa, de ce sa schimbam firea lucrurilor?
Ca o razbunare, am organizat o delegatie fulger la 6 dimineata, ora la care nu ma puteam duce sa-mi ridic permisul, caz in care soferul a fost obligat pentru ultima oara sa ma suporte. Si m-am distrat tot drumul, l-am chinuit pe saracu` baiat, am mers la un client si in loc de contract semnat am plecat cu o juma` de tuica si una de vin. In sange, bineinteles ! Si inca pe atat, la pachet. Cum m-am intors acasa, nevasta, mi-a si facut program pentru maine, la shopping. Vedeti, iar incepe calvarul!
Ma gandeam, oare, daca nu m-as duce sa ridic permisul, ce se va intampla?
Va spun eu: ori se duce nevasta si prin mijloace deloc neortodoxe (ea e musulmanca) il va obtine de la un burtos, ori voi primi citatie sa ma prezint de urgenta sa-l ridic, ca sigur nu-l mai suporta nici aia.
In concluzie, tre` sa ma duc maine sa-l iau, tre` sa-mi recuperez masina din parcare, probabil cu un mare strat de noroi, tre` sa fac un tur sa ma vada toti si tre` sa scap iar repede de el.
Poate ma ajutati cu vreo sugestie, care sa fie la limita dintre viata si moarte, dintre bine si rau.
