Drumul oaselor.

Cand eram mic, ca toti copiii, faceam numai nazbatii si ajungeam numai cu vanatai si rani la mama acasa. Dar, niciodata, nu mi-am rupt sau luxat vreo mana, picior sau chiar macar degetel. Si, credeti-ma nu am fost un ingeras. Au trecut anii si pe cand eram adolescent, ca sa impresionez fetele, m-am apucat de baschet. De fapt, eram pitic si nu se uita nici cea mai urata fata la mine, iar sportul m-a ajutat sa ma mai inalt. Intr-o partida de baschet, un coechipier mi-a pasat migea mai in forta si aceasta a ajuns intr-unul din degete pe care l-a indoit la 90 grade. Cu un impuls de nestapanit si urland de durere mi-am intors degetul in pozitia initiala, constatand ca era intreg, se misca si nici macar nu se invinetise. Au mai fost multe partide de atunci, mi-am mai indoit degetele de cateva ori si cu aceeasi miscare am rezolvat situatia. Am mai cazut de sute de ori, m-am ranit in diferite situatii, dar Cel de Sus si-a adus aminte de mine de fiecare data. A trecut si perioada tineretii in care am reusit sa nu-mi indoi nici cel mai important organ chiar daca a cazut in cateva "pesteri adanci" si m-am asezat la casa mea. Nu m-a interesat vreodata si nici nu am stat sa analizez situatiile luxarilor de pana atunci, dar de vreo 2 ani am inceput sa-mi dau seama ce se petrece cu oasele mele. Si e chiar interesant! Jucam volei cu niste prieteni, pe plaja, cand m-am aruncat dupa o minge si... mi-a sarit umarul din loc. Cu dureri imense mi-am repus oasele la loc si dupa cateva zile de dureri m-am prezentat la doctor. Investigatii, radiografii, trimiteri la specialisti si... nimic. Oasele mele erau la locul lor, bine mersi, fara vreo schimbare catusi de mica. A mai trecut ceva vreme si pe cand ma giugileam cu nevasta-mea a reusit sa-mi aseze un picior chiar in umar, care, bineinteles, s-a urnit din loc si cu o durere pe care deja o stiam l-am repus in pozitia initiala. Nu m-am mai dus la doctor fiindca la vreo 2 zile imi scoteam umarul si mi-l puneam la loc ca proteza unui handicapat. M-am obisnuit cu un astfel de comportament al oaselor mele si nimic nu ma mai mira. Astazi, fiindca aici vroiam sa ajung, discutam cu un prieten si vroiam sa-i exemplific o miscare. Mi-am asezat mainile pe capota masinii si cand sa-i arat de ce sunt in stare, respectiv ceva in genul unei flotari, am vazut cum degetul mare si gros de la mana stanga se misca in sensul invers acelor de ceasornic. Hopa, imi zic! Doare rau. Da` era amicu` meu cu o fata frumoasa si nu puteam sa le arat ca dintr-o mica flotare mi-am rupt degetu`, asa ca am tinut durerea in p..a si cand am ajuns departe am urlat de mi-au sarit plamanii din piept. Urmarea? Degetul este binemersi la locul lui, doare rau fiindca nu i-am oferit primul ajutor imediat, sper sa nu fie luxat tare si este fericit ca ma vede tastand doar cu mana dreapta. Dar, cel mai frumos este ca, din nou, oasele mele au triumfat si nu s-au lasat rupte. Asa ca ma gandeam sa fac ceva si sa profit de aceasta abilitate a oaselor mele de a se disloca si apoi repune la loc. Idei, ceva?