NO to GUNs

Ma ingrozesc armele si nu sunt capabil sa ma uit la teava atunci cand ma vad tintuit de asa ceva. Discutam nu demult cu nevasta-mea despre faptul ca in America, tara plina de degenerati, folosirea armelor este la ordinea zilei, iar incidente ca cele petrecute la noi sunt un fapt normal. Daca lor li se pare normal ca un handicapat sa intre in scoala si sa-si ucida colegii, profesorii, pana si pe femeia de servici, atunci s-a dus lumea asta de rapa.

La noi, acu` vreo 5 ani, nici nu auzeam de vreun jaf armat, daramite sa te trezesti cu un glont in cap in timp ce stai sa-ti schimbi euroii pentru chirie. Nici nu-mi inchipuiam ca in patria lu` "somnoroase pasarele" o sa aud foc de arma infundat de capul celui ce-a primit glontul. Chiar eram fericit ca la noi nu o sa se intample niciodata sa-ti dea in cap pe strada si sa-ti fure plasa cu oua la 40 bani bucata. De pusti, pistoale si chestii de astea nici nu puteam sa-mi imaginez ca vor deveni vedete in asa scurt timp.

Cum a sosit criza si prin tarile europene, cum au sosit si infractorii, plecati pe la furat si dat in cap, din Spania. Nici nu au trecut 3 luni de cand au dat astia anunt pe post c-o sa ne loveasca criza ca am si asistat pana acum la vreo 10 atacuri armate nasoale, inca vreo 15 furturi de bancomate, vreo 100 de violuri, de crime nici nu va mai spun. Deci, totul este psihologic. Cum se instaleaza criza in capu` tau cum se duce dracu` tot sistemu` si te trezesti ca omori vreo functionara pentru 10000 euroi. Da, dar la astia macar nu platesti nici o dobanda si creditul este nerambursabil. Deci, marii criminali trebuie cautati prin banci, pe la ghiseele care-ti refuza dosarul de credit. Aia te omoara cu zile.

Stau si ma gandesc ce-o sa se mai intample in continuare in tara asta, tinand cont ca aceasta criza este abia la inceput. Parca vad c-o sa ne obisnuim cu acest stil american si-o sa-i toleram pe cei 2 barbati care se impusca in statia de tramvai, pe femeile care se injunghie pe scarile rulante ale mall-ului pentru o bluza de la reduceri. Nici nu vreau sa-mi inchipui cum as reactiona cand nevasta-mea ar veni relaxata acasa, cu hainele sfasiate, spunandu-mi ca 2 golani au violat-o pe strada. Asta e, o sa ne obisnuim si cu astfel de practici si-o sa ne ducem toti la magazinul de arme sa ne mai adaugam in garderoba si-un kil de fier.

Ma gandeam sa ma fac erou, ca acu` e momentul propice sa apari la OTV. Pac, Pac-2 morti in masina, un erou deasemenea mort... de oboseala in timp ce alerga hotu` si apar eu trosc-trosc in cap la hot si... vedeta. Vise mosule. Cand o-i vedea eu cum pune mana ala pe pistol cred c-o sa simt in zona punctului de greutate o fierbinteala echivalenta cu o ceasca de ceai cald. Ideea este ca eu tre` sa schimb in euro bani la fiecare mijloc de luna, iar clientii mei sunt chiar aceste locuri preferate de tragatorii antrenati. Ce p..a mea fac atunci cand intra ditamai bou` si-mi spune ca aia 200 euro raman la el? Ca, de, nu seamana deloc cu propietareasa mea, ca altfel i-as da pentru inca o luna de stat. Oare pot eu sa-l rog frumos sa ma lase sa plec cu banii de chirie? Pot. Da` poate el sa ma lase sa plec viu? Nu cred.

Oricum, am observat ca an de an incercam sa mai doboram cate un record mondial pentru a ajunge in Guiness Book, asa ca in curand o sa-i depasim pe americani si la capitolul gloante trase-n cap. Succes tragatorilor de elita!

Spicuiri prin amintiri (III)

Incerc sa-mi aduc aminte cum era prin `89, ca tot e la moda anu` asta. Acu` 20 ani aveam vreo 9 ani si ma indreptam cu pasi repezi spre 10. Eram o chichineata de copil caruia nu-i placea invatatura sub nici o forma, care se facea ca-i este rau in timpul orelor doar-doar l-ar trimite tovarasa invatatoare acasa. Ghinion, caci tovarasa se invatase cu mine si-i punea pe copii sa-mi doneze fiecare, din pachetelul lui, cate o bunatate. Nici nu va inchipuiti ce era in banca mea si cate mirosuri de parizer, salam, paine cu unt si dulciuri proaspat scoase de la cuptor imi nenoroceau simturile. Cateodata figura cu raul imi iesea, doar cand lipsea tovarasa, fiindca celelalte invatatoare erau prea naive pentru smecherul din mine. Si, de-abia asteptam sa alerg spre locul unde muncea mama, la vreo 5 km, pe culmea unui deal. Alergam intr-o suflare fiindca-mi placea printre oameni, prin praf si moloz, fiindca tot ce se construia acolo era ca un mare joc. Mai tarziu am inteles ca jocul ala era doar pentru oameni foarte mari, cand mi-a povestit mama ca acolo se construia palatul de toamna a lu` Ceausescu. Din pacate pentru el, Regretatul n-a mai reusit sa-i calce pragul fiindca si-a gasit sfarsitul impuscat langa zidul unei cladiri. Dar asta nu insemna ca eu nu puteam sa ma zbengui prin camerele lor, pe patul lu` tovarasu`, moale, tesut cu fir de aur si de-un albastru ca cerul. M-au prins securistii cum incercam sa scot un fir pretios din plapuma lu` tovarasa careia ii placea rozul, culoare ce domina intreaga sa camera. Acu`, dupa 20 de ani de democratie, sa vedeti cum arata locul de unde tovarasul ar fi trebuit sa culeaga struguri direct din vie. Totul este in curs de distrugere, iar via nu mai este ce era odata. Dar, a fost frumos sa ma aflu intr-un loc in care s-ar fi putut scrie o pagina de istorie.
Din pacate anul in care eu ma zbenguiam prin paturile comunistilor a fost unul de cotitura in viata mea ca si in cea a romanilor. Cetatenii tarii au scapat de dictatura, iar eu am scapat de invatatura. De fapt, am scapat invatatura din haturi si m-am trezit prin `90 ca aveam pictate in carnet doua note de 2 cu rosu, ca sa vada tot prostu`. Ai mei, saracii, nu stiau nimic decat atunci cand se facea sedinta cu parintii, respectiv o data pe trimestru si aflau stupefiati ca plodului nu-i placea deloc scoala si ca atunci cand il intrebau unde-s temele de la tovarasa, acestea se aflau pe foile rupte dupa usa din scara blocului si aruncate la tomberon. Stiu, eram si smecher.
Dar, a venit si vremea in care am aflat ca daca nu invat o sa ajung ca golanii ce frecau p..a in fata blocului. Si, nu-mi placea deloc ideea. Problema este ca pe vremea aia se desparteau clasele intr-a 5 a, iar jumatea buna ramanea cu preaiubita invatatoare. Restul, poposeau pe unde apucau, dupa cum le erau notele. Si, a ajuns gogosica de la clasa A la G, adica de la parfumati si gealalti, la basinosi si paduchiosi. Sau, daca-mi convenea sa stau numai printre capete seci, mi s-a propus sa merg la nou infiintata clasa de SPORT. Dar am preferat basinosii, unde, darmat psihic de conjunctura cat si de miros, am reusit sa ajung lider. Stiti zicala: "decat codas la oras, mai bine in satul tau fruntas..." Un lider paduchios, fiindca am fost diagnosticat cu Paduchis Malformatis si gazat pana la sacrificarea acestora in masa. Asa am reusit sa-mi creez anticorpi intr-o lume de prosti, fiindca, sincer, atunci mi-am dat seama ca sunt cu mult mai inteligent decat toti la un loc. Dar, mie-mi placeau inca jucariile, iar copilaria inca nu-mi trecuse, de aceea detestam invatatura. Viata-ti mai da si peste ceafa, asa ca 2 ani am fost premiant. Ok, o sa radeti, stiu ca si voi ati fi putut fi premianti in acea clasa. Dar, acu` este vorba despre mine.
Totul a pus capac fericirii psihicului meu abia reparat, cand in clasa a 7 a a sosit un coleg nou in mica comunitate de basinosi. Problema era ca noul coleg avea 15 ani si era un mare golan, repetent, de pe la blocul meu. Fiindca simteam ca aceasta comunitate va fi zdruncinata si destramata de noul venit, fiindca imi simteam postura de lider amenintata si fiindca eram un fricos, am fugit sub fusta mamei care trebuia sa gaseasca o iesire din marea problema.
Si, s-a rezolvat! Dar cum, cand, datorita cui si de ce o sa aflati alta data, fiindca ma taie o pisare si s-a cam facut tarziu.

