Dupa modelul alesilor nostri am purces spre sectia de votare care nu este chiar asa aproape de locul unde stau cu chirie. Cu cat ma apropiam mai mult, undeva dupa ora pranzului, cu atat credeam ca se duce lumea la vreun spectacol. Femeile, la bratul masculilor, pt.ca nu stim daca erau sotii, amantii sau fiii dumnealor, se deplasau in coloana spre acelasi punct, care clocotea de secretii (chestiile alea pe care le tii secrete, cum ar fi: Cu cine votezi.)
Coada depasea magazinul alimentar din colt, unde vanzatoarea si-a exprimat optiunea de vot chiar in fata noastra, fiind gata-gata sa fie linsata de un nostalgic al vremurilor cand inca nici nu fusesem conceput. Am aflat mai apoi ca erau prea putine cabine de vot si prea putine stampile ca sa ne satisfaca pe toti. Un alt aspect de remarcat a fost timpul petrecut in cabina de vot, pe care unii au luat-o drept confesional, care s-a dovedit prea scurt pentru 2 cetateni ce se hlizeau de mama focului pe seama candidatilor.
M-am regasit imediat pe lista, fiindca am un nume atat de lung incat era scris pe 2 coloane. Am impartit, bineinteles, stampila cu nevasta-mea, dar nu si preferinta de vot pe care o voi afla abia la inchiderea urnelor. Am incercat un exit-poll la iesirea de la urne care s-a dovedit a fi un esec, mai apoi transformandu-se intr-o sarcina privind curatenia pe langa casa.
La senat il stiam pe tipul pe care l-am votat, dar la camera deputatilor a trebuit sa aleg partidul, fiindca de fatuca nici nu auzisem. Si sunt un tip informat. Banerele si pliantele pe care caciularii le-au impartit in cartier o reprezentau pe alta cucoana. Asa ca m-am intors nerabdator acasa si am verificat pe net daca au sfeclit-o aia de la circumscriptie cu buletinele de vot. Nu a fost nici o eroare, ci probabil ca fatuca n-a avut prea multi bani de la partid pentru promotionale, asa ca i-au dat ce au mai gasit prin magazie.
Am votat, m-am exercitat, m-am intors acasa si-am mancat. E foarte bine cu stomacul plin.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu