Take it as it comes

"Destinul nu este legat de noroc; este mai degraba legat de alegere. Nu este un lucru pe care trebuie sa il astepti, este mai degraba un lucru care trebuie realizat."

Un nene a stat, a cugetat si-a ajuns la concluzia de mai sus, dar saracu` a murit in cele din urma in somn. Oare destinul este cel ce a facut asta? Oare destinul este cel care ne face viata cateodata mai frumoasa si alteori isi bate joc de noi? Sau ne-o facem cu mana noastra? Fiindca, daca-i asa, atunci o sa ma las de "lucru manual".

Merita, oare, sa faci sacrificii daca tot stai sub semnul destinului? Fiindca, poti sa-ti pierzi timpul cu unele idealuri cand destinul are alte planuri cu viata ta.

Un singur lucru este cert: viata este o mare nebuloasa, iar destinul este "nervul" ce sta la baza ei.

Cu ce ramai...in viata!

Mi-a spus nu demult un amic si a tinut sa-mi reaminteasca acu` o zi ca singurul lucru cu care ramai in viata este: cu ce bagi in gura si cu ce tragi pe p..a. Daca este bine sau nu, daca este revoltator sau fara inima eu nu stau sa judec. Dar, viata iti asterne si bune si rele, iar cateodata de la ce te astepti a fi mai frumos se dovedeste a fi contrariul mai tarziu. Nu poti sti acu` ca mai tarziu iti va fi bine si la fel nu poti sti daca vei fi fericit sau vei suferi. Iar singurele bucurii sunt cele prezente, cele ce te fac sa traiesti zi de zi. Si, cu ce ramai dupa o viata intreaga? Cu amintiri. Iar la finalul vietii, cand stai in pat schilodit si incepi sa-ti planifici inmormantarea, te gandesti la micile giumbuslucuri care ti-au facut viata mai palpitanta. Si parca te mai inveselesti. Ca viata este tare grea si te cocoseaza de atatea probleme, dar amintirile alea pe care numai tu le stii, pornind de la secretele copilariei, cele ale adolescentei si pana la cele ale varstei adulte, iti vor insenina zilele ramase. Asa ca in mare masura ii dau dreptate amicului ce se ghideaza in viata dupa acest indemn.

Ciclic

Mi se intampla ca o data pe luna, asa cum li se pune pata rosie la femei, sa am o zi in care sa ma cuprinda tristetea. Fara sa vreau si fara sa ma controlez, fara un motiv anume. Probabil ca se aduna atatea chestii intr-o luna incat refulez ca un poponar. In loc sa fiu barbat si sa ma duc acasa batand cu pumnul in masa si urland la femeie, eu ma asez pe canapea si contemplez, gandindu-ma cate nedreptati iti asterne viata.
Postarea asta ar fi trebuit s-o incep aseara si cu siguranta ar fi avut un alt ton, dar intre timp am adormit pe ursul de plus pe care doarme cainele si pe care-l inteleg perfect atunci cand abia se mai urneste de pe el. M-am trezit cu un chef nebun de viata si cu un tonus perfect, dar nu m-am dus inca la munca, unde-mi piere in cateva ore acest chef abia instalat.
Totusi din aduceri aminte tin sa-mi expun offf-ul care ma macina luna de luna. Probabil ca-mi lipseste ceva de se repeta intruna. Nu stiu, inca, ce. Ideea este ca-n aceasta perioada care este grea pentru multi dintre noi, si sunt sigur ca exista numeroase familii nevoiase, iti vine sa te arunci de la balcon, sa te spanzuri sau sa-ti tai venele. La mine pica toate fiindca sunt prea "poponar" ca sa scap de viata, dar asta nu inseamna ca nu ma apuca acea stare. De bine de rau inca o duc bine, dar fiindca nu sunt proprietar pe nimic, in afara de o masina de spalat veche, nu vad de ce nu m-ar apuca tristetile. Incep sa resimt aceasta fututa de criza, ma revolta cacatul asta de euro care o ia la deal si mor de draci cand vad ca prostii astia de politicieni stau ca pulele si nu fac nimic. Un dobitoc zicea aseara intr-o emisiune ca viata-i grea si ca guvernu` se gandeste la niste masuri anti-criza si pentru ajutorarea populatiei nevoiase. Bai baiatule, pai pana va ganditi voi o sa se omoare oamenii de stalpul din fata casei. Presiunea este prea mare atunci cand iti vin facturile, atunci cand iti bate proprietarul la usa sa-ti ceara chiria, atunci cand incepi sa reduci din haleala. E greu, dobitocilor care stati in fotolii si cu viata asigurata.
Oricum, diferenta dintre mine si un mare afacerist sau un mare om politic, artist ori tu, la nivelul suportabilitatii psihice este zero. A se vedea cazurile de sinucideri recente a catorva mari oameni de afaceri. Hai ca m-am intristat din nou.