Moda, in criza(de material).

Greii din lumea modei au decis: cat mai multa goliciune anu` asta printre creatiile vestimentare. Fiindca nu are limite, criza nu a ocolit acest sector si a facut ca imaginatia designerilor sa scoata la lumina colectii pline de sexualitate in care se imbina nuditatea si bunul gust. Transparenta a fost la ordinea zilei in cadrul Saptamanii modei de la Milano, creatiile lasand sa se intrevada goliciunea modelelor de pe podium.

Daca asta se va purta anu` asta, atunci sa tot fie criza frate! O sa-i vedem pe barbati mergand si salivand pe strada.

Prea multi pe prea putine locuri.

Acum 6 luni firma la care lucrez dadea anunt pentru angajare pe unde se putea. Veneau maxim 10 C.V-uri din care nu puteai alege decat pe 1 si pe acela cu mare indulgenta. Erau asa pretentiosi acesti viitori angajati incat ti-era teama sa nu-i atingi ca se vor sparge. Si uite-asa a venit si vremea in care, daca dai anunt, iti vin cate 100 la un interviu din cauza multiplelor disponibilizari si a faptului ca acum, in perioada de criza, nu-ti mai permiti sa stai acasa nici macar 1 minut.

La Multi Ani, soro!

Iti doresc sa nu te agiti prea tare astazi, sa nu bocesti ca ai 31 de ani, sa-ti dea barbata-tu ce trebuie in noaptea asta si sa te bucuri de ziua ta. Sa fii sanatoasa inca 100 de ani de acu` in colo si sa o duci mai bine decat majoritatea romanilor, mai ales in anu` asta de criza. Sa fii fericita si sa ai parte numai de bucurii tot restul zilelor tale. Iti mai doresc sa nu se apropie menopauza prea repede, iar barbatii sa stea la rand cu coada ochiului dupa tine. Si nu uita doar 3 cuvinte: Scoate Tatzele Inainte!

Cu ce ramai...in viata!

Mi-a spus nu demult un amic si a tinut sa-mi reaminteasca acu` o zi ca singurul lucru cu care ramai in viata este: cu ce bagi in gura si cu ce tragi pe p..a. Daca este bine sau nu, daca este revoltator sau fara inima eu nu stau sa judec. Dar, viata iti asterne si bune si rele, iar cateodata de la ce te astepti a fi mai frumos se dovedeste a fi contrariul mai tarziu. Nu poti sti acu` ca mai tarziu iti va fi bine si la fel nu poti sti daca vei fi fericit sau vei suferi. Iar singurele bucurii sunt cele prezente, cele ce te fac sa traiesti zi de zi. Si, cu ce ramai dupa o viata intreaga? Cu amintiri. Iar la finalul vietii, cand stai in pat schilodit si incepi sa-ti planifici inmormantarea, te gandesti la micile giumbuslucuri care ti-au facut viata mai palpitanta. Si parca te mai inveselesti. Ca viata este tare grea si te cocoseaza de atatea probleme, dar amintirile alea pe care numai tu le stii, pornind de la secretele copilariei, cele ale adolescentei si pana la cele ale varstei adulte, iti vor insenina zilele ramase. Asa ca in mare masura ii dau dreptate amicului ce se ghideaza in viata dupa acest indemn.

Exercitiu de imaginatie

Hai sa facem un exercitiu de imaginatie: in fata voastra stau un grup de oameni cu pancarde ce va reprezinta, intr-un fel, si voua drepturile. Gandindu-va la orice vreti, tinand cont de problemele pe care le aveti, cele prin care treceti, frustrarile de zi cu zi si nu in cele din urma criza, dati-le acestor cetateni cu pancarde idei despre ce ar trebui sa scrie pe ele. Asta, fiindca ei sunt deja in piata orasului, in fata primariei, in curtea societatii unde lucreaza sau in fata cladirii Parlamentului si asteapta sa strige lozincile voastre. Hai, enervati-va si scoateti tot ce-i mai rau din voi!

Poza zilei 27.01.2019

Chiar daca, la ora actuala este o inchipuire, poate peste 10 ani il vom vedea si pe d-nul presedinte informandu-se de la Mititica. Ca, deocamdata, noi suntem cei ce ne simtim ca la inchisoare atunci cand ne dicteaza dumnealui sa renuntam in an de criza la cumparaturi, sa renuntam la a mai manca, la a ne mai distra si la cate si mai cate. Dar de futut, putem, domnule presedinte? Cica in perioada de asa-zisa criza trebuie sa induram de foame, de frig, de sete. Da` familia lu` matale renunta la toate placerile? Cica mariri de salarii, ioc, timp de 6 luni ca sa vedem daca intradevar e criza. Cica tre` sa ne unim fortele si sa trecem de criza, dar doar dupa ce trecem pe programul de hibernare. Ati vazut ce mincinosi sunt politicienii lu` peste? Dar mai ales presedintele? Ne-a tras la muie? Da.

Las` ca vine si vremea cand o sa cersesti din palma multimii, d-le presedinte! D-zeu e mare.

Munca-bratara de aur.

Munca innobileaza, dupa cum spune un proverb latin, dar intotdeauna ea iti da mari batai de cap daca nu stii in ce directie s-o apuci. De aceea e bine sa incerci sa muncesti pana iti vei gasi job-ul potrivit, cel pe care l-ai face de placere pana la pensie. Da, dar unii isi schimba placerea de la o luna la alta. Un exemplu in acest caz este si colegul meu de munca, un indecis in ale joburilor, un baiat cu idei prea multe si solutionari prea putine. Il cunosc de vreo 3 ani, de cand s-a angajat ca sofer la firma, timp in care am incercat sa-i ascult cat mai mult ideile mai mult sau mai putin geniale.

A inceput prin a-si dori sa ajunga inginer mecanic la una din marcile auto de prestigiu, in acest sens ajutandu-l facultatea de ingineri auto pe care tocmai o facea. Sofand el zi de zi la noi, carand etichete din greu, si-a dat seama ca viitorul lui este sa devina sofer de tir, mai ales ca este un mare iubitor de calatorii. Ca o paranteza tin sa va precizez ca facea cu amarata lui de Dacie vreo 200 Km/zi numai in oras ca sa-si plimbe iubita. Dupa o perioada, omu` si-a dat demisia pentru a se inrola in partidul tiristilor, dar a avut o mare dezamagire cu noua lui slujba atunci cand s-a uitat in buzunar, asa ca si-a spulberat si acest vis. Nemaiavand ce face, s-a sucit dupa vreo cativa baietasi apucandu-se de constructii, loc in care a descoperit cum este sa mananci fasole cu carnati la borcan, cum se pune gresia, cum se doarme cateva ore la soare pe schela, cum zidesti, cum fluieri pizdele de pe strada, si cate si mai cate. Oricum, omu` a invatat meserie multa, dar nenorocul a facut sa de-a faliment firma si s-a trezit ca nu mai are ce face.

S-a decis ca cea mai buna si sigura munca este sa fii bugetar, asa ca s-a apucat de alta facultate, pe precedenta scufundand-o, una in care managementul si marketingul fac casa buna. Deci, s-a apuncat omu` de invatat economie. Intre timp, ca sa mai castige un ban pentru supravetuire, fiindca facultatea o platea ma-sa, omu` nostru s-a intors la mine, la firma. Ghici pe ce post? Tot ca sofer, dar cu mai multe responsabilitati, printre care si cea de a te face sa razi. Nemaiplacandu-i munca pe care o face, mai nou, se tot gandeste sa se faca marinar, chiar daca nu-i prea convine ca-si lasa nevasta cate 4 luni singurica acasa. "Lasa ca am grija de ea", am tinut sa-i precizez. Prietenul la nevoie sa cunoste. Munca de vaporean este banoasa, fiindca tat-su face meseria asta de ceva ani, dar tre` sa inveti multa matematica la facultate. Si cum prietenului nostru nu-i prea place matematica, ca sa nu mai spun tot ce tine de facultate si de invatamant, a renuntat si la gandul asta.

Intr-o zi, vine fericit nevoie mare si-mi zice ca a descoperit meseria care-l va duce pana la pensie si ca pentru asta a alocat deja un buget. "Care-i? Intreb curios." "Mecanic de locomotiva, imi spune omu`." Deja incep sa-l cred nebun, dar el are tot felul de argumente pe care tine sa mi le impartaseasca, sa-mi dau seama ca se documentase. Dar nu a durat mult si m-a anuntat ca nu-l mai intereseaza slujba fiindca se anuntau deja restructurari si ca, oricum CFR-ul n-o duce prea stralucit, iar Rapidul e o formatie de cacat. Bine, ma, dar cum ramane cu calatoriile, cu calcatul vacilor pe sine, cu dormitul prin gari, cu trasul semnalului de alarma? A fost un vis, vine imediat replica.

