Wc-ul in curte! NO WAY! O necesitate pt. toti, o chestie normala pt. unii, o oribilitate pt. oraseni, in sfarsit o obligatie pt. mine. M-am mutat la tara, chiar daca la 5 km de unul din cele mai mari orase de pe la noi si de pe litoral se poate numi "la tara". Am casa noua, camere goale. Da` am caldura! Chiar daca afara sunt 22 grade. Alta-i problema. Wc-ul e in curte. NO WAY! Fiindca n-am bani de ala din casa. Deocamdata. Am paznici: caine in casa-cumparat de mic, altu` afara in curte-adoptat de prin prejur, altii in afara curtii-tre` sa fie si burti goale de hranit, si un pazer de nadejdie in wc. Ala din curte. Despre wc e vorba. Paznicul de cacat. De cacat la propriu. Sta in varfu` gramezii, se ingrasa pe zi ce trece, e cu ochii cat cepele. Vineeeeeee! e strigatul lui preferat. Firma de paza? NO WAY! La cum pazeste asta cacatu`, credeti-ma ca o casa mare e un fleac. Il vad zilnic, comunicam, ii dau de mancare. Ma rog, ce ramane de seara! Din burta mea... O adevarata relatie bazata pe incredere si bun simt. Mi s-a sugerat sa-l exterminez. Pe criza asta? NO WAY! Cine imi mai poate pazi cacatu` vreodata gratis? Sa-l dau? NO WAY!
Mancarea este un lucru esential in procesul vietii, atat pentru oameni cat si pentru restul lighioanelor, iar daca lipseste poate duce la reactii de necontrolat ale animalului. Asa ca, ieri, ramanand catelul meu fara mancarea cea de cu toate zilele si anume bobitele pe baza de carne de miel cat si de somon, am purces la cumparaturi. O sa-mi reprosati ca-mi tratez cainele regeste, dar va inselati fiindca al meu dog nu primeste alta mancare decat cea pe care i-o cumpar ca altfel s-ar imbolnavi de sensibil ce-i. Dupa ce-i procur haleala pentru o saptamana imi trasneste prin cap sa-i fac o surpriza luandu-i o conserva din carne, sa o savureze ca pe o delicatesa la masa de seara. Ma uit pe rafturi si nu gasesc decat 2 sortimente pe care nu exista nici o traducere, pe semne ca importatorul nu s-a mai sinchisit sa puna o eticheta si-n romana, atata timp cat animalele nu stiu carte. M-am uitat la termen si am vazut ca e de bine, am citit pe cutie ca inauntru ar exista ceva pe baza de CARNO si m-am decis sa-i risc sanatatea cainelui numai sa vad ce reactie are. De ce? Pentru ca pe cutie mai scria si ceva de genu` PUTE PLUS si m-am gandit ca ce-i inauntru ori e imputit rau, ori avem un bonus de putoare de calitate de la producator, ori stiau aia de-au produs-o ca animalelor de companie le plac lucrurile urat mirositoare. De aia doarme cainele noaptea la curu` meu. Instructiunile, cum erau in germana, nu le-am dibuit, dar am tras un ochi pe imaginea de pe cutie si-am constatat ca oamenii de-au ingramadit imputicenia de-acolo ne avertizasera ca in caz de intoxicatie severa a cainelui sa apelam la un satar pentru a-i curma suferinta, dupa care putem sa refolosim cutia in care vom depozita resturile preaiubitului, facute bucatele mici. Si toate astea doar la un pret de 5,70 lei. Daca a fost bun sau nu o sa va spun alta data fiindca al meu caine doarme si la ora asta dupa o prima gustarica cu Carno Pute Plus. Sper sa se trezeasca intr-un final fiindca nu vreau sa arunc ce a ramas in cutie.
...enervantul, lingăul, curva sunt toate caracteristici de seama ale câinelui ce-mi păzeşte casa. Ultima caracterizare (curva) ii apartine lu` socru-meu, care, intr-un moment de sinceritate maximă pus pe seama gradelor luate la bord, a reusit s-o descrie pe căţeaua enervantă a familiei. Si nu este vorba de nevasta-mea.
Aceasta imitaţie de cârnat cu blană ce s-a aciuat pe langa casă de vreo 4 ani este cel mai alintat si iubit animal ce poate exista pe planeta asta, dar si cel mai pofticios si nesătul exemplar de câine-bursuc. Teckel-ul, prin natura sa, este un câine de vânătoare ce harţuieste prada până aproape de vizuină, dar cred ca treptat-treptat şi-a pierdut din calităţile sale in defavoarea altora. Probabil cei 7 ani de acasa, înca neimpliniti, se vad deja prin faptul că a imprumutat obiceiuri ale noastre, deloc nesănătoase. Pentru ea, fiindca este o curvă (parafrazandu-mi socru`), mâncarea este ceva dumnezeiesc, in calea ei neputând sta altceva, nici macar ţipetele sau urletele noastre. Nu se dă in lături de la orice, nu refuză nimic, stă şi-n 2 labe pentru o bucata de friptură, chiar ar mânca pâna i-ar pocni burta de plina ce-i.
Metodele de cerşit mâncare, in cazul in care trebuie sa apeleze la ele, sunt diverse si pornesc de la atingerea finuţă cu labuţa pe mâna sau picior, metoda care nu da gres niciodata din cauza prostiei celor ce cred ca este asa de educata si desteapta de ştie sa ceară. Nu domnilor, este nesătula si vrea doar sa vă fure bucata de la gură, că dupa aia o sa vedeti ciu-ciu apreciere, daca cumva va puneţi aceasta problema. O alta metoda este cea a privirii de pe jos, de la nivelul podelei, privire care scoate in evidenta suferinţa grea prin care trece rasa ei de cârnaţi enervanti si care are succesul scontat pana o servesti cu ceva, că dupa aia nu apuci sa te mai delectezi privind-o.
In cei 4 ani de cand a apărut pe lume a reusit sa ajunga la performante de neînchipuit pentru un caine de talia sa. Tinand cont ca face parte dintr-o familie de vânatori, si nu vorbesc de parintii adoptivi, respectiv eu si nevasta-mea, a reuşit sa doboare la sol 2 vrăbii care nu erau atente pe la ce inaltime işi făceau antrenamentul. Este un efort binemeritat, pe care l-am recompensat in limita bunului simţ cu o mângâiere, chiar daca nehalita ar fi vrut drept premiu chiar zburatoarele cu pricina. O alta performanţă ţine de faptul că, pentru o javra de talia sa, a reusit sa incurce traficul de pe bulevardul Mamaia, de 2 ori, dupa ce a sărit de pe masa medicului veterinar şi sa sfideze moartea in cel mai fin stil posibil. Ţinand seama de faptul ca este un caine pofticios, nici macar aspirina si paracetamolul nu i-au înfrânat pornirile, reusind să ajungă la urgenţe dupa ce am descoperit-o pe holul casei târându-se cu labele din faţă fiindca celelalte îi amorţisera. A reusit sa manance si să vomite intr-o zi chiar si de 4 ori, asta pentru a nu risipi din bunatăţile pe care maică-mea i le-a gătit. A reuşit s-o fraiereasca si pe ea.
Dar, eu ma ţin tare si nu-i fac deloc pe plac. Eu sunt cel ce-o tunde cu maşina, chiar daca urăste enorm acest procedeu, tot eu o spal cu patos, chiar daca apa nu este cea mai buna prietena a ei si refuz sa-mpart cu ea tot ce am in farfurie. Mă iubeşte in felul ei, dar daca s-ar pune problema sa scape de mine nu s-ar supăra.
