N-am facut armata, dar stiu exact cum se simteau cei ce treceau prin aceasta experienta traumatizanta. Am avut o saptamana ocupata, cu probleme de serviciu care nu m-au lasat sa ma ocup si de mine. Plecam dimineata, veneam seara, ma culcam devreme si tot asa. Toata lumea asteapta weekendul pentru a se relaxa si pentru a avea grija si de ei, la fel si eu.
Azi dimineata m-am trezit mai ceva ca soldatii din Irak, sub bombardamentul de batai in calorifer ale nevesti-mii , care duce un razboi cu vecina de deasupra. Nici una nu este "intreaga la minte", mai ales cea de deasupra care este cunoscuta cu antecedente psihice. Asa ca, am fost trezit la 7 dimineata cu un "DREPTI" ca la carte, cu burta goala si cu capul vraiste. Au urmat cateva ore de cosmar in care masina de spalat si-a aratat adevarata fata si anume aia de arma de tortura, parca dorind sa scoata ceva de la mine. E mai nasol decat in puscariile comuniste. Cainele topaia in jurul meu ca gloantele trase dintr-o arma automata, iar televizorul urla ca sirena de companie. Calvar! Nu a durat mult si, de slab ce sunt, am cedat. Si psihic si fizic.
-Va spun totul, domnule comandant! Va spun totul.
Au inceput ametelile, m-a luat cu greata si a urmat o plimbare fortata afara pentru inviorare sau pentru o noua runda din interogatoriu.
"-S-a dus cu sambata mea libera, s-a dus dracului totul!" mi-am spus in minte, repetand intr-una Tatal Nostru, parca dorind sa ma trezesc din acest cosmar.
Armata e armata, prieteni, si nu te poti juca cum vrei tu, asa ca am indurat cu stoicism indicatiile pretioasei neveste care s-a transformat din terorist in asistenta. Au urmat cateva ore de liniste profunda in care zgomotul cel mai tare era produs de picatura de apa calda ce strapungea teava de la calorifer si cadea in oala de la flori. Cand credeam ca am ajuns in Rai, de atata liniste, un prieten m-a readus cu picioarele pe Pamant in speranta ca va gasi un mic ajutor din partea mea. Dar, s-a dovedit ca el avea sa fie cel ce m-a salvat din ghearele incarcerarii, obligandu-ma sa ies afara si sa incerc sa-mi recapat puterile.
Au urmat alte cateva ore de plimbari, in care am incercat s-o recompensez pe cea care astazi a fost si inger si demon. Am mers la cumparaturi, unde m-am ales si eu cu ceva: am capturat steagul inamicului din care, intamplator, s-a confectionat o pereche de chiloti. Pe care, bineinteles, ii port.
Acu`, ma simt mai bine. Inamicu` doarme, cainele lui deasemenea, dar stau cu inima cat un purice in speranta ca ziua se va termina altfel decat a inceput.
Sunt amarat. Nici inspiratie nu am, dar nici chef de scris. Sunt suparat pe tara asta de cacat, pe guvernantii astia prosti si pe clientii mei care nu fac altceva decat sa ma scoata din pepeni. Nu mai reusesc sa-mi exprim frustrarile pe timp de criza si m-am decis sa le postez pe hainele pe care le voi purta. Dar, cum nici curaj nu am ca sa le afisez in public, am ajuns la un compromis si le voi pune pe tricourile purtate sub haine. Un prieten, probabil si el frustrat ca toata lumea, a decis sa-mi impartaseasca neputinta lui pe care o resimt si eu in ficare zi. Si anume ca libidoul i-a scazut din cauza politicienilor pe care-i simte la curu` lui zi de zi. Si, credeti-ma, nu-i asa usor sa te simti futut. Mai ales daca nu-ti place. 
Valentin e un baiat cumsecade, de la tara, sarac, caruia ii plac tare mult "bombele", "parasutele" si tot ce tine de armata. Ii plac exercitiile militare de genu` culcat, aplecat, pe burta, pe la spate, trasu` in poligon si cate si mai cate. Dar el are un mare defect: e intotdeauna indragostit. De oameni, de munca lui, de tot ce iese din mana lui, de tine. Si, azi, e ziua lui! Si s-a decis sa iasa pe strada, sa fie in mijlocul vostru, sa va imbratiseze si sa va impartaseasca din dragostea lui. Asa ca, daca-l vedeti nu ezitati sa-l luati in brate si sa-i spuneti cat de mult il iubiti. Dar, mare atentie: nu-l strangeti prea tare la piept, fiindca reactia lui e intotdeauna exploziva.