Am crezut o perioada ca s-a potolit fiindca nu mai aducea vorba de planuri de viitor, nici macar in ceea ce priveste relatia cu prietena lui. Dar, cum nici o minune nu tine mai mult de cateva zile, omu` nostru vine decis intr-o dimineata sa-si dea demisia. Gata cu prostiile, el va pune pe roate afacerea proprie impreuna cu parintii, isi va face propria firma si totul va fi perfect. Va fi patron. Cat credeti ca a durat? Putin, ati avut dreptate. Tot sofer a ramas.

Acum, de curand, dupa sarbatori, prietenul meu si-a dereglat organismul dupa ce-a consumat tone de porc, tone de alcool si a pierdut nopti intregi la rand. Asa, ca soferul nostru si-a continuat concediul la pat, un medical cu doar 80% din salariu. Ce i-au descoperit medicii nu pot sa va spun, in schimb va pot spune ce nu i-au descoperit si restul treceti-l pe lista. Cat zacea intins pe canapea, cu ceiutul langa el, omu` s-a uitat la stirile de la ora 5 si si-a dat seama ca munca cea mai placuta este cea de pompier. Salvezi vieti si mai si lucrezi 1 zi cu alte 2 libere. Perfect. Da, dar daca il trimit aia la descarcerare unde tre` sa traga oamenii din masina ca pe vaci? Nu, n-ar putea. Asa ca s-a mai dus o meserie de pe lista. Deci, omu` nostru e bolnav nevoie mare si-si cauta tratament. Cum boala iti ia mintile, omu` nostru s-a decis ca, dupa ce termina cu statul la pat, sa se apuce de farmacie, un domeniu in care te poti trata singur. Asa ca gata cu facultatea de bancheri, de maine ne facem farmacist.

Zilele au trecut si-a venit omu` la munca fiindca statul nu-ti permite mai mult de 10 zile de concediu medical. Cum nu se simtea extraordinar, omu` se tot plangea de boala ce-l macina, iar eu nu faceam altceva decat sa-l fac sa rada ca sa mai uite. Si uite asa am inceput, intr-o zi cu glumele morbide la adresa lui si de aici am ajuns la faptul ca i-ar placea sa se faca preot. Da, preot, ati auzit bine. Omu` nostru a luat-o razna. Cica va renunta la facultate, la care a picat mare parte din examene si se va inscrie la seminar. Cica se castiga bine, iar preotii au numai masini bengoase.

Doamne, ajuta-l sa-i vina mintea la cap!

Ciclic

Mi se intampla ca o data pe luna, asa cum li se pune pata rosie la femei, sa am o zi in care sa ma cuprinda tristetea. Fara sa vreau si fara sa ma controlez, fara un motiv anume. Probabil ca se aduna atatea chestii intr-o luna incat refulez ca un poponar. In loc sa fiu barbat si sa ma duc acasa batand cu pumnul in masa si urland la femeie, eu ma asez pe canapea si contemplez, gandindu-ma cate nedreptati iti asterne viata.
Postarea asta ar fi trebuit s-o incep aseara si cu siguranta ar fi avut un alt ton, dar intre timp am adormit pe ursul de plus pe care doarme cainele si pe care-l inteleg perfect atunci cand abia se mai urneste de pe el. M-am trezit cu un chef nebun de viata si cu un tonus perfect, dar nu m-am dus inca la munca, unde-mi piere in cateva ore acest chef abia instalat.
Totusi din aduceri aminte tin sa-mi expun offf-ul care ma macina luna de luna. Probabil ca-mi lipseste ceva de se repeta intruna. Nu stiu, inca, ce. Ideea este ca-n aceasta perioada care este grea pentru multi dintre noi, si sunt sigur ca exista numeroase familii nevoiase, iti vine sa te arunci de la balcon, sa te spanzuri sau sa-ti tai venele. La mine pica toate fiindca sunt prea "poponar" ca sa scap de viata, dar asta nu inseamna ca nu ma apuca acea stare. De bine de rau inca o duc bine, dar fiindca nu sunt proprietar pe nimic, in afara de o masina de spalat veche, nu vad de ce nu m-ar apuca tristetile. Incep sa resimt aceasta fututa de criza, ma revolta cacatul asta de euro care o ia la deal si mor de draci cand vad ca prostii astia de politicieni stau ca pulele si nu fac nimic. Un dobitoc zicea aseara intr-o emisiune ca viata-i grea si ca guvernu` se gandeste la niste masuri anti-criza si pentru ajutorarea populatiei nevoiase. Bai baiatule, pai pana va ganditi voi o sa se omoare oamenii de stalpul din fata casei. Presiunea este prea mare atunci cand iti vin facturile, atunci cand iti bate proprietarul la usa sa-ti ceara chiria, atunci cand incepi sa reduci din haleala. E greu, dobitocilor care stati in fotolii si cu viata asigurata.
Oricum, diferenta dintre mine si un mare afacerist sau un mare om politic, artist ori tu, la nivelul suportabilitatii psihice este zero. A se vedea cazurile de sinucideri recente a catorva mari oameni de afaceri. Hai ca m-am intristat din nou.

Printre dinti.

Locul de munca este unul dintre cele mai importante puncte de interactiune cu oamenii. Aici iti dezvolti abilitatile orale, atat cu colegii cat si cu sefu`, aici iti faci prieteni cu care mai iesi la o bere, aici iti faci si dusmani de la care primesti injuraturi printre dinti. Strict legat de munca pe care o prestezi iti dai seama ori ca pierzi timpul in acel loc, ori ca te dezvolti extraordinar. Dar toate astea se pot intampla doar daca relationezi cu oamenii din jurul tau pe care-i multumesti sau nu.

Niciodata nu ai sa stii ce-i in mintea portarului din fata cladirii unde lucrezi, care sub zambetul fals iti baga si-o ...a ma-tii fiindca tre` sa-ti deschida usa. Nici secretara, colega ta, nu-i mai breaza si-ti scoate limba pe la spate, dupa ce-i dai buna ziua, fiindca ai refuzat s-o duci intr-o seara si pe ea acasa. Mergi pe hol, in fiecare dimineata, saluti colegii, ei iti arata UE pe la spate, fiindca oamenii sunt sinceri, iar tu crezi ca te intelegi de minune cu acestia. Intri la sef in birou sa-l saluti politicos, iar el iti face din mana ca n-are timp, dar te stimeaza, cand de fapt iti mai taie din salariu fiindca ai avut curajul sa-i ceri dotari noi. Te asezi, bucuros, pe scaun, stiind ca d-na responsabila cu curatenia ti-a facut luna biroul, dar nici prin cap nu-ti trece ca respectiva s-a urcat pe scaun cu picioarele si si-a umezit carpa cu scuipat inainte de lucru. Si stii de ce? Pentru ca oamenii sunt sinceri.

Aveti parte, din cand in cand de sedinte, pentru a discuta despre noi idei sau despre performante, iar tu de abia astepti fiindca stii ca esti in top. Toata lumea pare interesata, cand de fapt fiecare se gandeste sa plece mai repede acasa. Toata lumea zambeste si aplauda, cand de fapt toti il injura pe sef pentru porcaria care se desfasoara. Toti te felicita pentru performante, cand de fapt isi doresc in gand sa dea peste tine chiar camionul cu marfa. Toti il admira pe sef pentru afacerea devenita profitabila de la an la an, cand de fapt si-o baga si si-o scot pentru faptul ca lor nu le ajunge salariul sa-si plateasca ratele. La sfarsit toti se pupa politicos si zambitor, cand de fapt isi ureaza unul altuia sa-l ia dracu`.

Trec zile si tu crezi ca ei, colegii, sunt cei mai buni oameni pe care i-ai intalnit si ca ea, firma, este totul pentru tine. Ai luat teapa !

Watch the movie.

Noapte buna, Lola !

Toata ziua mi-a sunat in creier melodia asta superba a celor de la The Kinks. Ce-i facut cu suflet, cu putina suferinta si bautura se vede ca-i arta. Sa stiti ca merge foarte bine la drum in timp ce conduci masina cu 100 km/ora.

Si aici, ascultati o versiune live, in concert:

In fata lor simti ca-ti alearga inima cu 100 km/ora.

Cu textu` la control.