Perechea perfecta (mai devreme sau mai tarziu)

Mi-aduc aminte ca-n studentie cautam perechea perfecta prin camine, prin sali de curs, prin tot felul de bodegi, ba prin discoteci, chiar si prin patul altora, si intotdeauna ma intrebam de ce trece trece ea pe langa mine fara sa ma observe. Doar eram destept, curat, fara bani, da` simtit (adica nu vroiam sa profit din prima) si respectuos. Am ajuns sa-mi dau seama mai tarziu ca nu-i asa usor sa fii luat la ochi si ca pentru fiecare exista perechea perfecta, denumita generic aici: EA
Mai devreme sau mai tarziu va fi si o EA care nu va inceta sa te masoare din ochi, o EA care-ti va numara pasii chiar si pana la buda, o EA care va vrea sa fie sigura ca nu va regreta pentru achizitia facuta. O EA nu este usor de gasit, nu este usor de multumit si nu este usor de intretinut. Cu EA prinzi si putere cand esti tanar, datorita EI cresti in greutate mai tarziu. EA va fi pentru inceput minunea care-ti va rascoli viata si tu vei ramane perechea de pantofi ponositi si plini de praf de mai tarziu. EA te va simti de la o posta, la inceput, si te va astepta cu frisoane si cu pielea de gaina la usa, dar tot EA va simti, mai tarziu, cand sa-si alunge "distractia" din pat atunci cand te vei apropia de barlog. Pentru noi toti EA este raspunsul la intrebarile puse-n miez de noapte si tot EA devine mai tarziu intrebarea care nu va avea raspuns niciodata. EA va fi multumita, la inceput, doar cu prezenta ta fizica si va termina, mai tarziu, prin a se amuza de situatia ta fizica.
In orice caz, fara EA viata noastra ar fi lipsita de sens si, datorita EI vom invata, mai devreme sau mai tarziu, sa iubim.

Sfarsitul vietii umane si inceputul refacerii planetei

Am urmarit un documentar pe 1 ian. despre ce s-ar intampla daca viata umana ar disparea de a doua zi, ce pericole ar fi daca viata de pe planeta nu ar mai fi monitorizata de nimeni.

Am cautat pe net zilele astea si am dat peste o versiune care a aparut pe History Channel si care era asemanatoare cu ce am vazut pe tv., aparuta pe la inceputul anului 2008 intitulata sugestiv Life After People. Wikipedia face o scurta prezentare a acestui documentar urmarind toate etapele disparitiei umanitatii.

Daca v-ati intrebat vreodata care este modalitatea prin care Planeta Albastra si-ar putea reveni, prin care ar putea renaste si ar fi la fel de pura ca acum sute de milioane de ani, raspunsul este: disparitia civilizatiei umane de pe acest pamant. Omul este un mare consumator al tuturor resurselor planetei si numai disparitia lui ar putea duce la refacerea acestora.

Documentarul urmareste mai multe etape de dupa disparitia subita a omenirii pana la cateva sute de ani, cand se va reface complet vegetatia si fauna planetei. Pentru vizionarea integrala a filmului: click aici.

Suparaciosii.

Constat cu stupoare ca sunt foarte multe persoane in jurul nostru care, desi sunt departe de adolescenta se comporta ca niste copii. Cand esti mic incerci sa faci tocmai invers decat iti spune mama, te superi daca iti explica ca nu este bine ce ai facut si o iei ca un afront personal, pui boticul si, tot ea vine cu zaharelul la tine. Nu inveti nimic, bineinteles.
Ajunsi la varsta maturitatii, si sexuale si psihice, unii dinte dintre noi intelegem ca critica este constructiva si acceptam pareri si sfaturi, altii, dimpotriva, se supara si te acuza de "bagare in seama" si de "ce te bagi unde nu-ti fierbe oala". Acestia sunt aia micutii care nu au inteles nimic. Totusi, anii pe care i-ai trait tre` sa-ti fi adus ceva invatatura, tre` sa fi ramas cu ceva in bibilica, doar nu ai chiulit chiar si de la aceasta ora.
Criticile, sfaturile, micile rautati sunt facute pentru a te determina sa reactionezi in sensul bun al cuvantului, sa inveti sa dai replici destepte, educative, pe masura caracterului pe care crezi ca-l ai, NU sa interzici contactul cu respectivul, acuzatorul, blamatorul de pe urma caruia puteai sa inveti ceva, de bine sau de rau.
Ajungi sa crezi ca tu esti cel ce are intotdeauna dreptate si sa te trezesti la un moment dat ca esti izolat de ceilalti pentru simplu fapt ca ai spus: NU, comuniunii cu cei din jur.
Si asta este o lectie de viata, my friend !