In prag de An Nou

Dragii mei, anu` se cam sfârşeşte, traiul bun pe care l-am dus e bine să-l păstrăm viu în amintire, zilele însorite e bine să le scoatem pe hârtie fotografică, ca să avem ce linge in zilele ce vor urma. A fost un an cu de toate: şi cu bune şi cu rele. Ce-am început anu` trecut am terminat anu` ăsta, ce-am băgat în buzunar anu` ăsta o sa scoatem la anu`.

Dar, dacă tot v-am reţinut câteva minuţele, hai să vă trag şi-o urătură ca sa va meargă bine la anu`:

Aho, aho, copii si fraţi

Staţi puţin si nu mânaţi,

Vă gândiţi la cei votaţi,

Lângă boi v-alăturaţi,

Şi cuvântu-mi ascultaţi

Frunză verde de cicoare,

Bate vânt de criză mare,

De lumea-i supărată tare.

Mâine anul se 'nnoieşte,

Pluguşorul se opreşte.

Nu începe a ara,

Nu începe-a semăna,

Fiindcă viaţa-i tare grea.

S-au scumpit mai toate frate,

Şi legume, şi lactate

Şi uleiul, şi găina,

Şi căldura, şi lumina,

Se scumpeşte iară gazul,

Vom închide aragazul,

Se scumpeşte kilowatt-ul,

Vom plăti pân' ne ia dracu'!

Vom fi plini iar de nevoi

Şi punem lampa înapoi!

Mânaţi măi! Hăăi! Hăăăi!

Am votat iarăşi schimbarea,

C-au promis marea cu sarea,

Şi iar verde flori de soc,

Ne-am ales cu unu` Boc,

Şi-a început ăsta deodată,

Să ne pună iar la plată:

În loc de lapte ne da zăr.

În loc de pâine şi miere,

Ne dă acum amar şi fiere.

În loc de viaţă mai bună la toţi,

Profită numai ăia hoţi !

Şi iar verde de cicoare.

Ţara mea e ca o floare

Cine fură, ăla are.

Măi, române, ţine minte,

E la fel ca înainte:

Cine fură azi o pîine,

Este la pîrnaie mîine.

Cine fură cît se poate

Mîine-i cu imunitate!

Parlamentul de la noi,

Parcă-i un saivan de oi.

Toată ziua behăiesc

Cap în cap se tot pocnesc,

Obosesc şi moţăiesc,

Apoi ziarele citesc.

Cum să ştie a ţării puls,

Când li-e gîndul doar la muls?

Cum să-i stimăm, să fim atenţi,

Când printre ei sînt delincvenţi?

Cum să-i credem că nu-s bani,

Când au salarii de baştani ?

Totu-i abureală, ceaţă,

Se vor deputaţi pe viaţă!

Ca să-i schimbi tre` să aştepţi,

Fiindcă sunt foarte "deştepţi".

Mânaţi măi! Hăăi! Hăăăi!

Iarna-i grea, viaţa-i amară,

Din servici te dau afară.

Toate firmele se-nchid,

Şomerii sunt puşi la zid.

Tot ce-a mers, azi nu mai merge,

Tot ce s-a promis, se şterge.

Tu nu ai nimic în pungă,

Şi te duci la alţii slugă.

Sindicatele şi ele,

Ne aduc numai belele.

Negociază, protestează,

Locuri de muncă nu crează,

Ne scot în stradă la miting

Însă ei... „pupă şi ling,“

Nouă ne cer să protestăm,

Dar nimic nu căpătăm.

Greva din învăţământ,

Nu a avut nici un sfânt,

Degeaba au protestat,

50% n-au căpătat!

Miniştri-n cap au zurgălăi,

Mânaţi măi! Hăăi! Hăăăi!

Tinerii de pe la noi,

O întind precum un roi.

Hoţii de prin Spania,

Prostituate-n Italia.

Facem pantofii la străini

Şi trăim furînd găini.

Orice tânăr din liceu,

Vrea sa aibă un BMW-eu,

Absolvenţi de facultate,

Trec toţi graniţa într-o noapte.

Reforma din învăţămînt,

Doar palavre, pe cuvînt.

Materie multă, la fel,

Salariul tot mai mititel.

Examene întoarse pe dos,

Elevul tot mai puturos.

Îi lipseşte educaţia,

Şi-a învăţat motivaţia:

Cum să-nveţe, să tocească,

Cu diploma să flămînzească?

Când flăcăi cu patru clase,

Sunt plini de maşini şi case?

Cum să studieze de zor,

Cu gândul la viitor,

Când acum e dezbrăcat

Şi vine la ore nemâncat?

Cum să-l convingi pe băiatu'

Că marea şansă-i învăţatul

Şi nicidecum n-ar fi furatul?

Mânaţi măi! Hăăi! Hăăăi!

Unii au o baftă mare,

Mai ajung la pensionare.

Au apoi baftă din nou,

Trăiesc pân' la Anul Nou.

Bătrânii prin bloc îngheaţă,

N-au curaj să meargă-n piaţă,

Căci cu biata pensioară,

N-au curaj nici ca să moară.

Au muncit juma' de veac,

Sa dea pensia pe-un fleac,

Nimeni nu îi mai ascultă,

Guvernul are treabă multă.

Cu vorba la alegeri îi poartă,

Şi-i trage pe linia moartă.

Bătrâneţe haine grele,

Vai de zilele mele!

N-am trăit aşa ani grei,

Nici pe vremea foametei!

Drag Guvern, parteneriat de soi,

S-ajungeţi şi voi ca noi!

Mânaţi măi! Hăăi! Hăăăi!

E adevărat că dom` Băsescu,

E mai viu ca Iliescu,

Dar marele defect al lui

Este că-i a nimănui.

De aceea pentru anul care vine,

Care sunt şansele ca „să trăiţi bine“ ?

S-o spunem pe cinstite frate:

Dacă te lupţi şi dai din coate,

Astăzi scapă cine poate !

De-acum nimeni nu-ţi mai dă,

Vrei? Pune mîna şi fă!

Să terminăm cu văicăreala,

Să n-aşteptăm de la guvern haleala,

La muncă, unde-o fi să fie,

Familia ca să-ţi ţii vie.

Viaţa-i de-acum o junglă,

Te duce capul?

O să ai în pungă !

Nu gîndeşti şi nu munceşti?

Nu-ţi dă nimeni, o merleşti!

Aşa-i acuma peste tot,

De altul te cam doare-n cot,

Trebuie să tragi ca dracu'

Ca să aduci acasă sacu`.

Diferenţa-i de sudoare

Între sărac şi cel ce are,

Diferenţa-i de noroc

Între patron şi sărăntoc.

Diferenţă e mereu,

Încât te rogi la Dumnezeu!

Mânaţi măi ! Hăăi! Hăăăi!

De urat am mai ura,

Dar nu suntem de ici-colea,

Noi suntem de la Constanţa,

Unde fetele fac clanţa,

Unde lumea are bani,

Şi pe plajă-s mulţi ţigani.

Iar prin crâşme doar golani.

Muierile-s late de foame

Dar se dau mare cocoane.

E plin de şomeri şi cerşetori,

De borfaşi şi cartofori,

Noi suntem de la Mamaia,

Unde poliţia-i cu nuiaua,

Vine buluc cu cetele

Să ne ia carnetele.

Opriţi plugul măi flăcăi,

Că rămânem pe jos măi ! Hăăăi! Hăăăăi!

Vă urăm, deci, sănătate

Că-i mai bună decât toate.

Vă urăm ca-n noul an,

Să vă fie banu` ban.

Să vă fie casa casa,

Să vă fie masa masa,

Fericire, în pungă bani,

LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

Mos Gerila.

Tocmai m-am intors de la o plimbare care trebuia sa se dovedeasca relaxanta, dupa ore in sir de stat la caldurica cu mancare si bauturica. De cum am iesit din scara blocului am dat cu nasu`de un ger naprasnic de mi-au inghetat outele, am mers la masina si erau inghetate atat geamurile cat si apa din rezervor. Am plecat intr-o vizita la cateva neamuri pe care maica-mea nu le mai vazuse de ceva anisori si pe drum am constatat ca frigul o sa ne tulbure toata ziua. Pe sosea gheata, in masina bocna si-n sufletul nostru un frig de tremura camasa-n pantaloni. La tara fiecare se incalzeste cu ce are: cainele din cusca de la poarta cu blana pe care-o poarta, gastele de prin curte cu penele pe care le mai au (ca-n rest le prinde matusa-mea si le jumuleste pentru perne), vaca se-ncalzeste cu nesimtirea pe care o are, iar taranii cu sobele care abia mai fac fata. Am povestit, am baut, am mancat, am tremurat de frig si am ajuns sa ne dorim sa plecam cat mai repede. Am insfacat toate pomenele pe care le-am primit si am mai tremurat vreo ora pana am ajuns acasa. Dupa cum stie toata lumea acasa este cel mai bine, iar noi incepusem sa multumim Celui de Sus ca am ajuns cu bine in locul in care caldura este la cheremul nostru. Fericiti, am mai bagat ceva la burdihan si ne-am asezat confortabil in fata televizorului pentru a ne bucura de restul serii. Treptat, am inceput sa constatam ca, ori ne-a intrat frigul in oase de nu ne mai incalzim, ori suntem bolnavi si obsedati de ziua ce abia se termina, fiindca se racise in toata casa si ne simteam ca la tara. Dupa verificari indelungate am constatat ca se stricase instalatia de incalzire centrala din casa si ca trebuia sa trecem de la chiloti si maieu, la izmene si cojoc, pana la remedierea situatiei. Tinand cont ca sarbatorile sunt facute pentru toata lumea probabil ca voi petrece si revelionul tot in cojoc si tot cu sticle de apa fierbinte intre picioare. Asa ca, daca mi-am dorit foarte tare sa vina zapada si frigul ca sa simt cu adevarat sarbatorile de iarna, acum tre` sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a indeplinit dorinta din toate punctele de vedere.

Tare as vrea ca nu cumva sa ajung sa ma dau cu sania prin sufragerie, iar din bucatarie s-o aud pe nevasta-mea cum striga: partieeeeeeeeee.

Om... cu greutate.

