Mi se intampla ca o data pe luna, asa cum li se pune pata rosie la femei, sa am o zi in care sa ma cuprinda tristetea. Fara sa vreau si fara sa ma controlez, fara un motiv anume. Probabil ca se aduna atatea chestii intr-o luna incat refulez ca un poponar. In loc sa fiu barbat si sa ma duc acasa batand cu pumnul in masa si urland la femeie, eu ma asez pe canapea si contemplez, gandindu-ma cate nedreptati iti asterne viata.
Postarea asta ar fi trebuit s-o incep aseara si cu siguranta ar fi avut un alt ton, dar intre timp am adormit pe ursul de plus pe care doarme cainele si pe care-l inteleg perfect atunci cand abia se mai urneste de pe el. M-am trezit cu un chef nebun de viata si cu un tonus perfect, dar nu m-am dus inca la munca, unde-mi piere in cateva ore acest chef abia instalat.
Totusi din aduceri aminte tin sa-mi expun offf-ul care ma macina luna de luna. Probabil ca-mi lipseste ceva de se repeta intruna. Nu stiu, inca, ce. Ideea este ca-n aceasta perioada care este grea pentru multi dintre noi, si sunt sigur ca exista numeroase familii nevoiase, iti vine sa te arunci de la balcon, sa te spanzuri sau sa-ti tai venele. La mine pica toate fiindca sunt prea "poponar" ca sa scap de viata, dar asta nu inseamna ca nu ma apuca acea stare. De bine de rau inca o duc bine, dar fiindca nu sunt proprietar pe nimic, in afara de o masina de spalat veche, nu vad de ce nu m-ar apuca tristetile. Incep sa resimt aceasta fututa de criza, ma revolta cacatul asta de euro care o ia la deal si mor de draci cand vad ca prostii astia de politicieni stau ca pulele si nu fac nimic. Un dobitoc zicea aseara intr-o emisiune ca viata-i grea si ca guvernu` se gandeste la niste masuri anti-criza si pentru ajutorarea populatiei nevoiase. Bai baiatule, pai pana va ganditi voi o sa se omoare oamenii de stalpul din fata casei. Presiunea este prea mare atunci cand iti vin facturile, atunci cand iti bate proprietarul la usa sa-ti ceara chiria, atunci cand incepi sa reduci din haleala. E greu, dobitocilor care stati in fotolii si cu viata asigurata.
Oricum, diferenta dintre mine si un mare afacerist sau un mare om politic, artist ori tu, la nivelul suportabilitatii psihice este zero. A se vedea cazurile de sinucideri recente a catorva mari oameni de afaceri. Hai ca m-am intristat din nou.
Ciclic
Nascocit de Unknown la 1/23/2009 08:40:00 a.m. Etichete: criza, tristete, viata
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu