Amintiri parfumate.

Nu stiu daca va mai aduceti aminte, dar cu siguranta vi s-a intamplat sa dati cu nasul de un iz care sa va trimita inapoi cu gandul la un anume moment din viata voastra.

Pentru mine, asocierea mirosului cu vazul este un lucru normal, ca pentru toti ceilalti, dar mi se imprima cateodata un iz foarte puternic, asociat cu o imagine sau un fapt petrecut in trecutul meu, de ma trezesc cu nasul pe sus mirosind ca un ogar antrenat de politie. Chiar zilele trecute am trecut pe langa o cucoana care emana un parfum pe care creierul meu l-a asemanat cu ceva ce m-a facut sa ma intorc si sa merg dupa femeie, incercand sa rememorez amintirea ce ma lega de acel iz. Si, m-am trezit langa un stalp, sprijinandu-ma ca un bou, cu un ranjet pana la urechi, nedandu-mi seama ca m-a cuprins acea amintire mai mult decat era cazul. Bineinteles, era o amintire placuta ca altfel nu se zambeau degeaba trecatorii la mine. Mi s-a intamplat si la volan sa ma cuprinda amintirile, dupa ce am inhalat nu stiu ce miros provenit de nu stiu unde, sa-mi dau seama ca am ajuns la destinatie si nu am retinut pe unde am trecut.

Asocierea mirosului, provenit din alta sursa, cu o amintire placuta sau neplacuta e un lucru pe care nu-l poti controla si care te cuprinde atunci cand nu te astepti.

Ajunsesem, la un moment dat, sa ma trezesc cum imi miroseam degetele si cum functionara de la banca se uita ciudat la mine asteptand sa-i intind teancul de bani. Oare ce-o fi insemnand? Ma intorc cateodata, din cauza parfumului, dupa anumite fetiscane crezand ca-i una din cele ce mi-au marcat existenta. Ajung sa miros bucati de plastic, aducandu-mi aminte de copertile pt.carti pe care le aveam in clasa a 6-a. Uneori, prin magazine, incep prin a mirosi gentile din piele care-mi aduc aminte de gentuta mea de la gradinita, cu feliile de paine cu unt, marul si ceiutul.

Dar, de ce nu pot asocia deloc mirosul neveste-mii, maica-mii, sora-mii sau a prietenilor cu ceva? Pentru ca inca nu sunt amintiri? Pentru ca inca exista in viata mea? Inseamna ca trebuie sa vorbesti la trecut de un lucru sau un fapt ca sa-l ai asociat in creieras cu un miros specific. Pacat. Tare as fi vrut sa-mbratisez o fatuca pe strada, fara sa-mi dau seama, crezand doar ca-i vorba de nevasta-mea. Sau, sa-ncep sa-l pup pe colegul meu de munca aducandu-mi aminte de una din femeile din viata mea. Asta, fiindca colegu`se da cu parfumuri mai dulci.

Dar, daca parfumul din aer iti aduce aminte de ceva neplacut? Iti poti controla apucaturile? Sau incepi sa plangi ca un descreierat? Sau sa te legi de oameni pe strada? Chiar sunt amintirile atat de puternice incat sa nu-ti poti contola iesirile?

Poate aflati si-mi spuneti si mie.

2 comentarii:

film freaks spunea...

man , asta cu miros o patesc si eu...ma trimite cel mai repede in trecut. Vazul sau auzul mai putin decat mirosul....oricum ai grija la colegul cuparfumuri dulci...mai bine ii faci cadou niste parfumuri barbatesti, nu de alta dar imi aduc aminte ca eram cu bogdan, in canabis si tu erai cu Gyonul, Geo si Micutzu......remember?
M-am mutat cu Bogdan la alta masa :)).Skin

GOGO spunea...

@ skin: Ce amintiri placute. Si-acu` rad cu nevasta-mea in ce situatie penibila am pus-o. Ea vroia sa se cupleze cu mine si eu ma lingeam cu baietii. Da` eram beti. E si asta o scuza.