A trecut Craciunul, am mancat, am baut, am depasit greutatea cu mult peste limita bunului simt. Carnatii, chisca (caltabosi) si friptura au fost felul 1, felul 2 si desertul, iar legumele si fructele au fost uitate in camara. Vinul l-am folosit pe post de apa chiar si in toiul noptii atunci cand imi era botu` uscat. Am "muncit" ca un rob in aceasta vacanta, somnul ocupandu-mi mare parte din timp. Daca am luat in greutate nu ma pot pronunta, decat atunci cand vor trece sarbatorile si voi scoate din dulap cantarul, care este sigilat 2 saptamani de 2 ori pe an. Daca voi face o cura dupa sarbatori nu imi pot promite nici macar mie fiindca voi avea frigiderul plin si de Sf.Vasile, si de Sf.Ion si de toti sfintii pana la Paste. Stiu, insa, sigur ca voi ramane fara nici un banut dupa aceste sarbatori pana la primul salariu si ca imi voi reveni abia aproape de Craciunul viitor.

A trecut Craciunul, dar va veni Revelionul motiv pentru care nu voi lasa zapada sa se aseze peste mancare. Imi calculez pe degete cate zile mai sunt pana se termina tot calabalacul si constat ca burta mea nu va mai face fata la toate felurile pe care mi le face maica-mea. O singura bucurie are si ea: sa ma vada mancand cu pofta. Dar, oare, nu vrea sa ma priveasca si atunci cand voi astepta pe holurile doctorului, prin ianuarie, cand ma voi plange ca fierea s-a gandit sa intre in vacanta? Asta-i riscul: stiu ca la anu` e criza si mai pun putina grasime pentru orice eventualitate. Dar nevasta-mea ce va face la anu`? Ca ea e vegetariana. Asta-i riscul.

Aveti grija ce mancati, cum mancati si unde mai bagati ca de atata porc vom deveni porci. Aveti grija ce beti si unde beti ca nu se stie langa ce porc mai ajungeti si-n cine stie ce cotet.

Please, do not disturb!

In sfarsit m-am ales cu o minivacanta la munte pentru a incerca sa ajung la un compromis cu sporturile de iarna. Sunt si norocos pe deasupra ca este zapada si fericit ca in statiune mai sunt unele localuri cu preturi rezonabile. Am vrut sa incerc schiurile si am constatat ca in 3 zile nu pot decat sa-mi rup picioarele si portofelul, care gemea la fiecare 50 lei scosi de la caldurica. Am incercat patinele, unele de hocheist, cu care m-am inteles aprox.1 ora, din cauza bataturilor nereusind sa-mi conduc nici masina. In cele din urma, am dat lovitura, datorita unui tigan care a reusit sa faca afacerea secolului convingandu-ma sa cumpar o placa de plastic cu care sa-mi frec curu` de zapada. Distractia cea mai mare a fost atunci cand am pacalit-o pe nevasta-mea sa luam telecabina pana pe varful inzapezit al unui muntisor si sa coboram de-a lungul partiei cand in picioare cand in cur. In rest, am vazut ce afaceri are Stolojan la Clabucet, ce casa are Nastase la Predeal, cu ce masini mai defileaza cateva din V.I.P-urile muzicii romanesti, cati bani castiga aia care vand caciuli cu 25 ron bucata.

Tre` sa ies la partie in 10 min. sa-mi mai achizitionez cateva vanatai cu care sa ma laud la neamuri, ca altfel nu te cred ca ai vazut zapada, sa mai rup cateva crengute de brad cu care fac un bradulet pe care sa-l impodobesc, sa mai beau un vin fiert si sa mai fac portofelul sa planga.

De-a Mos Craciun.

In ziua de azi nu mai poti sa-i pacalesti pe copii ca Mos Craciun este un batranel ce soseste doar la copiii cuminti, coborand pe hornul sobei, cu sacul plin numai cu jucarii. Copiii sunt atat de destepti incat ii manipuleaza pe parinti pentru a-si atinge scopurile, anume acela de a nu le lipsi jucaria de care au atata nevoie. Asa ca atentie mare ce anume le cumparati, cat de mult le ascultati cererile si unde ascundeti jucariile cat si costumul cu care va imbracati.

Mos Craciun si criza lu` peste.

Criza in banci, criza la serviciu, crize acasa, peste tot domneste criza. Sarbatorile din aceasta iarna sunt dominate de criza si crizati. Toata lumea se pregateste de criza, altii nu inteleg ce-i aia, dar se iau si ei dupa turma, pe la colturi lumea vorbeste de ce ne asteapta. E mare isterie si, pe langa asta, au inceput copiii sa afle de situatia pe care o creeaza oamenii mari. Deunazi am ascultat ce discutau 2 copilasi in fata blocului care incercau sa-si explice cum de a ramas Mosu` fara sanie, cum de anul asta nu mai vine chiar daca au fost cuminti. Parintii au constatat ca salvarea cea mare tot de la Mosu` vine, iar toate oalele i se vor sparge in cap pana la Craciunul viitor. Pana si preotul satului a inceput sa le predice copiilor despre faptul ca Mos Craciun nu exista si ca singurul in care tre` sa creada este Isus. Bine bine, da` coboara Mos Isus pe horn si le pune cadouri sub brad? Ca daca e asa, atunci nu-i nici o problema. Important este sa vina cineva si sa lase acolo jucaria care trebuie. Mosu` e batran, mosu` e sarac, mosu` numai vine, mosu` a falimentat.

Am vazut in centru in sfarsit un Mos pe anu` asta care incerca sa cerseasca in speranta salvarii Craciunului. Sau a lui probabil. Si m-a cuprins, deodata, spiritul Craciunului, si am inceput sa fredonez ce mi-a venit in mine:

Moş Crăciun cu plete dalbe

A rămas fără un şfanţ

Stă la colţuri şi cerşeşte

Ca sa dea ceva la maţ.

Banc:

Intra Romania in razboi si merge Bula la comandament sa se inroleze. Stiind aia ca Bula e cam batut in cap, dar ca sa scape de gura-i spurcata si sa ramana satul fara el, ii zic:
-Bai Bula, ia de aici o pusca si cand esti fata in fata cu inamicul tintesti spre el, strigi PUSHKILI PUSHKILI si-ai sa vezi c-o sa-l omori.
-Atat, intreaba Bula fericit? Pai ma duc sa devin erou.
Pe front, agitatie mare, morti cat cuprinde, suierau gloantele prin aer ca prostia prin capul lu` Bula. Deodata, cum alerga Bula de colo colo, se trezeste cu un ditamai tancu` inamic in fata. Speriat, pune pusca pe umar, tinteste, apasa pe tragaci si: PUSHKILI PUSHKILI. Nimic. Mai incarca o data pusca, tinteste, striga: PUSHKILI PUSHKILI si vede ca tancul se opreste brusc.
Se indreapta teava tunului catre Bula, se pozitioneaza si... iese din tanc un soldat care striga in gura mare: TANKILI TANKILI.

Cei 3 purcelusi.

Din categoria "Esti prost, deci existi!" tin sa va povestesc o intamplare petrecuta acum 2 zile.

Am facut o adresa catre cei 3 directori ai societatii cum ca am probleme cu una dintre masinile de la depozit si ca s-a cheltuit in juma` de an o mica avere pe reparatia unei dacii. Bineinteles ca nu ma asteptam la un raspuns imediat: "Da, cum sa nu, maine ai o masina nou nouta", dar speram la o analiza profunda pe marginea subiectului.

In general, sunt foarte critic, dar incerc sa ma abtin de cele mai multe ori. Dar, in momentul in care vine soferul de N ori sa-ti spuna ca iar s-a stricat masina, ca iar a pus-o pe nevasta-sa sa sufle-n teava de esapament, ca iar a rugat pompagii de la benzinarie sa-l impinga vreo 50 m, ca iar s-a futut aia, ca iar... clachez. Asa ca m-am pus pe scris si am trimis mail la cei 3 purcelusi ca sa ia atitudine.

Primesc mail a doua zi de la un alt animal, cel ce se ocupa de transporturi si care e fost sofer de meserie, cu niste injurii de mi se facuse aia din pantaloni asa de mica ca ajunsesem sa ma sperii. De la individ comunist pana la "mi-e lehamite sa-i pronunt numele" nu m-a slabit, iar pe langa asta, omu` fiind bolnav cu creierii, a bagat-o in oala si pe-o colega de-a mea pe care a facut-o mincinoasa. Problema este ca tipu` nu prea le are cu cartea si cu internetu` si a trimis acest raspuns in mod oficial si la ceilalti 3 directori principali nestiind ca injuriile se contabilizeaza acolo undeva, la catastif. Cum am 3 perechi de oua, m-am suparat si i-am inapoiat mailul doar cu cateva observatii de natura sa-l faca sa-si dea seama ca-i prost, bineinteles cu copie la cei 3. Ce credeti ca s-a intamplat? Primesc mail de la soferus papagalos, cu copie la cei 3 magnifici ceva de genu`: Ha Ha comunistule. Deci, mailul era oficial, nu era un raspuns numai mie, ca sa ma oftice. Dupa o portie de ras de-mi tremurau nadragii m-am interesat de ce sume s-au cheltuit pentru reparatii in jumatea aia de an. Si, am descoperit c-o sa-l cam fugareasca pe prostovan cei 3, dupa ce-o sa se reuneasca.

Asta inseamna sa ti-o faci cu mana ta! Probabil ca tipu` stie cum e, fiindca nu cred ca e vreo proasta sa-i arate.

Boc...anila si presedintele.

Atentie! A nu se folosi solutia pe piele de presedinte, pe cea de marinar sau pe piele de politician. Risc crescut de contaminare cu virusul Rosa Pesedosa. In caz de iritatie va rugam sa va ingrijiti trandafirii asa cum ati semnat in Pactul pentru Romania. Relatia Bocanila-Presedinte este strict confidentiala si de nestrapuns.

Boc..anila si functiile.

In padure, s-a ales un nou ajutor al Leului de mare si anume Bocanila. Nici bine nu a fost pus in functie ca Bocanila s-a dus la doctor sa-i ceara un sfat in privinta regimului sau...de viata. Cica, toate functiile sale vitale dau semne de imbatranire dupa atata Bocanit si nu stie cum sa se mai comporte. Dar, atata timp cat este un doctor in padure si problemele lui Bocanila s-au rezolvat: mai putin Bocanit, mai mult somn, mai mult pupat curu` leului. Un stil de viata pur romanesc.

Goodbye, Mr.President!

Se vede ca vigilenta Serviciilor Secrete a fost data peste cap de un jurnalist ce a dorit sa-si ia ramas bun de la Bush in stilul sau caracteristic.

Se vede clar cat de iubit este Bush printre irakieni si cat de mult isi doresc ei ca acesta sa se retraga in liniste.

Se vede clar ce reflexe are presedintele si cat de relaxat a fost cand si-a dat seama ca era doar un pantof. Bineinteles, nu se compara cu rachetele pe care altii le primesc in moaca.