Constat cu stupoare ca politicienii romani, in frunte cu sefu` lor, se preocupa de cu totul altceva decat de bunastarea tarii. In aceasta perioada de inceput de criza, pentru ca vom asista in max. 6-12 luni la o adevarata criza economica, este cazul sa se ia masuri pentru ocrotirea economiei, pentru ocrotirea sociala, pentru protejarea tarii. Dar nu, presedintele votat inclusiv de prostu` de mine da dovada de un egoism si de o parsivenie iesita din comun, pe el interesandu-l la ora actuala protejarea tarii de terorism, acest flagel fals intens mediatizat. Apropo, ati vazut cumva prin tramvai vreun terorist, ati simtit din `89 pana astazi vreun pericol real la adresa integritatii tarii cat si a d-voastra personal? Atunci de ce pe presedinte il intereseaza de pe ce numar sun eu si la ce papusica imi descarc sufletelul in miez de noapte? Da` cumva vrea domn` presedinte sa scrie vreo carte despre toate sms-urile si povestile traite de noi? Sa nu mai spun de mailuri, ca daca vrei sa faci cumva o gluma proasta vreunui prieten si-i dai de pe o adresa falsa un mail cu vreo amenintare, ca sa-l stii speriat vreo cateva zile, te poti trezi cu Politia la usa si cu catusele pregatite. Dar sa nu mai spun ca daca ai un nume ca al meu, o combinatie neinghitibila, te poti trezi ca impartasesti secretele familiale cu vreun papagal ce citeste stenogramele. Si tu doar te chinui sa traiesti in tara asta de cacat in care iti dai tot salariul pe chirie.

E criza. Se simte deja. Eu o simt. Tu o simti? Te duci la banca si functionara iti refuza cererea de credit, cand tu te gandeai ca te faci c-o locuinta mai ieftina in perioada asta. Pana la urma imprumuti niste bani sa-ti rezolvi problemele si te trezesti ca n-ai de unde sa dai inapoi de 3 ori mai mult. Te rogi de sefu` sa-ti mareasca leafa si el te ameninta ca-n perioada asta mai asteapta pe postul tau inca vreo 50. Te uiti in magazine ca preturile o iau in sus si te duci la tv sa vezi ca economia o ia in jos. Astea-s problemele adevarate ale noastre si ale securitatii nationale, domn` presedinte. Daca economia se duce de rapa, daca oamenii mor de foame atunci tara se duce dracului. Si asta tine de securitate nationala. Nu niste amarate de convorbiri politice care te intereseaza pe matale, domnule.

Unii ar putea spune ca legea nu face altceva decat sa-i oblige pe operatorii de telefonie si pe cei ce detin servere sa inregistreze timp de 6 luni numere, locuri, oameni, site-uri. Si dupa cele 6 luni predau informatia si-o iau de la capat. Dar, de ce? Pentru ca ei sunt privati, iar viata noastra este privata, iar noi platim pentru privarea aceasta. Pe aceste firme obligate, cine-i plateste ca sa se apuce de inregistrat? Dar pe noi, ca suntem expusi? Domn` presedinte ar spune ca legea nu numai ca nu prevede interceptarea si inregistrarea continutului convorbirilor, dar chiar interzice clar acest lucru. Si cu ce ma incalzeste asta daca ei au aproape totul despre viata mea privata, tinand cont ca in secolul asta al luminii timpul cu care ti-l petreci cu familia si prietenii este din ce in ce mai scurt. Si cum altfel mentii relatiile cu acestia decat prin telefon sau mailuri? Deci, aceasta lege nu o vad decat actionand impotriva dreptului la viata privata.

In final nu am decat un mic sfat voua tuturor: sa spuneti, cand incheiati fiecare convorbire telefonica sau sa scrieti, la sfarsitul fiecarui mail urmatoarele: "S-O LUATI IN GURA, DOMNULE PRESEDINTE!"

Traiana si vrajeala de fasole.

A fost o data ca niciodata un fetitel, fat-uca de pescar, ce era saraca lipita de tarmul marii. Si, intr-o zi, cum plimba ea calutu` de mare a gasit o cutie de tabla ce plutea. A desfacut-o si a vazut cum inauntru se inghesuiau cateva boabe maronii ce miroseau a sosete de baba. Atat de tare i-a luat ochii fasolea incat , uitandu-se in jur, Traiana isi vari degetul adanc in cutie si cu miscari de du-te vino hali juma` din ea. Speriata si mandra in acelasi timp, fata noastra alerga inspre casa ca o caprita si-si ascunse cadoul puturos in pamant, alaturi de cadavrul lu` tat-su ingropat de cateva zile, fiindca stia ca acolo nu are nimeni chef sa umble. Se apropie si seara, iar Traiana simtea cum burta ei ii transmitea semnale, parca-parca ar vrea sa ii sopteasca ceva. Urland de durere si cu mana la burta alerga iute spre Boca, ma-sa, zicandu-i sa asculte ca-i transmite tat-su ceva. Nici nu avu timp sa-si propteasca urechea de burta ei, cand: fassssss, si mesajul fu transmis. Un mic chicot se ivi din gatul fetei si incepura amandoua sa rada ca spartele pana cand un parfum cu miros de muci clociti a invadat camera si asa minuscula. Noaptea aia au dormit in cusca, cu cainele, iar Traiana a visat intruna la cutia cu vrajeala de fasole.

A doua zi, parca D-zeu a vrut, era o vreme atat de frumoasa incat ma-sa a decis ca-i timpul sa mai mearga-n sat dupa pendula, ca ramasese ceasul fara cuc. Ramanand singura acasa, Traiana a decis ca-i timpul sa dea pe gat si restul de fasole, cand il zari in curte pe caine cu cutia la bot si cu botu`n cutie. Nu stiu daca vi sa-ntamplat, dar fetita nostra nu gasea la indemana nici un pietroi pentru a-i zdrobi capul hotului, asa ca a pornit pe urmele sale. Dupa nici cativa pasi, in gradina, il insfaca pe caine de gat si-i lua jucaria, dar nu constata decat ca vrajeala de fasole fusese linsa pana la fund. A bocit cat a bocit si cu inima indoita a luat un cutit de prin casa si l-a descpicat pe caine in vederea recuperarii fasolii. Cand deschise poarta ca sa intre-n curte, ma-sa ramase cateva clipe socata vazandu-si fiica alergand ca nebuna prin ograda c-o basica-n cap. Ii smulse vrajeala de pe umeri si constata ca Traiana ramasese cheala de la putoarea din stomac. Fara sa-i zica nimic si cu un zambet larg o duse pe fata in fata casei, ii arunca o galeata de apa pe ea si, spunand niste descantece, o unse cu bucati de ceapa si usturoi.

Mai tarziu, Boca, ii explica Traianei ca fasolea a facut-o preferata tuturor, devenind printesa cheala. Si, de atunci pana azi, in sat s-a mancat numai vrajeala de fasole, cu un gust amar de saracie. Iar ca s-ajungi in gratiile Traianei trebuia sa fi mancat multa vrajeala de fasole.

Perechea perfecta (mai devreme sau mai tarziu)

Mi-aduc aminte ca-n studentie cautam perechea perfecta prin camine, prin sali de curs, prin tot felul de bodegi, ba prin discoteci, chiar si prin patul altora, si intotdeauna ma intrebam de ce trece trece ea pe langa mine fara sa ma observe. Doar eram destept, curat, fara bani, da` simtit (adica nu vroiam sa profit din prima) si respectuos. Am ajuns sa-mi dau seama mai tarziu ca nu-i asa usor sa fii luat la ochi si ca pentru fiecare exista perechea perfecta, denumita generic aici: EA
Mai devreme sau mai tarziu va fi si o EA care nu va inceta sa te masoare din ochi, o EA care-ti va numara pasii chiar si pana la buda, o EA care va vrea sa fie sigura ca nu va regreta pentru achizitia facuta. O EA nu este usor de gasit, nu este usor de multumit si nu este usor de intretinut. Cu EA prinzi si putere cand esti tanar, datorita EI cresti in greutate mai tarziu. EA va fi pentru inceput minunea care-ti va rascoli viata si tu vei ramane perechea de pantofi ponositi si plini de praf de mai tarziu. EA te va simti de la o posta, la inceput, si te va astepta cu frisoane si cu pielea de gaina la usa, dar tot EA va simti, mai tarziu, cand sa-si alunge "distractia" din pat atunci cand te vei apropia de barlog. Pentru noi toti EA este raspunsul la intrebarile puse-n miez de noapte si tot EA devine mai tarziu intrebarea care nu va avea raspuns niciodata. EA va fi multumita, la inceput, doar cu prezenta ta fizica si va termina, mai tarziu, prin a se amuza de situatia ta fizica.
In orice caz, fara EA viata noastra ar fi lipsita de sens si, datorita EI vom invata, mai devreme sau mai tarziu, sa iubim.

Conserva buclucasa.

Mancarea este un lucru esential in procesul vietii, atat pentru oameni cat si pentru restul lighioanelor, iar daca lipseste poate duce la reactii de necontrolat ale animalului. Asa ca, ieri, ramanand catelul meu fara mancarea cea de cu toate zilele si anume bobitele pe baza de carne de miel cat si de somon, am purces la cumparaturi. O sa-mi reprosati ca-mi tratez cainele regeste, dar va inselati fiindca al meu dog nu primeste alta mancare decat cea pe care i-o cumpar ca altfel s-ar imbolnavi de sensibil ce-i. Dupa ce-i procur haleala pentru o saptamana imi trasneste prin cap sa-i fac o surpriza luandu-i o conserva din carne, sa o savureze ca pe o delicatesa la masa de seara. Ma uit pe rafturi si nu gasesc decat 2 sortimente pe care nu exista nici o traducere, pe semne ca importatorul nu s-a mai sinchisit sa puna o eticheta si-n romana, atata timp cat animalele nu stiu carte. M-am uitat la termen si am vazut ca e de bine, am citit pe cutie ca inauntru ar exista ceva pe baza de CARNO si m-am decis sa-i risc sanatatea cainelui numai sa vad ce reactie are. De ce? Pentru ca pe cutie mai scria si ceva de genu` PUTE PLUS si m-am gandit ca ce-i inauntru ori e imputit rau, ori avem un bonus de putoare de calitate de la producator, ori stiau aia de-au produs-o ca animalelor de companie le plac lucrurile urat mirositoare. De aia doarme cainele noaptea la curu` meu.
Instructiunile, cum erau in germana, nu le-am dibuit, dar am tras un ochi pe imaginea de pe cutie si-am constatat ca oamenii de-au ingramadit imputicenia de-acolo ne avertizasera ca in caz de intoxicatie severa a cainelui sa apelam la un satar pentru a-i curma suferinta, dupa care putem sa refolosim cutia in care vom depozita resturile preaiubitului, facute bucatele mici. Si toate astea doar la un pret de 5,70 lei. Daca a fost bun sau nu o sa va spun alta data fiindca al meu caine doarme si la ora asta dupa o prima gustarica cu Carno Pute Plus. Sper sa se trezeasca intr-un final fiindca nu vreau sa arunc ce a ramas in cutie.

La Multi Ani!

Frumoasa din poza e nevasta-mea. Azi e ziua ei. Implineste 31 de ani. Cu ea impart si bunele si relele, si zambetele si tristetile, iar de aproape 10 ani stam bot in bot. Pe langa faptul c-o iubesc foarte mult, si-mi aduc aminte ca am spus-o public la Carrefour cand m-a pus un baietas sa-i fac declaratii in fata a cateva zeci de oameni, o si apreciez pentru simplul motiv ca ma suporta cu zambetul pe buze. Ca-mi va zdrobi coaiele pe la batranete cand ii va ajunge de atata critica, asta-i alta poveste.
Iubito, sa ai parte de cat mai multi ani ca sa ma suporti, sa fii sanatoasa tun ca sa ai grija de ipohondrul din mine, sa ai parte numai si numai de bucurii si zambete ca in rest ma ocup eu sa ti le fur. Iti mai doresc, nevasta draga, sa ai acelasi apetit sexual si la 50 de ani, sa-mi diversifici meniul din farfurie pana la 50 de ani si sa nu ma uiti cand o-i implini eu 50 de ani.
Sper, iubito, sa te multumeasca ce ti-am daruit, ca altfel nu-mi mai primeste cadoul inapoi la magazin. De asemenea, sper ca din tortul pe care-l vei taia astazi sa nu apuci sa gusti mai mult decat fundita de deasupra, ca nu cumva, in afara de cifra 1 pusa la anii impliniti, sa mai adaugi cateva cifre la greutate.

Un alt cadou pe care am vrut sa ti-l fac, si ti-l prezint chiar acum mai ales ca nu mai vreau, este o caricatura a ta pe care a reusit s-o "lucreze" un artist iesean. Probabil n-o fi fost saracu` in cea mai buna forma a lui de ai iesit asa "altfel", dar probabil nici eu nu am fost intreg la bibilica cand am ales poza. Oricum, eu ma multumesc cu originalul fiindca este de 1000 de ori mai "altfel".

LA MULTI ANI, iubito!

Credinta la romani.

Romanu` s-a nascut, pe langa poet, mare crestin. Oriunde se duce il tine pe Dumnezeu aproape, orice face stie ca daca are vreo iconita il salveaza de cele rele. Fie ca-s atarnate de parbrizul masinii, fie ca-s la gat, fie ca-s ratacite prin portofele, se stie ca cine are mai multe si mai colorate ala este mai aproape de Cel de Sus si primeste ajutor pe masura.

Putini, da` lenesi !

In viata unui cuplu apare la un moment dat, dupa indelungi partide de amor (ca sa nu zic futut), dorinta de a avea printre ei un "soldatel" care sa le aline mai tarziu batranetile.

Asa ca, dupa multe intrevederi cu usile inchise, eu si Colonelul Nevasta am decis sa atacam reduta cu armele din dotare mai ales ca sunt de ultima generatie, fiind manuite de soldati tineri de o batosenie extraordinara. Am inceput tragerile in poligon, in ritm sacadat ca nu cumva sa se rupa ceva in noi, dupa care am trecut pe campul de lupta cu tehnica mai avansata si secreta. Am constatat ca in batalie nu-i ca la poligon, unde te mai puteai opri sa-ti tragi mucii. Rezultatele, chiar daca am avut o indarjire extrema, au intarziat sa apara si reduta nu se mai lasa cucerita. Fara sa mai ezite, Colonel Nevasta a aliniat regimentul de soldati pentru o verificare amanuntita a gradului de uzura descoperind ca unul din plutoane era mai lent in batalie si ca de acolo dezertasera cei mai multi incorporati, scurgandu-se pe unde au apucat. Au urmat cateva luni de tratament pe langa asistenta de la spitalul militar, timp in care au aparut si dezertatii care au fost trecuti in carantina, pe tratament mult mai dur. S-a descoperit mai tarziu, dupa verificari interne, cauza dezmatului din plutonul cu nume de cod "gogoasa" si anume: stresul mare datorat noptilor pierdute in cazarma la lustruit arma din dotare, cat si a garzilor facute in frig cand in afara, cand in interiorul unitatii. Luna asta s-au scurs si cele cateva zile ramase pentru recuperarea plutonului, simtindu-se un tonus pozitiv printre voinici, cu un chef nebun de lupta incrancenata cu dusmanu`. Fiindca pierdusera ceva zile, iar indemanarea le putea fi pusa la indoiala, au revenit in poligonul de instructie efectuand zilnic manevre de du-te vino, timp in care au dovedit ca au abilitatile necesare pentru intrarea in batalie si pentru doborarea redutei.

Chiar acum va scriu de la locul faptei, intr-o mica pauza in care nu mai suiera "cartusele" si se poate observa ca tot regimentul este in efectiv complet fiind vrednic in lupta, nemaizicand ca grupuri masive de soldati camuflati de iarna vin valuri-valuri, inundand parca teritoriul in care s-a baricadat dusmanul, iar rezistenta redutei este pusa sub semnul intrebarii.

Oare, vom asista in curand la o victorie de rasunet in care eroii isi vor primi laurii binemeritati sau vom fi martorii unei surprize sinucigase venite din partea adversarului?

Ramane sa va povestesc, daca mai traiesc.

Mai tare-n grade.

Rusii au decis: vodca Putinka este mult mai buna si mai tare decat vodca Medveteff, chiar daca aceasta din urma este vodca prezidentiala. Cele 2 sortimente au fost denumite dupa fostul presedinte Putin cat si dupa actualul presedinte Medvedev. Problema in vanzari este ca nu gustul si taria sunt decisive, ci numele bauturii, vodca Medvedeff amintind de fostii rusi emigrati in Franta ce si-au pus la sfarsitul numelui aceasta terminatie franceza. Oricum, se vede clar cine conduce tara si ca politica de vanzari este influentata de la Kremlin.

Productivitate sporita.

Pentru a creste productivitatea, angajatorii se gandesc la tot felul de inovatii care mai de care mai trasnite. Unul din exemple este masajul facut la locul de munca pe perioada unei pauze fie ea de tigara sau de masa. Adica poti fuma sau manca la aceeasi masa pe care-ti face si masajul, iar daca le imbini pe ambele este perfect.

Citind despre aceasta noua recompensa a angajatorilor mi-am adus aminte ca ieri, pe cand eram la coada la BRD, am vazut cum uneia din functionarele de la ghiseu i se facea de zor masaj de catre paznicul ce trebuia sa faca ordine. Cu atat mai mult cu cat ghiseul respectivei era inchis, iar in banca era o harmalaie de nedescris. Ma vede functionara ca ma uit ca leguma la ea si-mi face semn sa ma indrept spre ghiseu ca sa ma ajute, dar nu indraznesc si ma trezesc cu o invitatie la brat de catre maseurul in persoana. Eu vroiam sa-mi desfiintez depozitul in lei si sa-l transfer la alta banca pentru o dobanda mai buna, dar in fata angajatei nu am murmurat decat un saru`mana. Pana la urma mi-am dat seama ca masajul cu pricina a avut un efect atat de benefic incat functionara era fericita nevoie mare ca-mi mutam banii la altii si mai facea si glume. Vazandu-mi de interes am profitat si m-am pomenit cu servicii extra din partea bancii la pret de nimic, precum si un teanc de acte facute de doamna in cauza. Oare se supara daca-i ceream si ceva banuti? Sau macar numarul de telefon.

