Suparaciosii.

Constat cu stupoare ca sunt foarte multe persoane in jurul nostru care, desi sunt departe de adolescenta se comporta ca niste copii. Cand esti mic incerci sa faci tocmai invers decat iti spune mama, te superi daca iti explica ca nu este bine ce ai facut si o iei ca un afront personal, pui boticul si, tot ea vine cu zaharelul la tine. Nu inveti nimic, bineinteles.
Ajunsi la varsta maturitatii, si sexuale si psihice, unii dinte dintre noi intelegem ca critica este constructiva si acceptam pareri si sfaturi, altii, dimpotriva, se supara si te acuza de "bagare in seama" si de "ce te bagi unde nu-ti fierbe oala". Acestia sunt aia micutii care nu au inteles nimic. Totusi, anii pe care i-ai trait tre` sa-ti fi adus ceva invatatura, tre` sa fi ramas cu ceva in bibilica, doar nu ai chiulit chiar si de la aceasta ora.
Criticile, sfaturile, micile rautati sunt facute pentru a te determina sa reactionezi in sensul bun al cuvantului, sa inveti sa dai replici destepte, educative, pe masura caracterului pe care crezi ca-l ai, NU sa interzici contactul cu respectivul, acuzatorul, blamatorul de pe urma caruia puteai sa inveti ceva, de bine sau de rau.
Ajungi sa crezi ca tu esti cel ce are intotdeauna dreptate si sa te trezesti la un moment dat ca esti izolat de ceilalti pentru simplu fapt ca ai spus: NU, comuniunii cu cei din jur.
Si asta este o lectie de viata, my friend !