La revedere domnule presedinte Sadd...aaaa Bush!

Ştiaţi că...

...la nastere, crevetele este mascul, apoi, pe masura ce creste, devine femela? Oare asta nu-i dorinta cea mai mare a barbatilor?

...daca pui boabe de struguri in cuptorul de microunde, acestea vor exploda? Sa incercati asta la microundele vecinului.

...Hitler si Napoleon aveau fiecare numai cate un testicul? Pt.ca celalalt era in talpa, de asta schiopata frantuzu`.

...in topul obiectelor cu care se ineaca americanii, scobitoarea este pe primul loc? Ei cred ca ajuta la digestie si ca pot scoate pe partea cealalta brichete pt. foc.

...pe parcursul vietii, un om inghite in timpul somnului in jur de opt paianjeni? De aici si cei ce fac exces in aceasta privinta, ca Spider Man.

...mai mult de 10.000 de pasari mor in fiecare an strivindu-se de geamurile cladirilor? Dar, oare cate pasarici se strivesc an(u)al de picamer?

...barbatii au de sase ori mai multe sanse sa fie loviti de fulger decit femeile? Pai, noi avem o crescatura care nu are impamantare.

...cuvantul cimitir vine din greceste koimetirion care inseamna "dormitor"? De asta imi spune shefa ca prietenul ei o tot ameninta c-o duce-n dormitor o data si-o data. Si ea-i asa de fericita, ca abia asteapta momentu`.

...barbatilor le creste mai repede barba atunci cand sunt pe cale sa faca sex? Am inteles de ce imi creste barba pana ajung s-o trag pe nevasta-mea.

...un om obişnuit aşteaptă cam două săptămâni din viaţă culoarea verde a semaforului? La traficul infernal din Bucuresti cred ca media este data peste cap.

Operaţie prin SMS.

Un bărbat de culoare din Congo a fost salvat de la moarte după ce medicul care i-a pus diagnosticul (braţul cangrenat) s-a încumetat la o operaţie dificilă, asistat de către un chirurg renumit prin SMS. Medicul a respectat cei 10 paşi trimişi prin mesaje pe telefonul mobil şi a reuşit o operaţie dificilă.

Am aflat care au fost cele 10 SMS-uri, după ce am tras-o...de limbă pe asistenta medicului:

1.Trebuie să ascuţi toate toporiştele de taiat banane cu piatră vulcanică.

2.Nevastă-ta este lângă mine in... şi-ţi transmite succes la operaţie.

3.Aduci un fund, preferabil nu al asistentei, ci unul de lemn pe care să aşezi braţul băiatului.

4.k,jhcslsjd4135cnbpo984bxxxd3ethtjitrbd.

5.Scuze, mă gâdila.....ă ă ă, ajuta nevastă-ta la o bandajare a membrului unui pacient. Pacientul englez, îi zic eu.

6.Se ia la ochi negrul, nu nu nu braţul bărbatului şi se taie cu sânge rece până la os.

7.Se tamponează locul plin de sânge cu chiloţeii asistentei şi se trimit în plic la laboratorul nostru din Anglia.

8.Se închide rana cu aţa chirurgicală trimisă recent de prietenii noştri români care nu mai au nevoie de ea fiindca era Made in China.

9.Pacientului trebuie să i se administreze calmante timp de 3 zile de către asistentă, in pielea goală.

10.Nevastă-ta te roagă să-i cumperi o noua lenjerie intimă când te intorci fiindcă tocmai se uită la cea veche şi... sincer, nici mie nu-mi place.

După finalizarea cu succes a operaţiei, medicul a ţinut să-i mulţumească chirurgului care l-a asistat prin SMS, nevestei sale pentru sprijin moral şi nu în cele din urmă pacientului de culoare fiindca a avut inima tare care să-l ţină în viaţă.

Cât despre asistenta care l-a susţinut pe toata durata intervenţiei, acesta a declarat: Am simţit că am un înger păzitor în pantalo... pe umăr care imi arăta ce sa fac.

Un strop de muzică...

...pentru cei puţin plictisiţi.

Da, şi eu sunt plictisit. Plictisit să aud şi să văd cum unora din sistem chiar le pasă de noi. Plictisit să mai lupt cu sistemul, pe care nimeni şi nimic nu-l învinge.

Nehalitul, nesătulul, pofticiosul...

...enervantul, lingăul, curva sunt toate caracteristici de seama ale câinelui ce-mi păzeşte casa. Ultima caracterizare (curva) ii apartine lu` socru-meu, care, intr-un moment de sinceritate maximă pus pe seama gradelor luate la bord, a reusit s-o descrie pe căţeaua enervantă a familiei. Si nu este vorba de nevasta-mea.

Aceasta imitaţie de cârnat cu blană ce s-a aciuat pe langa casă de vreo 4 ani este cel mai alintat si iubit animal ce poate exista pe planeta asta, dar si cel mai pofticios si nesătul exemplar de câine-bursuc. Teckel-ul, prin natura sa, este un câine de vânătoare ce harţuieste prada până aproape de vizuină, dar cred ca treptat-treptat şi-a pierdut din calităţile sale in defavoarea altora. Probabil cei 7 ani de acasa, înca neimpliniti, se vad deja prin faptul că a imprumutat obiceiuri ale noastre, deloc nesănătoase. Pentru ea, fiindca este o curvă (parafrazandu-mi socru`), mâncarea este ceva dumnezeiesc, in calea ei neputând sta altceva, nici macar ţipetele sau urletele noastre. Nu se dă in lături de la orice, nu refuză nimic, stă şi-n 2 labe pentru o bucata de friptură, chiar ar mânca pâna i-ar pocni burta de plina ce-i.

Metodele de cerşit mâncare, in cazul in care trebuie sa apeleze la ele, sunt diverse si pornesc de la atingerea finuţă cu labuţa pe mâna sau picior, metoda care nu da gres niciodata din cauza prostiei celor ce cred ca este asa de educata si desteapta de ştie sa ceară. Nu domnilor, este nesătula si vrea doar sa vă fure bucata de la gură, că dupa aia o sa vedeti ciu-ciu apreciere, daca cumva va puneţi aceasta problema. O alta metoda este cea a privirii de pe jos, de la nivelul podelei, privire care scoate in evidenta suferinţa grea prin care trece rasa ei de cârnaţi enervanti si care are succesul scontat pana o servesti cu ceva, că dupa aia nu apuci sa te mai delectezi privind-o.

In cei 4 ani de cand a apărut pe lume a reusit sa ajunga la performante de neînchipuit pentru un caine de talia sa. Tinand cont ca face parte dintr-o familie de vânatori, si nu vorbesc de parintii adoptivi, respectiv eu si nevasta-mea, a reuşit sa doboare la sol 2 vrăbii care nu erau atente pe la ce inaltime işi făceau antrenamentul. Este un efort binemeritat, pe care l-am recompensat in limita bunului simţ cu o mângâiere, chiar daca nehalita ar fi vrut drept premiu chiar zburatoarele cu pricina. O alta performanţă ţine de faptul că, pentru o javra de talia sa, a reusit sa incurce traficul de pe bulevardul Mamaia, de 2 ori, dupa ce a sărit de pe masa medicului veterinar şi sa sfideze moartea in cel mai fin stil posibil. Ţinand seama de faptul ca este un caine pofticios, nici macar aspirina si paracetamolul nu i-au înfrânat pornirile, reusind să ajungă la urgenţe dupa ce am descoperit-o pe holul casei târându-se cu labele din faţă fiindca celelalte îi amorţisera. A reusit sa manance si să vomite intr-o zi chiar si de 4 ori, asta pentru a nu risipi din bunatăţile pe care maică-mea i le-a gătit. A reuşit s-o fraiereasca si pe ea.

Dar, eu ma ţin tare si nu-i fac deloc pe plac. Eu sunt cel ce-o tunde cu maşina, chiar daca urăste enorm acest procedeu, tot eu o spal cu patos, chiar daca apa nu este cea mai buna prietena a ei si refuz sa-mpart cu ea tot ce am in farfurie. Mă iubeşte in felul ei, dar daca s-ar pune problema sa scape de mine nu s-ar supăra.

Amintiri parfumate.

Nu stiu daca va mai aduceti aminte, dar cu siguranta vi s-a intamplat sa dati cu nasul de un iz care sa va trimita inapoi cu gandul la un anume moment din viata voastra.

Pentru mine, asocierea mirosului cu vazul este un lucru normal, ca pentru toti ceilalti, dar mi se imprima cateodata un iz foarte puternic, asociat cu o imagine sau un fapt petrecut in trecutul meu, de ma trezesc cu nasul pe sus mirosind ca un ogar antrenat de politie. Chiar zilele trecute am trecut pe langa o cucoana care emana un parfum pe care creierul meu l-a asemanat cu ceva ce m-a facut sa ma intorc si sa merg dupa femeie, incercand sa rememorez amintirea ce ma lega de acel iz. Si, m-am trezit langa un stalp, sprijinandu-ma ca un bou, cu un ranjet pana la urechi, nedandu-mi seama ca m-a cuprins acea amintire mai mult decat era cazul. Bineinteles, era o amintire placuta ca altfel nu se zambeau degeaba trecatorii la mine. Mi s-a intamplat si la volan sa ma cuprinda amintirile, dupa ce am inhalat nu stiu ce miros provenit de nu stiu unde, sa-mi dau seama ca am ajuns la destinatie si nu am retinut pe unde am trecut.

Asocierea mirosului, provenit din alta sursa, cu o amintire placuta sau neplacuta e un lucru pe care nu-l poti controla si care te cuprinde atunci cand nu te astepti.

Ajunsesem, la un moment dat, sa ma trezesc cum imi miroseam degetele si cum functionara de la banca se uita ciudat la mine asteptand sa-i intind teancul de bani. Oare ce-o fi insemnand? Ma intorc cateodata, din cauza parfumului, dupa anumite fetiscane crezand ca-i una din cele ce mi-au marcat existenta. Ajung sa miros bucati de plastic, aducandu-mi aminte de copertile pt.carti pe care le aveam in clasa a 6-a. Uneori, prin magazine, incep prin a mirosi gentile din piele care-mi aduc aminte de gentuta mea de la gradinita, cu feliile de paine cu unt, marul si ceiutul.

Dar, de ce nu pot asocia deloc mirosul neveste-mii, maica-mii, sora-mii sau a prietenilor cu ceva? Pentru ca inca nu sunt amintiri? Pentru ca inca exista in viata mea? Inseamna ca trebuie sa vorbesti la trecut de un lucru sau un fapt ca sa-l ai asociat in creieras cu un miros specific. Pacat. Tare as fi vrut sa-mbratisez o fatuca pe strada, fara sa-mi dau seama, crezand doar ca-i vorba de nevasta-mea. Sau, sa-ncep sa-l pup pe colegul meu de munca aducandu-mi aminte de una din femeile din viata mea. Asta, fiindca colegu`se da cu parfumuri mai dulci.