Asa ca, dragi angajatori, fie ca aveti resurse sau nu, fie ca vreti sau nu, va spun ca e mare minune un masaj facut angajatului mai ales daca este executat de insusi de sefu`.

Chestii de sambata dimineata

Buna dimineata, pentru cei ce s-au trezit si...

NU uitati:

- spalati-va pe dinti - daca nu vreti sa va puta gura ca un canal.

- ritualul cafelei este unul din momentele placute ale diminetii - aveti grija sa n-o dati in foc!

- sa va bagati in seama iubitul(a) cu un sarut, macar.

- uitati-va in oglinda inainte de a iesi din casa ca nu cumva sa-si rupa gatul oamenii uitandu-se.

Pentru cei ce se pregatesc de culcare (fiindca sunt si de astia):

VISE PLACUTE

Utile

A aparut de la inceputul anului un nou motor de cautare, 100% romanesc, zuzuka.ro care incearca sa se adreseze pietei interne cu tinta pe domeniile .ro pentru o cat mai reala cautare. Nu se vrea a fi un concurent al prestigiosului Google, dar specialistii estimeaza ca va avea o precizie mult mai mare de cautare a domeniilor romanesti.

Acu` iti rup urechile !

In China, la sfarsitul anului trecut, un baietel de 10 ani din clasa a 5-a a mers la scoala unde invata. Vazand profesorul ca acesta nu si-a facut temele a inceput s-o ia razna si la apucat pe baiat de obraji in vederea aplicarii unei corectii. Pana aici totul este bine si se aseamana in unele cazuri cu situatia din scolile noastre. Apucandu-l de obraji, profesorul l-a ridicat in aer pe elev repetandu-i intruna ca a venit nepregatit, iar pielea de pe fata acestuia s-a rupt si a inceput sa curga siroaie de sange. Fara sa-i pese, profesorul a scuturat bucata de piele sangeranda de pe jos, i-a inmanat-o copilului si l-a trimis acasa repede. A fost nevoie de operatie chirurgicala pentru a i se lipi bucata de piele cu carne pe obraz. Urmarile le vedeti si voi. Totul pentru o amarata de tema.
Daca sistemul de invatamant de la noi nu se va revigora, iar profesorii vor fi tratati cu curu`, probabil ca vom asista la astfel de scene si-n scolile generale sau in liceu, mai ales ca cei 7 ani de acasa nu mai exista printre specimenele care stau in banci si-o freaca. Poate ma trezesc ca-mi aduce nevasta-mea, care-i profesoara, vreo bucata de ureche pentru colectie sau vreo buza de fatuca de bani gata.

Ti-o fuck.

Noapte buna sau buna dimineata.

Nu ma mai trageti, va rog !

Iarasi m-a tras pe dreapta organu`. Incep sa cred ca ma urmareste cineva de sus si-mi plaseaza cate un papagal de asta pe drum, ca altfel nu inteleg de ce "pupaza ma-sii" o data la 10 zile sunt tras pe dreapta. Am gresit de multe ori, au gresit si ei de nenumarate ori de am ajuns la proces, pe care termen il am in februarie, dar nu inteleg de ce sunt eu ghinionistul ala? Cre` ca-i asa monotona viata mea ca tre` s-apara cate unu de asta sa-mi mai coloreze zilele. Cu multe din povestile cu politisti v-am plictisit de cateva ori, dar tre` sa va spun ca si asta-i tare de tot.

In primul rand as vrea sa va spun ca, in timp si dupa multe amenzi primite, pe care le si platesc ca prostu`, am ajuns sa ma corectez si sa ma abtin de la multe lucruri ca si conducator auto. Si, am inceput sa port centura de siguranta atat in afara localitatii cat si in ea, luminile-mi sunt tot timpul aprinse asa cum spune legea, viteza este adaptata la conditiile din trafic si respect intrutotul marcajele rutiere. Toate astea le fac in speranta de a nu ma mai trage vreun curcan pe dreapta pentru ca nu se pot abtine de la a-mi aplica pedeapsa pe care o urasc cel mai tare: amenda pe bani. Urasc banii pentru ca atata timp cat exista si-i voi folosi, va exista si acest politai care-mi va sufla in ceafa ca vrea si el ceva. Ultima plata facuta catre minister este pe 5 ian. pentru o sanctiune din iunie anul trecut pe care am primit-o prin posta in Ajunul Craciunului. A venit si la mine Mosu`.

Astazi, in timp ce traversam o localitate, in care am si oprit pentru a merge la un client, am zarit masina ministerului si, instinctiv, m-am uitat la acul vitezometrului care-mi indica "SATISFACATOR". Papagalul era postat ca o popica in mijlocul soselei si astepta bila care sa-l loveasca... la buzunar. M-a zarit si, fiindca masina-mi este inscriptionata cu numele firmei la care lucrez, a fost tentat sa nu ma bage in seama, dar probabil in acele momente l-o fi trecut vreun jet de prostie prin creier si m-a tras pe dreapta. Perfect, imi spun, inca unu`, inca o amenda, inca o cearta in familie. S-a dus cu pasarica de la cina. M-a legitimat, m-a studiat din cap pana in picioare, de-mi venea sa-i propun un "blowjob", m-a intrebat de ce nu port centura, cu ce ma ocup, ce produse vand si in cele din urma s-a decis ca tre` sa-si faca planul si a inceput a scrie, nu inainte de a-mi arata ca Loganu` de la minister nu este dotat cu geamuri electrice ca al meu. Bun. In timp ce omu` scria amenda eu stateam cuminte fiindca sunt un om educat din fire, nu ca un amic de-al meu ce scapa mereu de amenzi fiindca face glume cu ei. Eu nu pot sa fac glume cu politaii decat doar daca as fi beat, iar aici nu se punea problema ca as fi putut sa sorb vreo licoare. Oricum, la un moment dat, omu` m-a intrebat cum stau cu punctele, iar eu am sarit repede ca si ars, fiindca imi cam stau in coasta toate punctele astea, si i-am raspuns ca stau foarte prost, iar ca amenda asta nu face altceva decat sa-mi grabeasca permisul catre cutia de stationare. Intentia lui a fost buna ca m-a intrebat, dar era prea tarziu ca incepuse sa scrie dracia aia de proces verbal. Mi-a spus ca nu ma poate ajuta decat dandu-mi avertisment si 2 puncte penalizare, ca asa zice legea. Pai, nea Vasile, atunci de ce m-ai tot intrebat de puncte, daca legea spune ca tre` sa mi le dai. Amenda in bani o puteam plati si la dumneata fara sa-mi tai chitanta ca sa nu ne mai incurcam. Cu ce ma incanta daca o sa stau pe dreapta 30 zile , dar cu 60 lei in buzunar. Si taxiul costa mai mult. Degeaba.

Singurul lucru castigat, astazi, este ca am reusit sa am pe un proces verbal doar o bifa si anume in zona dedicata punctelor. De amenda nu scria nicaieri. Va jur. M-am uitat de o mie de ori. Sper ca pe viitor sa nu mai existe nici un proces verbal si nici politai in calea mea pentru ca, uitati-va la mine, trec cu rotile peste el.

Regulatorul (cel ce face regulile)

Oare, chiar ele sunt cele care fac regulile? Sau cele ce regleaza regularea?
Oare, chiar depindem asa mult de bunul lor cel mai de pret?
Oare, nu putem rezista fara sa dam "ratonul la veverita"?
Ca de amenintari in genu` "nu primesti pasarica in seara asta fiindca m-ai suparat foarte tare" ne-am plictisit deja. Adica, eu personal, stiu ca daca am gresit cu ceva nu-l mai vad "pe mosu`cum intra-n beci".
Hai noroc si la mai mare.

De-a visatul din mers.

M-am trezit, mergand cu autobuzul vreo 3 statii, ca visam profund la tot felul de cacaturi, in care era implicata si blonda de pe scaunul din fata, dar si chelbosul ce se tot holba la sacosa unei batranici. Si uite asa, mi-ar fi placut sa se opreasca timpul vreo cateva minute, iar eu sa fiu ala ce se distreaza pe seama calatorilor, atat cu decolteul blondei cat si cu ceafa cheliosului. Eram sa scriu: "atat cu decolteul batranicii", dar bine ca mi-am dat seama la timp.

In cele din urma m-a trezit frana brusca a soferului, ce si-a adus aminte ca mai sunt si statii, iar ca noi nu suntem cartofi.

Gunoi si Pace.

