Pe ultima 100 de metri... garduri !

Ma gandesc doar la garduri, ca la femei nu am timp s-o "fuck"! Sunt pe finish cu ridicatu` casei si la fel de finish in buzunare, unde se cam aude ecou`. Saturatul de muncitori este reciproc si recunosc ca ma cam ia cu dor cand stiu ca intr-o saptamana n-o sa mai prind picior de constructor prin curte. Deocamdata, pana imi revine in buzunare clinchetul vesel al monezilor romanesti. Mai am de pus acoperisu`, de facut scarile, de ridicat hornu` casei si s-au scurs cele 2 luni de chin. Si iaca-sa a mai trecut o vara pe langa mine, o vara fierbinte, cu tate , cururi si fete frumoase pe care, din pacate, le-am ratat. Ma consolez cu casa si cu povestile despre curve, istorisite maiestos de cei 3 muncitori "bronzati".

2009. Incotro?

Lucrez in vanzari de cand ma stiu si nu cred ca voi face altceva toata viata. Vand orice cu orice pret si vorbesc mai mult decat orice baba de la colt. Am sefi care se asigura sa nu-mi lipseasca grija lor pentru cresterile sau descresterile din piata. Dar, o monitorizare mai amanuntita a vanzarilor si un grafic mai elocvant nu-l pot face decat cei 2 frati "patati", vecini de munca cu mine. Acestia stiu tot ce misca pe la depozitul unde imi desfasor activitatea, stiu cata "marfa" intra si cata iese, daca mai iese. De multe ori se intampla ca marfa sa iasa gafaind.

Asa ca s-au gandit cei 2 sa-mi creioneze, mai ales in contextul economic actual, un mic grafic care sa arate cum stau in piata, daca sunt bun sau daca trebuie sa ma retrag. Le-am explicat ca, in perioada asta de criza, piata este variabila cu situatii neprevazute sau chiar ciudate. Ideea este ca tot ce-au inteles ei despre vanzari se rezuma la faptul ca daca vrei sa fii bun in piata tre` sa ai p..a mare. Iar eu... am si luni bune, si luni proaste!

Please, do not disturb!

In sfarsit m-am ales cu o minivacanta la munte pentru a incerca sa ajung la un compromis cu sporturile de iarna. Sunt si norocos pe deasupra ca este zapada si fericit ca in statiune mai sunt unele localuri cu preturi rezonabile. Am vrut sa incerc schiurile si am constatat ca in 3 zile nu pot decat sa-mi rup picioarele si portofelul, care gemea la fiecare 50 lei scosi de la caldurica. Am incercat patinele, unele de hocheist, cu care m-am inteles aprox.1 ora, din cauza bataturilor nereusind sa-mi conduc nici masina. In cele din urma, am dat lovitura, datorita unui tigan care a reusit sa faca afacerea secolului convingandu-ma sa cumpar o placa de plastic cu care sa-mi frec curu` de zapada. Distractia cea mai mare a fost atunci cand am pacalit-o pe nevasta-mea sa luam telecabina pana pe varful inzapezit al unui muntisor si sa coboram de-a lungul partiei cand in picioare cand in cur. In rest, am vazut ce afaceri are Stolojan la Clabucet, ce casa are Nastase la Predeal, cu ce masini mai defileaza cateva din V.I.P-urile muzicii romanesti, cati bani castiga aia care vand caciuli cu 25 ron bucata.

Tre` sa ies la partie in 10 min. sa-mi mai achizitionez cateva vanatai cu care sa ma laud la neamuri, ca altfel nu te cred ca ai vazut zapada, sa mai rup cateva crengute de brad cu care fac un bradulet pe care sa-l impodobesc, sa mai beau un vin fiert si sa mai fac portofelul sa planga.

Cica-i recesiune...

Azi mi-am petrecut ziua prin oras cu rude si cu prieteni. Nu aveam chef, da` ce sa-i faci.
Rudele nu-s ale mele, de ce sa merg si eu? Nu poate sa existe o formula de politete de genu`: "sotu`-i acasa, nu a avut chef sa iasa cu voi" si ei sa nu se supere?
In fine, am colindat magazinele din mall cu neamurile, eu cu cat mai putini bani in buzunar (e recesiune) si ei cu rezervele pe 5 ani, de parca s-ar fi anuntat ca maine ne invadeaza rusii si tre` sa plecam in pribegie.
Magazine, care mai de care fitoase si fitoase, de-mi era jena sa intru pentru ca pana si gandurile mele ascunse tradau saracia din portofelul meu. Lume, cat cuprinde frate, ca de Craciun nu stiu ce-o sa faca. Probabil de plictiseala s-au decis sa-si ia cadourile de pe acum.
Mall-ul era dispus in doua sectoare, jumatate cu oamenii urati (doar eu) si cealalta numai cu frumuseti deoarece se desfasura o preselectie pentru viitoare manechine. Si, erau singurele pe care se vedea, in sfarsit recesiunea: atat de slabe incat, la un moment dat, am dat peste ceva dar nu am observat peste ce si-am vrut s-o tai mai repede, cand aud o voce: "bai, tu nu ai gura sa te scuzi!". Mi-am aruncat o privire si am ochit doar un firav palmier ce-si zbarlea frunzele la mine. Nici acum nu-mi dau seama ce-o fi fost cu arbustul ala: n-o fi avut apa saracu`.
In sfarsit am scapat si de neamuri si am dat peste niste prieteni, care amabili ne-au invitat in oras. De ce atata amabilitate pe capul lor, cand pe mine ma asteapta acasa infrigurat calculatorul?
Nevasta-mea, super fericita fiindca ma obliga sa intru in banii pentru zile negre, a ales un local dragut unde linistea pe care mi-o doream era doar un vis. Asa ca m-am razbunat si am decis sa platesc nota din banii de scutece a lu` ala micu`, care nu este nici macar conceput. Da` asa-mi place mie sa ma laud. Noroc ca ne-au pus aia la o masa langa toaleta ca oricum ma duceam sa ma pis din 5 in 5 minute ca sa nu mai opresc pe drum pe undeva unde ar fi trebuit iar sa scot bani din buzunar.
In local, uitase-i sa va spun, era atat de aglomerat, ca parintii au decis sa-si lase copiii pe unde apuca (unii erau in bucatarie, altii pe la toaleta, iar vreo 5 jucau flori, fete si baieti......in parcare).
Asa ca, dragii mei, dupa o zi ca asta mi-am dat seama ca recesiunea de la Tv nu este si pentru noi toti. Lipsa de lichiditati? Ce glumesti: la cati bani am vazut zburand din buzunare cred ca vreo 3-4 banci din oras si-au oprit programul mai devreme din lipsa de fonduri.