Dar, daca parfumul din aer iti aduce aminte de ceva neplacut? Iti poti controla apucaturile? Sau incepi sa plangi ca un descreierat? Sau sa te legi de oameni pe strada? Chiar sunt amintirile atat de puternice incat sa nu-ti poti contola iesirile?

Poate aflati si-mi spuneti si mie.

Văcuţa şi SMS-ul.

Vacuta mobila este noua achizitie a Aradului putand fi zarita in hala pietei centrale. Este un dozator mobil de lapte proaspat ce poate oferi o cantitate de pana la 500 l/zi contra unui pret de 3 lei /litru. Vacuta are capacitatea de a trimite un SMS catre furnizor atunci cand mai are in rezervor doar 50 l de lapte. Daca nu v-ati luat inca doza de calciu pe zi va sfatuiesc sa poftiti la muls dozatorul cu pricina. Dar, doar daca sunteti din Arad.

Atenţionare: nu consumaţi!

Ministerul Sanatatii si Agriculturii din Irlanda a emis un avertisment catre populatia tuturor statelor europene de a nu consuma carnea de porc provenita din aceasta tara, deoarece s-a descoperit ca exista un nivel de contaminare extrem de mare. Dioxina este o substanta care poate fi ingerata prin mancare de catre animal si poate infesta organismul uman odata cu consumul carnii de porc, putand cauza aparitia cancerului.
Gandindu-ne ca mai mult de 80% din carnea de porc din hipermarketurile din tara noastra provine din ferme ale unor tari europene, printre care si Irlanda, va sfatuiesc sa cereti o parere a managerului de raion al unor astfel de magazine. Sau, si mai bine, sa consumati carne de porc din surse sigure, cum ar fi de la taranii nostri.

Global connection

Asa arata un moment de fericire globala, in care oamenii uita cine sunt si interactioneaza prin spiritul muzicii.

Doar o cursă

Un prieten mi-a povestit despre acest documentar acum vreo luna, lucru care nu m-a socat dar care m-a pus pe ganduri. Zeitgeist, caci asa se numeste filmul, este doar o sinteza a multor evenimente globale care dau explicatie monopolului creat de unele cercuri de oameni bogati. Am reusit sa-l vad, dupa mult timp, dupa ce am gasit link la bad pitzi, si vi-l recomand cu mare placere pentru a va face o imagine cine suntem cu adevarat si in ce societate traim. Suntem inconjurati de minciuna, iar viata nostra este doar o iluzie. In afara de ceea ce simtim in suflet, restul este doar o minciuna fabricata de cei ce au interese globale. Daca tie iti pasa de oameni si omenire, lor nu le pasa catusi de putin. Fiindca tu esti unealta lor, tu esti cel de pe urma caruia traiesc. Ei sunt parazitii, iar tu esti gazda.

Veste Buna sau Veste Proasta?

Totul a inceput ieri seara cand am primit confirmarea ca soferul de pe camion ce trebuia sa ajunga la Constanta va pleca noaptea din Bucuresti si va ajunge spre dimineata la depozit.

Vestea buna era ca voi primi marfa mai repede si-o voi livra la timp ca sa am un inceput de weekend promitator. Vestea proasta era ca voi fi obligat sa ma trezesc cu noaptea-n cap ca sa descarc 2 tone de marfa.

Fara sa-mi dau seama am inceput acest joc de-a vestea buna si cea proasta atat cu nevasta-mea cat si cu colegul meu de munca.

-Draga mea, am o veste buna si una proasta. Pe care o alegi prima?

-Cea buna.

-Vestea buna este ca ma vei avea in noaptea asta in pat alaturi de tine.

-Si cealalta?

-Cea proasta este ca nu ma vei mai gasi dimineata langa tine.

Il sun pe colegul meu, pentru care somnul este un remediu continuu si-i dau vestea buna: ca isi va petrece sambata in Bulgaria asa cum si-a programat, dar ca mai este si una proasta: ca va incepe ziua pe la ora 5 dimineata.

Ma trezesc cu greu pe la 5, ma duc la baie, ma imbrac si plec spre depozit unde colegul meu adormise cu capul pe bordul masinii. Stam la palavre vreo 10 minute, timp in care incercam sa ne dezmeticim si sa ne obisnuim cu situatia creata, cand suna telefonul.

-Baieti, spuse soferul de camion, am o veste buna si una proasta. pe care v-o spun prima.

-Pe aia buna, am strigat in cor, parca speiati de ce-o sa urmeze.

-Vestea buna este ca ma indrept spre voi cu 2 tone de marfa si mai am 70 km distanta.

-Ok, zi-o si pe ailalta.

-In schimb, vestea proasta este ca s-a stricat masina si nu pot s-o urnesc din loc de grea ce-i.

Sa cada cerul si pamantul pe mine de ce ghinion m-a pascut exact in ziua cea mai frumoasa si linistita pe care as fi vrut s-o am. Am inceput sa dau telefoane in stanga si-n dreapta dand vesti bune cat si vesti proaste pentru a gasi un camion care sa-l tracteze pe sofer pana la depozit.

In cele din urma ma suna un tip si-mi da o veste buna: avea un camion disponibil la acea ora pentru un asa gabarit. Stiind c-o sa mai urmeze ceva l-am rugat sa-mi dea si restul, adica vestea proasta: pretul pentru un asa serviciu era de 2 ori mai mare decat de obicei.

Prins intre doua rele, am ales-o pe cea mai buna si am acceptat oferta, dandu-i vestea buna soferului ca v-a fi recuperat de prin pustiuri, vestea proasta fiind ca nu stiu daca va si pleca inapoi in aceeasi zi.

Sun la service, unde-l cunosc pe patron destul de bine, si primesc vestea buna ca masina va primi asistenta de indata ce va intra pe poarta. Vestea proasta era ce totul va costa dublu pentru ca este un serviciu special. Nu am mai auzit asta undeva, recent? Ok, asta este.

Din cauza presiunii prea mare a jocului de-a vestea, am incercat sa pasez mingea in curtea celui ce ne tracta spunandu-i ca vom plati cash la destinatie, dar ca mai avem o veste proasta si anume ca va trebui sa faca un ocol pe la depozit pentru a ne ajuta sa descarcam 2 tone de marfa.

Ajunge masina la depozit, rezolvam treaba, ajungem la service, platim baiatu`. Incepuse sa ne mearga bine. Inca o veste buna: masina nu este stricata rau si se va repara. In schimb, vestea proasta este ca nu va incapea pe poarta hangarului si nu va ajunge la rampa. Singura solutie: transportul catre un alt service. Cu ce: nu stim, ca platforma de tractat a plecat. Pana la urma vestea buna este ca am desumflat rotile si a intrat la milimetru, vestea proasta fiind ca era prea tarziu pentru a mai gasi piese la vreun magazin specializat.

Si asa, in 12 ore de vesti bune si vesti proaste am albit, mi-au murit mare parte din neuroni si am ajuns sa fiu paranoic. Totusi vestea buna este ca nu am avut timp sa cheltui din buzunarul propriu nici un leut, vestea proasta urmand imediat: m-a rupt la buzunar spaga data catre mecanicul auto.

Ajung acasa, in sfarsit, si-mi vad nevasta plina de spume dandu-mi vestea buna ca voi manca cu siguranta ceva in aceasta seara, dar vestea proasta este ca totul va fi de post.

Resemnat, ma asez la tv si aflu ca vestea buna este: la noapte va veni Mos Nicolae care ne va umple de dulciuri. In schimb, vestea proasta: cantareata Anca Parghel a incetat din viata.

Vesti bune sau vesti proaste, toate fac parte din cotidian, asa ca trebuie sa invatam sa le acceptam si sa stim cum sa le transformam intr-un avantaj pentru noi.

Animalele vs Oamenii

Intotdeauna am considerat ca animalele, dar in special cainii, sunt cele mai sincere fiinte de pe fata Pamantului. Ma uit la cainele meu care, la cat de mult il cert, ma asteapta fericit acasa si de-abia asteapta sa-mi dea cateva limbi pe fata. Ei stiu cel mai bine cum sa te faca sa iesi dintr-o situatie critica, stiu sa-ti arate dragoste atunci cand esti trist, stiu sa te ajute atunci cand ai nevoie. Filmuletul de mai sus este expresia clara a felului genetic de a fi a cainilor care nu ezita sa-si riste viata pentru o cauza nobila.

Oare nu au oamenii ce invata de la animale? Oare de aia sunt oamenii asa rai cu animalele? Pt.ca sunt invidiosi? Oricum, animalele ne dau bataie la popnet cand vine vorba in a-ti ajuta semenul.

Ii multumesc sotiei pentru aceasta postare, fiindca nu ar fi avut loc daca nu o gaseam bocind in fata calculatorului. Initial am crezut c-a descoperit vreo poza cu mine gol (stiti, nu sunt prea atragator in costumul lui Adam), dar am ajuns sa fiu umarul pe care si-a stors lacrimile din cauza filmuletului cu cainele salvator.

Sfaturi practice: barbieritul

Urasc sa ma barbieresc, urasc sa am grija de mine si de look-ul meu, dar imi place a dracului de mult sa arat bine, sa se intoarca gagicile pe strada.

Tocmai am iesit din baie unde am petrecut vreo ora ca sa ma curat din toate punctele de vedere. Ultima etapa a deratizarii corpului meu a fost rasul barbii sau mai bine zis a smocurilor inegale de par de pe fata asta enervanta, cum zice preaiubita mea nevasta. Ce pierdere de timp e sa stai sa-ti uzi fata, sa iei tacticos fiecare portiune si s-o razi, fara sa te tai bineinteles, sa cureti zona si la sfarsit sa nu-ti placa rezultatul. De aceea eu nu am rabdare si sfarsitul e tragic pentru piele, care nu scapa din batalie fara rani ce abia se vindeca pana la urmatoarea confruntare.

De curiozitate am intrat pe net sa vad ce sfaturi imi pot da unii mai experimentati, chiar daca si eu fac acest lucru manual de vreo 11 ani. Si, surpriza, mai rau. Specialistii spun ca tinereii se pot barbieri 1 data pe zi, dar aia trecuti de 30 ani tre` s-o faca o data la 8 ore (si nu ma refer la prostii). Deci, dupa ce ca urasc sa fac operatia asta (fiindca umblu cu lama ascutita ma pot considera chirurg) mai vin si astia sa-mi zica s-o fac de 2-3 ori /zi. Ma lipsesc de asa sfaturi si-o sa merg tot pe mana mea (ca-i sfanta) barbierindu-ma la 3-4 zile.