Oare cand vor avea o astfel de atitudine si oamenii din slujba lu` Prigoana? Aaaa, cand o sa le dea domnu` deputat mai multi bani. Ca de curatat are grija dumnealui sa curete bugetul municipalitatii. Si ca tot veni vorba de curatat am auzit ca tot firma lui se ocupa si de ridicarea masinilor din sector. Mai multi bani in buzunaru` deputatului, mai multa atitudine in Parlament.

El si Ea.

Frumusetea feminina este arta, este fascinatie, este preludiul oricarui artist.

Am cautat sa-mi dau seama de ce femeia este centrul tuturor lucrurilor si faptelor, de ce totul graviteaza in jurul ei. Dar nu am gasit raspunsul?

Am cautat imagini in care nuditatea feminina sa exprime dorinte ale barbatilor, ganduri ascunse si sperante desarte. Si am gasit cu miile.

Am cautat fotografii nud in care barbatul sa-si arate masculinitatea, tandretea si sentimentul. Dar nu am gasit decat una.

Constat, deci, ca nuditatea feminina nu este exprimata mai frumos decat prin mana unui barbat. Doar el ii poate surprinde atitudinea si felul ei seducator de a fi. Dar, intotdeauna, el ramane in spatele obiectivului.

Gabarit depasit !

No comment.

Incantat de cunostinta...

Intotdeauna am avut o parere foarte proasta de abilitatea femeilor de a conduce o masina, fie automobil, fie tractor, fie chiar si vibratorul... Declar pe propria-mi raspundere ca nu sunt misogin si ca sustin de fiecare data breasla feminina cand are dreptate, dar in ceea ce priveste sofatul am vazut, vad si voi vedea de-a lungul timpului ca ele nu sunt in stare decat sa provoace belele. Recunosc, nu sunt toate la fel, exista si exceptii, dar 80% imi confirma spusele. Nu ca sunt proaste, nu ca au inteligenta intr-un saculet din buzunar, dar sunt neatente si neindemnatice in acest domeniu. Sofatul este o chestie care se face cu cap, cu responsabilitate si, chiar daca ai 2 maini dibace cu care iei numai 10 in dormitor, asta nu inseamna ca te numesti o buna soferita. E ca si cum ai vrea ca toata lumea sa te numeasca orator, iar tu nu ai gura mare decat atunci cand se deschide slitul de la pantaloni.

In fine, sa trecem peste si sa va povestesc una din pataniile pe care le fac altii si pe care le vad eu, nu ca pe ale mele nu le savureaza vreun mucos atunci cand le provoc. Am vazut multe accidente in cei 6 ani de cand sofez, si pe ale mele personal si pe ale altora, fie-le tarana usoara. Dar, intotdeauna am stat si am cautat sa nu judec inainte de a descoperi de la ce a pornit totul si din vina cui. In ceea ce ma priveste, am trecut de la accidente usoare provocate de neatentie, la amenzi de circulatie pentru banalitati rutiere, dar m-am corectat si am invatat din greseli. In privinta femeilor, sofatul este ca spartul oulelor: il scapi din mana, il strangi de pe jos si-l arunci la gunoi, iei altul si tot asa. Nu invata nimic si pe deasupra mai au si gura mare.

Bun. Eram in delegatie si conduceam relaxat spre o localitate anume, cand apare in fata mea o masinuta rosie in care se distrau doua pasarici, pizdulici sau cum veti vrea sa le numim. Le depasesc ca cocosul, cu pieptul in fata si le trag o privire a la macho man, ca sa le atrag atentia ca nu sunt singure pe sosea si ca loc pentru destrabaleala este la ele acasa, impreuna cu mine, bineinteles. Dar, cum ma grabeam si timpul nu imi mai permitea sa visez la frumusetile mioritice, am calcat acceleratia la maxim si dus am fost. Dupa vreo 30 km, timp in care am oprit pe la un client si am mai si vorbit la telefon, zaresc in fata, la vreo 100m, masinuta rosie ca focu` cu pasarici ce-ti poarta norocu`. Ce mare noroc, o sa vedeti in cele ce urmeaza. Hai ca de data asta le si claxonez, si le si dau cartea mea de vizita macar sa raman cu gandul impacat si cu imaginea lor intiparita mai bine in creier, nu de alta dar poate am nevoie vreodata in reconstructia vreunui film porno din mintea mea. Nici nu-mi termin bine propozitia in cap, ca vad cum fetitele mele incep sa danseze pe sosea precum un peste prins si aruncat pe pamant, si, BUMM in sant, dupa care ZBANG in bordura si PLEOSC in mijlocul soselei. Masina era varza, eu stateam si priveam ca o varza, iar filmul porno din mintea mea era pe punctul de a se transforma intr-o mancare de varza.

Ce se intamplase? Pasaricile, cum conduceau ele distrandu-se, au observat cum un catelus, hai sa-i zicem Azorel, traversa tacticos o ditamai soseaua cu 4 benzi. Si, creierasul lor inteligent le-a dat 3 solutii de a-l ocoli pe faptas, din care doar una era solutia salvatoare. V-ati dat seama si singuri ca brunetele noastre au ales-o pe cea mai proasta si au inconjurat catelul prin stanga, intrand pe contrasens, dar au avut inspiratia sa nu intre in alta masina si au tras de volan ca sa intre pe banda lor. Desteapta miscare, dar nu una prea inteleapta fiindca au tras prea tare de volan si masinuta a inceput sa danseze pe sosea, pe partea pe care circulam si eu. Mi-am dat seama ca nu este momentul cel mai prielnic sa le cer sa facem schimb de numere de telefon si, cum nu aveam chef sa dansez cu ele, am stat pe margine privindu-le cum se dadeau in spectacol. Si ce mai spectacol, frate! Au incercat ele sa franeze, dar masina nu le mai asculta si au fost aruncate in sant, dupa ce partea din fata a masinii ajunsese sub automobil si dupa ce tunsesera toata iarba de pe marginea soselei. Ca sa fie si mai interesant, traiectoria masinii s-a schimbat si au revenit cu partea din spate in fata sau cu partea din fata in spate, fiindca nu se mai cunostea, pe mijlocul soselei chiar in fata masinii pe care o conduceam si pe care nu era timpul sa o zgarii. Pe moment ma intrebam daca sa merg mai departe sau sa opresc ca sa acord un prim ajutor, fiindca mi-era frica sa nu cumva sa mi se faca rau si sa trebuiasca fatucile sa ma prim-ajutoreze. Vad ca se coboara doua siluete, dragute de altfel, care incep sa urle una la alta si care mai aveau cateva secunde pana sa se paruiasca, dar am intervenit impreuna cu inca 2 soferi pentru a le calma. Ce sa calmezi, frate? Pai, si pe ursu` din padure reusesti sa-l pacalesti si sa-l duci cu zaharelul, dar pe fetele astea nu am reusit decat sa le vad intr-un plans isteric si cum urlau din gura de sarpe ca soseaua era uscata si ca le vor omorî barbatii proprietate personala cand vor afla. Abia acum am inteles de ce, atunci cand se intampla vreo minune de asta, soferii ies din masina, tragandu-se de par si intrebandu-se de ce tocmai lor li s-a intamplat asta si cat de tare au distrus masina. Dar lasa, frate, masina ca-s doar niste bucati de tabla. Si ele, nu si nu. Asa ca, s-au cam saturat ceilalti sa le priveasca si si-au vazut de drumul lor ignorand istericalele pe care 2 proaste le faceau de zor, ramanand singurul care incerca sa le faca sa inteleaga ca e bine ca sunt in viata. Si ele, nu si nu.

Asa ca mi-am vazut si eu de drum, incercand sa-mi impun sa nu mai fac cunostinta in halul asta cu femeile. Nu de alta, dar poti sa-ti risti viata intr-o asemenea aventura.

Si, apropo, stiti cine a fost cel mai relaxat dintre toti cei prezenti la fata locului? Azorel, bineinteles, care nici macar nu s-a sinchisit sa-si intoarca capul sa vada ce prapad a produs si care era fericit ca s-a oprit pentru cateva minute circulatia pe sosea pentru a se tavali pe jos in incercarea de a se scarpina.

Efectele frigului

Diminuarea caldurii in apartamente, mai ales pe o vreme ca asta, va avea in scurt timp repercursiuni grave, deja unitatile spitalicesti intampinand probleme cu numarul mare de pacienti bolnavi in randul copiilor.

Dar, aceasta lipsa de caldura ne poate aduce, noua barbatilor, si un plus de bucurie atunci cand ne vedem nevasta, cumnata, prietena prietenului si toate prietenele nevestei avand reactii fiziologice placute ochiului.

Dau, dai, dam... la pompa.

