Mos Gerila.

Tocmai m-am intors de la o plimbare care trebuia sa se dovedeasca relaxanta, dupa ore in sir de stat la caldurica cu mancare si bauturica. De cum am iesit din scara blocului am dat cu nasu`de un ger naprasnic de mi-au inghetat outele, am mers la masina si erau inghetate atat geamurile cat si apa din rezervor. Am plecat intr-o vizita la cateva neamuri pe care maica-mea nu le mai vazuse de ceva anisori si pe drum am constatat ca frigul o sa ne tulbure toata ziua. Pe sosea gheata, in masina bocna si-n sufletul nostru un frig de tremura camasa-n pantaloni. La tara fiecare se incalzeste cu ce are: cainele din cusca de la poarta cu blana pe care-o poarta, gastele de prin curte cu penele pe care le mai au (ca-n rest le prinde matusa-mea si le jumuleste pentru perne), vaca se-ncalzeste cu nesimtirea pe care o are, iar taranii cu sobele care abia mai fac fata. Am povestit, am baut, am mancat, am tremurat de frig si am ajuns sa ne dorim sa plecam cat mai repede. Am insfacat toate pomenele pe care le-am primit si am mai tremurat vreo ora pana am ajuns acasa. Dupa cum stie toata lumea acasa este cel mai bine, iar noi incepusem sa multumim Celui de Sus ca am ajuns cu bine in locul in care caldura este la cheremul nostru. Fericiti, am mai bagat ceva la burdihan si ne-am asezat confortabil in fata televizorului pentru a ne bucura de restul serii. Treptat, am inceput sa constatam ca, ori ne-a intrat frigul in oase de nu ne mai incalzim, ori suntem bolnavi si obsedati de ziua ce abia se termina, fiindca se racise in toata casa si ne simteam ca la tara. Dupa verificari indelungate am constatat ca se stricase instalatia de incalzire centrala din casa si ca trebuia sa trecem de la chiloti si maieu, la izmene si cojoc, pana la remedierea situatiei. Tinand cont ca sarbatorile sunt facute pentru toata lumea probabil ca voi petrece si revelionul tot in cojoc si tot cu sticle de apa fierbinte intre picioare. Asa ca, daca mi-am dorit foarte tare sa vina zapada si frigul ca sa simt cu adevarat sarbatorile de iarna, acum tre` sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a indeplinit dorinta din toate punctele de vedere.

Tare as vrea ca nu cumva sa ajung sa ma dau cu sania prin sufragerie, iar din bucatarie s-o aud pe nevasta-mea cum striga: partieeeeeeeeee.

Dansez pentru...mare!

Pe 31.10.2008 a fost Ziua Internationala a Marii Negre si o mare parte din scolile din judet s-au chinuit sa faca un show pentru a aduce un omagiu marii. Totul s-a petrecut astazi in cadrul mall-ului care a fost construit pe jumatate dintr-un parc din jurul unui frumos lac ce se varsa in mare.
Autoritatile si o mare parte a media constanteana nici macar nu s-au sinchisit sa-si trimita un reprezentant care sa-i incurajeze si sa-i premieze pe cei ce au adus o ofranda multiculturala Marii Negre.
Autoritatile erau ocupate, probabil, cu campania, iar unii jurnalisti au declarat ca un mare cap a murit si tre` sa-si care echipamentele la cimitir. Acolo or sa si ajung cu un asa comportament fata de etniile din Dobrogea, fata de educatie si de copii.
Reprezentantii scolilor constantene au ajuns la fata locului si in afara de o persoana care era cu sonorizarea si o scena nu au gasit nimic. Si, totusi, cu un efort mare, au reusit sa demonstreze ca Dobrogea este regiunea cu cele mai multe etnii din tara, un loc unde cultura este in plina viata, unde obiceiurile se intrepatrund cu o armonie deosebita si unde oamenii au un respect deosebit unii fata de ceilalti.
Toate respectele fata de scolile participante si o deosebita scarba fata de media constanteana si fata de autoritatile locale.