Fiindca specialistii spun ca o data cu rasul firelor de par se razuieste si o parte din pielea moarta de pe fata, lucru care ne va intineri, am purces a cauta moduri si cai de a face operatia mai usoara. Negasind nici un sfat care sa ma satisfaca mi-am pus creierul in functiune si am creat un mic ghid de intrajutorare.

Instructaj in 7 puncte care iti va usura munca:

1. INMUIEREA-incepe cu umplerea cazii din baie pe jumate cu apa fierbinte. Gol fiind si cu un prosop pe dupa gat, iti tii respiratia si te apleci bagandu-ti doar fata in apa. Stai asa pana se raceste apa, dupa care o schimbi cu alta fierbinte cat poti de repede. Doar asa ti se vor deschide porii si vei putea trece la pasul urmator.

2. CURATAREA-fetei de impuritati sau mai bine zis de mizerie se poate realiza prin aplicarea de sapun pe toata portiunea ce are par frecand cu miscari de du-te vino pana simti ca te ustura. Daca nu aveti sapun prin apropiere va recomand apa cu detergent de vase sau de rufe ce face minuni in unele cazuri.

3. APLICAREA-cremei dupa uscare este un pas important in tonifierea ranilor ramase dupa primele 2 puncte. Aveti grija ce crema folositi pentru ca cea de noapte a nevestei poate constitui un dezavantaj in relatia cu colegii de munca.

4. VERIFICAREA-lamei de ras este esentiala in acest proces, ascutirea putandu-se face cu piatra de la coasa bunicului. Cu cat sunt mai multe portiuni neregulate ale lamei cu atat procesul razuirii va dura ma mult. Ca si recuperarea post-traumatica.

5. TAIEREA-propriu-zisa se face in sensul cresterii parului, daca aveti ce rade, pentru a putea termina cat mai repede. Cu asa lama ascutita puteti s-o faceti si in sens invers, incepand de la baza gatului cu mentiunea: INTERZIS SINUCIGASILOR care ar putea fi tentati.

6. CLATIREA-fetei dupa ras se poate face cu apa din vasul toaletei, pentru ca are si proprietati dezinfectante, dar cel mai bine se poate realiza prin stropirea ei cu votca pentru musafiri. Se aplica 10 ml alcool pur pe barba abia rasa si restul pana la 500ml se da pe gatlej pentru o ungere cat mai fina.

7. APPLY-este punctul final al operatiunii si se realizeaza mergand la calculator, dand click pe noul joc descarcat si.....atat.

Dupa ce terminati jocul va poftesc a va admira in oglinda si a incerca sa va abtineti de la eventuale comentarii la adresa mea, fiindca am frigiderul deja plin o data cu sarbatorile ce se apropie. Succes!

Spectacol laser

In secolul in care traim laserul inca este benefic omenirii fiind folosit numai in scopuri pasnice.
Un spectacol de lumini laser a ajuns sa fie o arta a creativitatii umane.
Se vede ca si fascicolul de lumina poate fi manipulat cum vrem noi si modelat in diverse moduri.
Vizionare placuta!

Deputat cu lanţ şi bilă

Un candidat de la PNL a primit, in urma redistribuirii, un mandat de deputat in Parlamentul României, chiar dacă respectivul este in arest preventiv pentru trafic de influenţă.

Fiindca are mandat de arestare până pe 16 dec., bineînţeles că nu-i poate fi înmânat încă mandatul de deputat.

Ce viaţă mai duc unii: nici bine nu termină un mandat că încep altul.

Oare nu pot şi ceilalţi politicieni care au terminat un mandat de deputat să mai încerce şi unul în arest preventiv?

Latest news

Venetia se scufunda - Piata San Marco este acoperita de apa pana la nivelul de 1 m, dar pe alocuri ajunge pana la 1,56 m.

Hillary Clinton - noul Secretar de Stat la Casa Alba
Petrolul se ieftineste - inca o noua cadere a barilului pana la valoarea de 49 dolari.

Afisarea rezultatelor (99,8%)

La nivel national:

PSD-PC 33,61%
PD-L 32,96%
PNL 18,66%
UDMR 6,30%

Atribuirea mandatelor:

PSD-PC 163 mandate

PD-L 165 mandate

PNL 93 mandate

UDMR 31 mandate

Spicuiri prin...amintiri (II)

Mi-aduc aminte ca ne-am mutat la o fermă imensa, una dintre cele mai impresionante ale lui Ceauşescu. Cu mii de hectare de pământ, mii de capete de vite si o baza furajeră imensa.
Eram destui copii pe acolo, asa ca nu lipseau scenele de hohote si cele de plâns la mămica-n poală. Aveam, pe la 5 ani, o gagică cu care mă furişam pe la atelierul mecanic ca sa ne giugiulim. Ce ştiam eu atunci? A fost o vârsta critica in acea perioadă: am tras primul fum de ţigară de la un chiştoc de Carpaţi aruncat pe jos de muncitorii lu` maica-mea, m-am urcat pe o bicicleta de oameni maturi si mi-am terminat ouţele pâna s-au facut vineţii în încercarea de a invăţa sa pedalez, era sa mă inec in iazul cu peşte unde era taica-miu inginer din dorinţa de a mă sui pe şalupa de tuns stuf, am căzut de pe leaganul unde ma dădeam peste cap si doar o minune a facut sa nu crăp.
Cea mai tare fază a fost atunci cand eu si gagica-mea de 4 ani ne-am retras sub o combină(utilajul care treiera grâul), cu păturica roz a lu` sora-mea, cu bombonele si brifcor. A fost prima mea semiexperienţă sexualâ, fiindca nu am reuşit decât sa o dezbrac pe fătucă si s-o pipăi eventual. Nu ma judecaţi fiindca am avut acordul fetei si, oricum, cred că îi făcea plăcere să se joace de-a mama şi de-a tata. Problema este ca se facuse intuneric si ne căutau disperaţi părintii, care instituiseră si o celulă de criză, cu toate farurile de la maşinile agricole aprinse. Am apărut relaxaţi ca doi indragostiţi de sub combină şi am incercat sa nu dam detalii intime ale aventurii noastre, chiar daca bătaia pe care am primit-o a avut drept scop scoaterea la iveală a unor declaratii picante. Atunci s-a petrecut si primul eşec in dragoste, fiind ultima oara când am mai putut s-o ating pe fătucă. Eu am trecut cu bine peste despărţirea forţată, dar ea a luat o doza mica de medicamente. Din greseală, bineînteles, fiindca pastilele aveau culoarea roz, erau aruncate pe jos şi semănau cu nişte bombonele. Şi fetii îi plăceau bombonelele. In cele din urmă s-a mutat de la ferma, la oras unde i-am pierdut urma.
La ferma Râşeşti, că aşa se cheamă locul cu pricina, am avut o copilarie fericită, înconjurat de natură, de oameni prietenoşi şi de nişte părinţi minunaţi.
Peste 2 ani a trebuit să ajung şi eu la oraş ca să mă şcolesc.
Alte aventuri şi acolo. Dar alta dată...

România, să ne trăieşti!

Bună dimineaţa România. Bună dimineaţa Bucureşti, Ploieşti, Constanţa, Piteşti...

Ceva de genu` ăsta o sa auzim iar de la Esca in aceasta seara.

Sunt mândru ca m-am nascut in aceasta ţară si nu in India, spre exemplu. Fiindca la cât de slab am fost de mititel sigur muream de foame pe-acolo.

Mă bucur ca am reusit sa-mi vad aproape toata ţara pâna in prezent, spre deosebire de altii care cunosc mai bine locurile din afara graniţelor. Mă bucur ca vorbesc limba română si ca am mai invatat inca una de la nevasta-mea, că sigur nu ma descurcam doar cu a noastră. Ma bucur că-i asa frumoasă ţara in care traiesc si ca inca mai exista oameni de bine prin unele locuri ascunse ale ei. Ma bucur ca si altii ca mine se bucura.

Dar, nu mă bucur deloc ca semeni ca mine au vandalizat ţara in care traiesc, că au reusit sa vânda părticică cu părticică strainilor. Nu ma bucur de cei ce ne conduc, dar nici de cei ce ne vor conduce. Nu mă bucur ca oamenii s-au înrait de atâta saracie si ca ospitalitatea româneasca nu mai exista. Nu ma bucur pentru ca ştiu ca si altii ca mine nu se bucura.

LA MULTI ANI, ROMANIA!

THE END

S-a terminat. A mai trecut o votare. Cam asta a fost vointa poporului, sa vedem in continuare care va fi vointa presedintelui. Dupa cum stim de fiecare data, vointa presedintelui este diferita de cea a poporului.
Sa vezi acu`fratica negocieri ca la piata. Ca tre` sa faca alianta cineva. Basescu isi freaca mainile de bucurie ca va vedea cum se vor bate prostii si el o sa dea verdictul. Sa vezi acusica cum se vor schimba declaratiile si cum vor incepe sa se placa liderii de partid. Sa vezi ce curve vor deveni politicienii in care am crezut.
Cei mai castigati au fost aia care au plecat weekend-ul asta la munte. Ca noi am asistat doar la o rememorare a lu` 2004.
Sa traiti bine!

Cetatenii constiinciosi.

Dupa modelul alesilor nostri am purces spre sectia de votare care nu este chiar asa aproape de locul unde stau cu chirie. Cu cat ma apropiam mai mult, undeva dupa ora pranzului, cu atat credeam ca se duce lumea la vreun spectacol. Femeile, la bratul masculilor, pt.ca nu stim daca erau sotii, amantii sau fiii dumnealor, se deplasau in coloana spre acelasi punct, care clocotea de secretii (chestiile alea pe care le tii secrete, cum ar fi: Cu cine votezi.)

Coada depasea magazinul alimentar din colt, unde vanzatoarea si-a exprimat optiunea de vot chiar in fata noastra, fiind gata-gata sa fie linsata de un nostalgic al vremurilor cand inca nici nu fusesem conceput. Am aflat mai apoi ca erau prea putine cabine de vot si prea putine stampile ca sa ne satisfaca pe toti. Un alt aspect de remarcat a fost timpul petrecut in cabina de vot, pe care unii au luat-o drept confesional, care s-a dovedit prea scurt pentru 2 cetateni ce se hlizeau de mama focului pe seama candidatilor.