Dragii nostri prieteni rusi ne-au taiat macaroana si de ieri nu mai circula nici un piculet de gaz prin conducte, cica, din cauza conflictului pe care-l au cu Ucraina. De fapt nu suntem singurii care sufera, ci toata Europa, dar noi suntem unii dintre cei fericiti fiindca nu depindem decat in proportie de 30% de gazul lor. Slovenii, cred ca la ora asta, stau in case cu caloriferele langa genunchi fiindca depind 100% de gazul rusesc. Cum se numesc aia carora le face o deosebita placere sa priveasca pe altii cum sufera? A, da, fetis-isti. Astia sunt rusii. Un neam de voyeur-isti. Cred ca incearca sa ne arate ca U.E nu este decat o mare M.U.E.
Oricum, pana la urma, marile companii o sa faca o mare economie in plina criza fiindca n-o sa le mai vina factura la gaze asa de babana.

To be or not to be...sportivan.

Nu inteleg de ce unii sportivi, dupa o anumita varsta, fie ei vedete sau necunoscuti, se cramponeaza in a continua sa faca sport de performanta. Varsta isi spune cuvantul fara a cere voie si fara a putea fi stopata, mai ales ca si influenta extrasportiva este un factor important. Este valabil pentru toti sportivii, iar unii dintre ei fac tot posibilul si se apuca de altceva. Altii, ca Ronaldo din imagini, incearca sa imbine viata sportiva, care necesita efort cat mai mare si stricte maxima, cu viata obisnuita in care mananci friptura, bei de spargi si mergi la chefuri unde poate reusesti sa si "tragi" ceva. In cele mai multe cazuri nu le iese pasenta si se fac de ras in fata admiratorilor si nu numai. Asa ca, baieti, ori faceti sport ori va face sportul pe voi!

Sfarsitul vietii umane si inceputul refacerii planetei

Am urmarit un documentar pe 1 ian. despre ce s-ar intampla daca viata umana ar disparea de a doua zi, ce pericole ar fi daca viata de pe planeta nu ar mai fi monitorizata de nimeni.

Am cautat pe net zilele astea si am dat peste o versiune care a aparut pe History Channel si care era asemanatoare cu ce am vazut pe tv., aparuta pe la inceputul anului 2008 intitulata sugestiv Life After People. Wikipedia face o scurta prezentare a acestui documentar urmarind toate etapele disparitiei umanitatii.

Daca v-ati intrebat vreodata care este modalitatea prin care Planeta Albastra si-ar putea reveni, prin care ar putea renaste si ar fi la fel de pura ca acum sute de milioane de ani, raspunsul este: disparitia civilizatiei umane de pe acest pamant. Omul este un mare consumator al tuturor resurselor planetei si numai disparitia lui ar putea duce la refacerea acestora.

Documentarul urmareste mai multe etape de dupa disparitia subita a omenirii pana la cateva sute de ani, cand se va reface complet vegetatia si fauna planetei. Pentru vizionarea integrala a filmului: click aici.

ICE AGE(4) - Teava si mitocanii

M-am intors din vacanta si acum stau si sufar de frig in propria-mi casa. Nu credeam ca poate sa fie asa de frig intr-o locuinta, de au ajuns degetele sa se intepeneasca pe tastatura. Asa ca daca voi scrie si ceva prostii este fiindca vreau sa nu ma mai opresc din scris ca nu cumva sa-mi degere degetele.

Toata treaba a inceput acum 2 zile atunci cand am sosit acasa din vacanta. Se duce nevasta-mea bucuroasa in dormitor si-mi transmite ca un adevarat meteorolog ca-n zona cea mai "fierbinte" a barlogului nostru se inregistreaza o temperatura de 23 grade C. Nu ma pasioneaza asa tare acest domeniu desi am terminat o facultate de profil, dar dupa vreo 3 ore trag un ochi inspre termometru si-mi anunt iubita ca a influentat minunatul aparat cu raceala ei fiindca nu arata mai mult de 19 grade. Crezand ca iar am stricat un termometru am decis sa ne odihnim dupa un asa drum lung pe care l-am parcurs pana acasa. A doua zi, adica ieri am aflat de pe tv ca s-a spart o teava mare de la RADET, respectiv magistrala 2 de caldurica, si ca sunt captivi in frig constantenii din vreo 8 cartiere. Am observat ca se cam lasase cu turturi prin bucatarie si ca bucata de carne pusa pe masa la dezghetat era la fel de compacta cum am scos-o din congelator, dar am mers pe mana autoritatilor care au declarat ca pana pe inserat se va remedia defectiunea. Fiindca am tot fost plecati de acasa prin vizite si pe la cumparaturi nu am dat 2 bani pe ce se intampla de fapt cu mercurul din termometrul, dar am constatat ca pe fidelul nostru catel il macina un tremurat continuu de ziceai ca-i teleghidat. Trec orele, mai pun cate o haina pe mine, se face seara si caloriferele sunt bocna, termometru arata 15 grade, ma bag in pat si mai trag vreo 3 paturi pe mine, incep sa tusesc si pun totul pe seama faptului ca era sa ma innec cu saliva, adorm in final sub un asediu de gheata si incep sa visez ca escaladez Everestul. A trecut si noaptea, uite ca am supravetuit, in casa sunt 12 grade, nevasta-mea deja isi sufla mucii pe unde apuca, cainele e bagat in fundul plapumii, eu ma chinui sa tastez, iar aia de la RADET cred ca au uitat sa dea drumul la apa calda pe conducta si au plecat acasa fiindca e duminica, si au zi libera.

In concluzie, de spalat nici nu se pune problema chiar daca putim toti 3 ca niste vagabonzi, de mancat nici nu-mi arde, mai ales ca bucata de carne a inghetat mai tare, chef de plimbare nu am fiindca-i frig afara ca dracu`. O sa incerc sa ma conserv inca o zi poate se vor indura mitocanii responsabili cu teava si apa calda sa ne lase sa mai traim.

Inapoi acasa

In sfarsit, am revenit acasa dupa atata concediu, cu ... kg in plus depuse unde nu trebuie, de a ajuns nevasta-mea sa ma intrebe daca mi-o mai vad. A fost o minivacanta in toata regula: cu zapada, cu frig, cu mancare, cu bautura, inconjurat numai de prieteni si de familie + cainele meu credincios si mancacios. Primul lucru pe care l-am facut cu totii atunci cand am pus bagajele pe hol a fost sa ne dezbracam la curu` gol si sa... ne cantarim. Da ati auzit bine: sa ne cantarim ca sa ne dam seama daca mai mergem la maica-mea in vizita sau nu. Si, nevasta-mea +2kg, eu +2kg, cainele +1kg, deci am decis ca de anu` asta sa mai stam pe acasa. Iubita mea consoarta se intreba cum de s-a ingrasat atata timp cat ea este vegetariana. Pai, ea a facut 1 tort si sor-mea 1 tort, maica-mea a gatit in 10 zile intruna, persoane care mancau erau 5, se halea de 3 ori pe zi si, va jur ca nu am sarit peste nici o masa, fructele, dulciurile le-am cam devorat si, ca sa nu uit 5 mese la restaurant unde am avut all inclusive. Asa ca, ma astept la un mic regim de criza, cu abdomene dimineata si seara, cu o singura masa pe zi si aia cu 90% legume, cu cat mai multe lichide si, uitasem, cu cat mai multa munca fiindca voi incepe serviciul. Sunt sigur ca in 7 zile voi da cele cateva kg pe apa sambetei si voi fi la fel de suplu ca inainte. Da, dar asta este valabil la mine, care am arderile rapide. Ce ma fac cu nevasta-mea care va da jos greu kg adunate? Ca ea nu are arderile asa rapide. Deja am o mare problema.

In fine, revenirea acasa mi-a adus o oarecare fericire: am internet de mare viteza, ceea ce ma va scapa de injuraturile sotiei la adresa stick-ului de internet ce se comporta ca o rasnita, am baia numai pentru mine, ceea ce-mi va conferi un plus de cateva minute dimineata si seara, am mai putina caldura in calorifere fiindca s-au apucat astia de la RADET sa repare tevile, am datorii de platit la administratie pe care le vad zi de zi afisate la panou si care sunt din ce in ce mai mari fiindca e trecuta si caldura pe care nu o am. Oricum, sunt acasa la mine si nicaieri nu este mai bine decat aici.

Anu` asta sper sa-mi satisfac toate dorintele pe care le am in creieras, nu ca nevasta-mea care functioneaza dupa un alt principiu, cel al target-ului. Functioneaza astfel: iti iei o marja de o luna si-ncepi a-ti asterne pe o foaie ce-ti doresti in luna urmatoare, continui prin a-ti face public target-ul de consum catre posibilii finantatori (familie, prieteni, vecini, necunoscuti), zilnic, timp de 30 zile adaugi in discutii si cateva elemente din dorinte pentru a se intipari bine in minte si succesul este garantat. Eu nu am niciodata planuri, nu ma gandesc in perspectiva mai mult de 5 zile, nu stiu ce voi face nici in cateva minute, asa ca nu cred sa am parte de prea multe lucruri anul asta. Stiu, insa, ca sigur voi fi surprins de tot ceea ce mi se va intampla sau indeplini.