M-am regasit imediat pe lista, fiindca am un nume atat de lung incat era scris pe 2 coloane. Am impartit, bineinteles, stampila cu nevasta-mea, dar nu si preferinta de vot pe care o voi afla abia la inchiderea urnelor. Am incercat un exit-poll la iesirea de la urne care s-a dovedit a fi un esec, mai apoi transformandu-se intr-o sarcina privind curatenia pe langa casa.

La senat il stiam pe tipul pe care l-am votat, dar la camera deputatilor a trebuit sa aleg partidul, fiindca de fatuca nici nu auzisem. Si sunt un tip informat. Banerele si pliantele pe care caciularii le-au impartit in cartier o reprezentau pe alta cucoana. Asa ca m-am intors nerabdator acasa si am verificat pe net daca au sfeclit-o aia de la circumscriptie cu buletinele de vot. Nu a fost nici o eroare, ci probabil ca fatuca n-a avut prea multi bani de la partid pentru promotionale, asa ca i-au dat ce au mai gasit prin magazie.

Am votat, m-am exercitat, m-am intors acasa si-am mancat. E foarte bine cu stomacul plin.

Alege cu grija...

Sunt spoturi mai vechi, dar care au acelasi mesaj de fiecare data. Tine de voi ceea ce veti decide.

Oaia neagra a U.E

Uniunea Democrata de Centru din Elvetia a cerut respingerea extinderii acordului liberei circulatii in UE a României şi Bulgariei, datorita criminalitatii sporite a cetatenilor acestor tari, dand exemplul violentei rromilor din Italia.
Adevarul este ca au cam inceput europenii sa se sature de marlaniile si hotiile noastre. Si, nici chef sa ne mai asculte nu mai au, iar de banii nostri nici nu se pune problema, ca au ei destui.
Pe langa faptul ca suntem reprezentati de niste lepre ordinare care numai chef de munca nu au, ne mai si dam in petec cand vine vorba de drepturile imigrantului.
Chiar ca suntem oaia neagra a Europei.

Fă-o cu mâna ta, nu lăsa pe altu`!

Astazi m-am plimbat cu nevasta, toata ziua, pentru a ne relaxa minţile, pentru a ne face putina ordine in sertarele creieraşului, pentru a putea fi (l)apţi mâine la vot. Am colindat magazinele pentru a lua pulsul mulţimii fiindca nici acu` in prag de votare nu ştiu pe cine sa aleg. Mai bine zis, cu cine-o să m-aleg. Am decis, fiindca toata lumea se alege cu ceva in urma alegerilor, să ne alegem si noi câte ceva de imbrăcat pentru a putea onora invitaţia preşedintelui catre votare. Fiindca-i recesiune, nu ne-am ales decat cu o masa calda si scumpă la mall, dar am reuşit sa ne facem o parere despre cei cu care vom vota.

A, nu v-am spus? In goana nebunească dupa nimic ni s-au tot afişat chipurile celor ce-si doresc un fotoliu cald in parlament. Şi, doar unul singur m-a impresionat, pe care-l si votez, fiindca avea tot afişul facut caricatură, probabil de catre un mare simpatizant. Şi, semăna cu bunicu`. Care-a murit, saracu`. Da` mai bine, ca oricum n-ar fi stiut cu cine să voteze. Era la fel de indecis ca si mine.

Oricum ar fi eu tot ma duc la TOV, fiindca mă voi plictisi sa ma uit de la fereastra cum vecina aia buna isi ia bikinii noi cu sigla partidului. Dar inainte o sa trec pe la piata să-mi iau cartofi şi mere, fiindcă-s în post şi ştiu bine c-o să fac un mare păcat cu alegerile astea. Doresc, totuşi, să-mi spun parerea despre acest vot şi-o voi face chiar pe buletinele bune de pus in ur(i)nă.

Spor la treaba.... că mâine-i de lucru!

Piticii si căciulile colorate.

Toata ziua am circulat cu treburi prin oraş pe un frig de crăpau pietrele intrebându-mă ce fac aia de la munte, stiind ca acolo e cu cateva grade mai putin ca la mare. Pe lânga toate astea a mai si inceput sa fulguiasca, parca sa ne dea de gandit in privinta achiziţionarii de căciuli. Dacă ziua a fost intr-o culoare cenuşie pe aproape toata durata ei, pe după-amiază au ieşit din bârloguri piticii cu căciuli colorate care mai de care mai harnici incercand să termine de imparţit toate pliantele pe care le duceau in desagă. Ii vedeai mişunând pe ici pe colea, alergând, ţipând si ţopăind singurul lucru ce-i deosebea fiind căciulile viu colorate: portocalii, roşii, verzi si gălbui.
Ştiind povestea celor 7, am inceput să întrezăresc in fiecare câte unul din personajele din basm cu ticurile specifice.
Aşadar, cu cateva pliante in mână, cu căciuliţa galbenă pe marginea capului pe care erau aruncate cateva litere-PNL, parcă rezemat de un copac, se contura silueta Ruşinosului, o slăbătură pe care nici in ruptul capului nu-o puteai urni în a convinge lumea că-i bine sa voteze. La doi paşi, pe trotuarul din faţa chioşcului de ziare, o figură schimonosită, cu fesul roşu pe frunte incerca să-si facă o batistă dintr-un pliant de pe care se zăreau doar cateva promisiuni. Hapciu strănuta de zor indemnand lumea la votare si la schimbare, cu preţul unei viroze de toata frumuseţea. Fericitu`se zbenguia de zor prin parcare fluturandu-şi căciuliţa portocalie, fiindcă găsise o moneda de 5 bani ce-i putea astâmpăra foamea.
Pret de cateva momente am crezut ca exista o speranta pentru tara asta, descoperind lângă coltul blocului un grup de căciuli multicolore ce trăgeau dintr-o ţigară cu mult patos. Morocănosu`, Somnorosu` si Mutulică se rezemaseră de maldărul de hârtii proaspăt vopsite in tipografie si incercau sa comunice despre bunăstarea naţiunii intr-un mod inedit, acela al cerculeţelor din fum de ţigară. Grupuri-grupuleţe se pierdeau prin mulţime contribuind la propaganda partidului, incercand sa dea un pic de culoare orasului peste care se abătuse iarna. Pe jos şi prin aer se tăvaleau pliante cu figuri necunoscute, viu colorate pe care cu siguranţă piticu` şef le ştia. Cu căciuliţa verde pe urechile degerate Doctoru` incerca sa-si adune turma pierdută pentru a evita o confruntare cu căciulile gălbejite.
In liniştea serii se mai zăreau cateva pâlcuri de căciuli colorate care-si goliseră desagii indreptându-se catre casele lor, stiind ca nu mai sunt decat câteva zile până se vor descotorosi de podoaba colorată de pe ţeastă.

Morning journal news

Gândul-Interesul românilor pentru parlamentarele de duminică se anunţă a fi mai scăzut ca niciodată.
Adevărul-Peste 80 de morţi, în atacuri sângeroase comise la Bombay.
Jurnalul Naţional-Elena Udrea a anunţat ieri că va da în judecată Trustul In­tact pentru "campania mizerabilă" la adresa ei.
Cotidianul-Cine câştigă alegerile de duminică în Bucureşti.
Gardianul-România, tara tuturor posibilitatilor.
Ziarul Financiar-Romania intra fara buget in 2009, anul incertitudinilor.
Romania Libera-5 inovatii care vor schimba omenirea in urmatorii 5 ani.
Ziua-Traficul de organe din Romania, subiectul unui nou reportaj mincinos difuzat de italieni.
Wall-Street-Cum se vede criza financiara de pe Wall Street

Pe tărâmul imaginaţiei.

Sunt visele o dezlanţuire a gândurilor noastre de zi cu zi? Sunt ele reminiscenţe a faptelor noastre trecute?
Ieri dimineaţă m-am trezit foarte fericit si relaxat cum nu o mai făcusem de ceva vreme. Din cauza stresului de peste zi nu mai apuci decat sa-ti odihneşti oasele si sa-ţi oblojeşti ranile cotidiene. De visat, cine mai are timp? Asa ca, am fost privilegiat, dupa mult timp, cu o serie de vise care mai de care mai fantasmagonice. Le-am trăit pe toate si chiar le-am ţinut minte. Toate au pornit de la un fapt real din viata mea si au ajuns a fi adevarate opere fantastice cu preţul suferintei mele virtuale.
Singurul vis care m-a tulburat si care m-a facut sa am afişat pe faţă un zâmbet de prost de-a lungul zilei a fost, bineinteles, unul semierotic in care personajul principal a fost chiar autorul. Mult fum, ceaţă, sentiment, holuri lungi şi-o liniste deplina sunt decorul unei poveşti de dragoste cu năbădăi care m-a facut sa ud cearceafurile, de atâta transpiraţie. Mă şi văd cum o tăvălesc pe fătucă prin toate asternuturile, cum imi dezlănţui surplusul sexual si dragostea oarba. Ce, mai? Film in toata regula. Problema este că la un moment dat a aparut si nevasta-mea in acesta desfaşurare fantastică. Până şi in vise mă urmareşte. Si era chiar nevasta mea. Deja se transformase visul intr-un cosmar, cu amanta dornică de cât mai mult sex si nevasta la fel de pătimaşă. Până la urmă te descurci si cu o asemenea acţiune daca se petrece in alta sfera.
E, m-am trezit dimineaţa singur in pat, cu câinele lingându-mă pe faţă, cu nevasta lipsa si cu cativa mega de vis in creier. Şi, cand am inceput sa derulez filmul ce credeţi ca am descoperit? Că personajul care mă făcuse să am un vis minunat si care mă surmenase sexual nu era alta decat cumnata-mea. O fată extraordinara, de altfel. Si, frumoasa foc. Dar, era cumnata-mea, adica sora lu` nevasta-mea. Va daţi seama că am înlemnit? Am pus câinele sa-mi mai traga o limbă pe faţă poate-poate se mai schimba ceva in amintirile mele. Nimic.
Pe de o parte, atunci când ne trezim dintr-un vis, suntem fericiţi că nu a fost altceva decât o scorneală a mintii noastre si că nu suntem obligaţi sa trăim ceea ce s-a petrecut. Pe de alta, regretam şi suferim ca nu sunt evenimente actuale, că nu avem norocul de a avea pe viu ceea ce ni s-a desfasurat in creieras. Nu suntem noi cei ce fac jocurile.
Totuşi, inclin să cred ca visele sunt reminiscenţe ale unor fapte petrecute in viaţa noastra, a unor dorinţe ascunse, a unor trăiri sufleteşti intense, a imaginaţiei noastre debordante.
Vise placute...

Spicuiri prin...amintiri (I)

Stăteam la un pahar de amintire cu nevastă-mea si mi-am dat seama cât de mult imi lipsesc poveştile despre copilăria mea, de altfel una foarte năbădăioasa. De unde să încep? De unde imi aduc aminte.
Ştiu, din spusele părintilor, ca am copilărit mai mult la ţara, la bunici, că m-au mai ţinut si naşii soră-mii care mi-au aplicat si prima tunsoare "a la pârnăiaşi" pentru întarirea firului de par. Părintii mei au fost toata viaţa ingineri si au petrecut-o pe câmpurile patriei cu copiii dupa ei, bineinteles, că aşa era sistemul. Cand aveam vreo 3 ani m-am trezit ca locuiesc intr-un cătun, in Moldova, de vreo cateva case, care-si spunea IAS Vetrişoaia. Cine era pe-acolo? Doar noi, oamenii (specialiştii si prăpădiţii), animalele partidului (ovinele si bovinele) si ştabii. Un cătun atat de micuţ ca mi-era frica sa trag o băşina fiindca auzea paznicul de la ferma. Noi, copiii, ce stiam? Doar joaca. Părinţii? Doar muncă, si chefuri cateodata. Se lasa cu bauta adevarata.
Tin minte ca aveam o casa de la partid, un fel de duplex fiindca in jumatea ailalta mai stateau niste ingineri. Era asa de frumos ca de poftă, eu si sor-mea mâncam găinaţul uscat de pe sârma de rufe. Ne vizitau si vulpile, mai ales noaptea, si pe la cuştile cu găini, ca si-a dat seama taică-miu ca nu-i bun de păsăricultor. O ţin minte, in prostia mea, pe Floricica, atat de voluminoasa si voluptoasa ca o vaca de prăsila. Era vecina noastra, pe care o bălăcaream de cate ori aveam ocazia. Asta, până cand m-a salvat din ghearele unui monstru. De fapt o omidă cat palma de grasă, care-si gasise culcuş in coama mea bruneta. Floricica a avut curajul de a o smulge din părul meu inainte de a apuca sa ma piş pe mine si a aruncat-o in foc, moment in care am decis sa-mi respect salvatorul pentru tot restul vietii.
Tin minte ca Bârcă, un pişpirel de pe-acolo era vestit cum c-ar deţine o avere in stomac formată doar din monede de 5 si 25 de bani cu tractor si soare pe ele, bineînţeles. Şi, am incercat să mai rotunjesc veniturile familiei prin economisirea la stomac. Da' de unde frate, că mi-a fost rău de nu ştiam unde să mă mai ascund.
Am fost mămos, recunosc că altfel nu ajungeam unde sunt acum. Pe vremea aia se ţineau şedinţe de partid până la 10 noaptea, iar noi rămâneam acasa cuminţi până se gândeau ăia să le de-a drumul. Atât de cuminti, încât la 3 anisori am reusit să parcurg 1 km prin zăpadă, desculţ si doar in pijamale, de unul singur până la birourile partidului, unde am zărit-o pe maică-mea pe fereastra. Moment în care m-am liniştit şi am decis să mă culc în locul câinelui, pe preşul de la intrare, doar doar or da ăia peste mine când s-o termina paranghelia. Lucru şi făcut, doar că eu eram ingheţat bocnă, dar viu, cu câinele încolăcit in jurul meu, care încercase să-şi recâştige poziţia pentru somn.
Peste vreo 2 ani am fost nevoiţi să părăsim ferma minunată şi să ne mutăm la o alta unde am continuat seria de aventuri năstruşnice pe care vi le voi povesti într-o alta seara.
Noapte buna...

Dictionar explicativ: gheata

Pentru ca a dat peste noi prima zapada, hai sa vedem ce este gheata si ce efecte are ea. Pe soselele din Romania stim deja ce efecte are.

5 ani de grafice

Astazi, dupa multi ani, m-am bagat singur in sedinta. Si-am inceput sa-mi prezint graficul ultimilor 5 ani, cu realizari, cu planuri incheiate si altele incepute. Asta, dupa ce am analizat cateva CV-uri in vederea angajarii de noi oameni in firma la care lucrez. Am constatat ca toti se vad peste 5 ani realizati, cu masina, casa si-ntr-o pozitie profesionala foarte buna. Unii aveau deja vreo 2 ani experienta, altii deloc sau chiar foarte putina, dar cu totii aveau imaginatia foarte bogata. Oare, nu-si dau seama tinerii ca 5 ani nu este un termen real al gandurilor lor? Ca nu poti ajunge asa departe intr-un timp atat de scurt?
Am inceput sa ma analizez, sa pun cap la cap realizarile celor 5 ani de munca asidua si am schitat deja graficul in mintea-mi agera. Am tras o linie subtire pornind de la pozitia 80 si am ajuns dupa 5 etape la pozitia 250 asta insemnand graficul in euro al chiriei pe care o platesc. E o crestere, totusi, dar in banii pe care-i bag in buzunarul altora. O alta linie ingrosata porneste de la zero si se ridica incet dar sigur catre varful graficului. Aceasta este masina cu care circul in fiecare zi si care acum 5 ani nu era. Nici acum nu este in curtea mea pentru ca este proprietatea firmei. Dar, totusi, este o crestere in grafic. Da, dar cred ca nu este graficul meu personal. Cu rosu, ca sa nu ma deoache careva, am tras linia ce reprezinta banii pe care i-am castigat pana in prezent. Se duce in sus, rau de tot, graficul. Dar, daca-l pun langa graficul cu cheltuieli lunare, e cam monoton.
Asa ca, dupa 5 ani, constat ca nici masina, nici casa si nici bani multi nu am apucat sa strang in jurul meu. Ci doar o functie pe care au fost obligati altii sa mi-o dea, ca sa nu plec. Incurajator, nu?

Cu ochii pe tine.

Arestul la domiciliu este singura salvare care le-a mai ramas politistilor, fiindca nu mai au loc in penitenciare de atatia borfasi. De aceea Noul Cod de Procedura Penala va cuprinde si aceasta modificare prin care se incearca o reducere a incatusatilor, dar cu o corectie pe masura. Arestatul la domiciliu isi va putea desfasura pedeapsa in sufragerie, in baie, in pivnita sau in balcon, conditia fiind sa nu paseasca in afara spatiului unde locuieste. Si daca locuieste singur, cine-i duce gunoiul, cine-i face piata, cine ii cumpara ziarul? Poate cei de la Politia Locala ca tot freaca menta.
Acestia vor fi dotati cu dispozitive de urmarit, prin GPS, pentru a se asigura ca arestatii stau si se plictisesc de moarte uitandu-se la telenovele.

Indemnare

Jos cu grasimea.

Odata cu inaintarea in varsta apar si problemele cu greutatea corporala datorita mai multor factori. De aceea va recomand sa va preocupati si de silueta facand sport macar de 2 ori pe saptamana, sa reduceti mancarurile grase si nesanatoase, sa va intensificati viata sexuala.

Ningeeeee

Tocmai va zisesem cat de mult ploua pe la noi.
Ma suna un prieten acu` 10 min. si-mi spune ca de atata saturat de ploaie i-a ascultat Cel de Sus rugaciunea. A intrat cu socru-sau intr-un supermarket dupa ce-l udase bine ploaia, se servesc cu ce aveau nevoie, platesc la casa, ies pe usa. Ce sa vezi? Ningea cu niste fulgi mari de inghiteau oamenii de pe strada. Se uita asta la socru-sau, se uita la ceas (are si data) si-i zice: Socrule, nu crezi ca am stat prea mult in magazin? Ca s-a facut deja iarna.
Asa ca mi-a dat cea mai frumoasa veste. Si eu care credeam ca afara ploua...

November rain.

Apropo de ploaia care a cuprins Dobrogea de dimineata pana la aceasta ora. Ceea ce ne indeamna la zabovit langa soba, la depanat amintiri, la numarat bani pt. unii si la facut copii pentru altii.

Nemaizicand ca pe acesta melodie am numarat sute de astfel de zile ploioase, fiecare diferita in felul ei poate datorita varstei, poate companiei in care ma aflam sau poate pur si simplu a ei, a ploii.

Aduceri aminte.

Am trecut de copilarie de ceva vreme, dar ma apuca cateodata melancolia anilor trecuti, si-mi petrec ore in sir ascultand aceasta melodie care-mi face pielea de gaina. Copilaria este unul dintre cele mai frumoase momente din viata fiecaruia, iar lipsa ei ramane ca o rana deschisa pentru tot restul vietii. Stim sa o pretuim pana inchidem ochii si speram sa ramanem cu o particica din ea cat mai mult. Suferim atunci cand constatam ca ne-a fost rapita, ne bucuram cand stim ca am trait-o din plin. Imi amintesc ca zambetul era nelipsit de pe fata mea, ca lumea era o curte plina cu jucarii si dulciuri.

Sa avem grija ca celor din jurul nostru sa nu le lipseasca astfel de momente, mai ales ca timpul nu le poate reintoarce.

HOME SWEET HOME...

M-am reintors printre vii dupa 3 zile de cosmar, in care nu am avut puterea fizica de a ma apropia de calculator. Iti poti imagina cat de mult imi doream sa mai scriu vreo cateva randuri?
Dar nu aveam putere, eram extrem de obosit. De ce? Hai sa va spun.
Sotiei mele, careia ii multumesc, ii place sa -mi tina agenda, sa-mi faca programari pentru diverse evenimente familiale, sa-mi puna lucrurile cap la cap sau mai bine zis cap in cap. Asa ca de 3 zile alerg ca un ogar de la banca la primarie, de la un neam la altul, dintr-o delegatie in alta. Credeti ca mai am timp sa fac si amor? Intrebati-o pe nevasta-mea care-si doreste tare mult un maimutoi mic cu care sa se joace. Pai, pot sa-i cumpar ca nu mi-e greu. Da, da` unde gasesc eu unu` si viu, care sa se si cacaceasca si care sa si urle din gura de sarpe pana la 18 ani?
Asa ca, dragii mei, de 3 zile "trag la rame" si zi si noapte ca un adevarat carmaci, de mi-a venit si ideea geniala de a-mi denumi viitorul site personal www.carmaci.ro care sa ma apuc sa tin cursuri pentru marinari. Totodata, si clientii mei au observat oboseala cu care eram inzestrat si nu m-am abtinut sa le dezvalui secretul "fericirii". Unii dintre ei, de fapt ele, au inceput cu sfaturile de geniu pe care nici urechile nu doreau sa le auda.
-Pai, draga, daca va doriti asa mult un copil trebuie sa respecati mai multe reguli. Auzi?
-Nu, nu vreau sa aud cucoana! spusei in gand.
-In primul rand pozitia e foarte importanta, adica tre` s-o faci ca cateii, spuse clienta.
-Ati putea sa-mi si aratati, va rog? Ca nu prea stiu cum si-o trag cateii. Zisei, bineinteles, in gand.
-Si, dupa aia, tre` sa stea ca o corabie esuata cu pupa in sus, ca si cum s-ar scufunda.
-Scufundati-ar mintea in butoiul cu melancolie, gandii eu in timp ce fugeam catre iesire.
Cu sfaturile-n buzunar, cu arma incarcata, ca un adevarat Matrix Reloaded, eram pregatit s-o dau pe spate pe nevasta-mea, care "biensure" ca vazuse filmul.
La serviciu, aratam ca un babuin care satisfacuse toata ciurda de maimute, acasa eram ca un babuin in fata unei maimute, iar in somn eram ca o maimutica trasa de o ciurda de babuini.
In concluzie, de acum in colo, voi intra in stand-by pentru 3 zile in fiecare luna pentru a nu-mi compromite sistemul.
Secretul fericirii vesnice: be like a monkey, do it like a dog.

Protect your own world.

Traim intr-o lume plina de pericole, intr-o lume a terorii, o lume a egoismului. Nu facem altceva decat sa supravetuim, sa mai pacalim inca o zi din aceasta viata agasanta. Lumea in care ne invartim a renuntat demult la principii, la propriile orgolii, la pace.
Constatam ca, in orice coltisor al lumii ne-am afla, toate mecanismele functioneaza la fel, toate lucrurile sunt facute dupa aceleasi reguli, de altfel bine stabilite. Nimic nu ne mai surprinde, nimic nu mai este iesit din comun, nimic nou nu se mai naste. Lumea este guvernata de o haita de asa-zisi pacifisti cu Dumnezeu in frunte, existenta pericolului de autodistrugere fiind foarte mare. Legile umane nu mai sunt valabile de ceva vreme, totul fiind aranjat si dictat din cele mai inalte foruri. Lumea este o marioneta intr-o piesa bine pusa la punct, in care noi, oamenii, suntem papusile mute, in care nimic nu se poate petrece decat cu acordul celui ce tine franghia intre degete. Lumea noastra este treptat-treptat invadata de un virus, ce nu poate fi distrus odata ce-si intinde tentaculele, cel al nesigurantei. Fara sa ne dam seama se schimba ceva in jurul nostru, ceva ce este din ce in ce mai greu de explicat in cuvinte. A ne lasa prada acestei invazii doar datorita faptului ca lumea este in miscare nu face altceva decat sa ne grabeasca sfarsitul. Sfarsitul lumii in care suntem inca protejati.

Recesiune la Polul Nord

Se pare ca aceasta criza mondiala a poposit si pe banchizele polare, cat si in marile si oceanele lumii. Se duce o lupta crancena pentru supravetuire prin metode care mai de care mai inteligente.

Produse romanesti vs Produse straine

Sunt patriot, asta este problema mea! De cand ma stiu militez pentru tara asta pe care foarte multi au parasit-o sau sunt in curs s-o faca. Ma tot bat cu pumnii in piept ca daca vrem ca economia tarii sa mearga ca pe roate, daca vrem ca sa vedem vreo schimbare peste cativa ani, trebuie sa participam activ la sprijinirea ei.
Mi-am canalizat toata energia pentru cumparaturi si am incercat s-o extind si asupra familiei, prietenilor, colegilor si chiar a clientilor mei. Am incercat si am reusit sa dau sansa fiecarui produs romanesc fie el alimentar, textil sau chiar electronic. Nu concepeam si nu acceptam ca in casa la mine sa se consume sau utilizeze produse din alta tara pentru a nu ma dezamagi personal. Anumite produse care nu se fabricau la noi ma obligau sa le accept pentru a nu-mi limita propria viata.
In fine, discutam cu diversi oameni, clienti despre sansa pe care fiecare dintre noi ar trebui s-o acorde cate unui produs romanesc si cat de mult ar conta asta pentru tara in care traim. Dar niciodata nu ma intrebam daca si cei care le produc se gandesc la cei care incearca sa le acorde o sansa. Daca producatorul roman incearca sa se puna in pielea consumatorului roman, daca incearca sa-si limiteza profitul in avantajul calitatii produsului. Nu mi-am pus niciodata intrebarea daca guvernantii se gandesc la producatori sau la consumatorii romani.
Dar, a venit si vremea asta!
Azi am colindat magazinele orasenesti in vederea aprovizionarii pentru inca o saptamana. Am constatat ca suntem invadati de produse straine de toate genurile, mirosurile si culorile. Mi-am adus aminte de cei ce se plangeau ca vor da faliment din cauza ca le permitem strainilor sa ne copleseasca cu produsele lor.
Astazi am vrut sa fiu neutru si am cumparat atat produse 100% romanesti cat si straine. Ce credeti ca am constatat? Pe langa faptul ca erau mai ieftine decat ale noastre, cele straine erau si 100% mai bune, gustoase, aratoase. Ne mai mira?
Ce incercam eu sa protejez? O economie falsa? O imbogatire a unora in detrimentul dezamagirii consumatorilor? Asta se numeste produs romanesc?
Suntem un popor de plangaciosi, iar producatorii nostri sunt ca niste bebelusi ce asteapta sa fie stersi la curulet din 2 in 2 minute. A scazut pretul benzinei, taxa chiriilor s-a stabilizat, dar preturile produselor romanesti au tot crescut.
In fine, mi-am delectat, in seara asta, papilele gustative cu niste dulciuri straine pe care le-am savurat chiar si dupa ce se facuse digestia de ceva vreme. Extraordinar, cata importanta pun strainii pe calitatea unui produs si cat de mult incearca sa-l promoveze. Oare, vom ajunge si noi sa gandim in acelasi spirit? Sau ne vom plange ca sunt prea putine sarbatori crestine care sa ne mai aduca ceva profit?
Un lucru este clar: de astazi nu mai promovez produsele si producatorii romani, nici tara asta de cacat. Daca celor care incearca sa ne convinga zilele astea sa-i votam, nu le pasa, eu de ce-as gandi altfel?
Voua, ce sa va urez? Pofta buna! Sa va alegeti ce este mai bun pentru voi chiar daca este facut in Cucubati. Ca oricum in tara asta nici porci autohtoni nu mai sunt. In afara de politicieni. Ei sunt o rasa aparte.

SEX BOMB

Si teroristii sunt oameni!

Ce faci cand ajungi presedinte?

Fumatul si flirtul dauneaza grav sanatatii.

Fumatul si flirtul in locuri publice pot fi periculoase daca nu stii cu cine ai de-a face.

Apropo de flirt. Te trezesti uneori, in diferite locuri, inconjurat de diversi oameni, ca apuci sa comunici din priviri cu cine stie ce persoana. Ti se pare interesant, sunteti cat de cat misteriosi, nimeni nu se amesteca in treaba voastra, totul este ca o poveste pe care o cititi in acelasi timp, dar separat. Ochii se misca in orbite ca bilele de la loto, corpul incepe s-o ia razna prin miscari necontrolate, imaginatia e departe de realitate, in jur nu mai percepeti pe nimeni altcineva. Iti aprinzi calm o tigara, sorbi putin din cafea, mangai din nou paharul din fata si te gandesti cum sa continui abordarea. Cand te pregatesti de asalt, intr-o mana cu arma (tigara), in alta cu ceea ce ar putea stinge tigara in caz de pericol, constati ca ti-a luat-o inainte un alt concurent. Nici prin cap nu-ti trecea ca poate exista cineva cu care concurezi. De aceea nu este bine sa imbini 2 lucruri nocive in acelasi loc.

Cauti pe Dracu` si dai de tat-su!

Oricat de mult incearca Basescu sa scape de Mister Incompetent nu reuseste nici macar pe motorul de cautare cel mai vizitat. Nici nu are cum atat timp cat lu` Tariceanu ii plac motoarele.

Nici sportul nu te ajuta uneori.

Stateam relaxat in fata laptopulii laptopului urmarind cam ce se mai intampla pe la noi prin tarisoara. Prin vene imi curge un sange curat ca lacrima atata timp cat nu fumez, nu beau cafea, mai rar cu alcoolul, iar de futut nu apuc nici macar pe nevasta-mea s-o strang in brate. Deci, sunt sanatos tutun tun. Nici prin cap nu-mi trecea ca ma paste o lovitura sub centura de la cine nici nu ma asteptam.
In general incerc sa fac sport cat sa nu-mi creasca burta si cat sa nu anchilozez. Mai mult nu pot, fiindca nu am timp. Nevasta-mea, care se mentine ca o vrabiuta putin mai infoiata, face exercitii si scheme care mai de care mai periculoase cu rezultate notabile.
Sportul, pentru mine, este un mijloc de a te transforma intr-un "good looking guy" care sa nu se faca de ras cand se despoaie la plaja. Altfel, cam greu de urnit spre zona cu zgura. Daca este sa analizez doar unele parti ale corpului meu constat ca mainile fac cel mai mult sport pe o suprafata mica in cm patrati, la cat bat in taste si la cat tin pixul in mana la birou. Doar eu fac toate facturile si avizele.
Cum stateam, asa, relaxat, deodata cainele, care se tolanea pe canapea, incepu sa latre a prost probabil speriat de vreun paianjen care trebaluia prin colt. Incordat tot dupa asa sperietura am apucat sa-i sterg o palma la cur de atentionare, moment in care creierasul imi dicteaza sa-i mai aplic inca o corectura in zona cu pricina. Tarziu, insa. Catelul apucase sa ma blesteme, deoarece atunci cand m-am intins spre el mi-am dizlocat umarul pe care-l credeam mai mult decat sanatos. De durere, am uitat ce am in brate, ce am in jur si cate maini mai am care m-ar putea ajuta. Bratul drept balanganea ca o talanga la gatul unei vaci speriate de urletul boului care se pregatea s-o incinga. In toata aceasta agitatie, in care potaia se bucura de raul facut, nevasta facea matanii pentru a indrepta blestemul, am reusit sa fac cea mai precisa mutare a vietii mele: cuplarea oaselor intr-o armonie de nedescris.
Asa ca, m-am decis, de maine ma apuc de facut muschi! Peste tot, ca sa poata avea si oasele de ce se tine, ca nu de alta dar risc sa-mi pierd membrele pe cine stie unde.
Si cand ma gandesc ca am facut tot timpul sport! Doar ca nu unde trebuia!