Ca-n armata.

N-am facut armata, dar stiu exact cum se simteau cei ce treceau prin aceasta experienta traumatizanta. Am avut o saptamana ocupata, cu probleme de serviciu care nu m-au lasat sa ma ocup si de mine. Plecam dimineata, veneam seara, ma culcam devreme si tot asa. Toata lumea asteapta weekendul pentru a se relaxa si pentru a avea grija si de ei, la fel si eu.

Azi dimineata m-am trezit mai ceva ca soldatii din Irak, sub bombardamentul de batai in calorifer ale nevesti-mii , care duce un razboi cu vecina de deasupra. Nici una nu este "intreaga la minte", mai ales cea de deasupra care este cunoscuta cu antecedente psihice. Asa ca, am fost trezit la 7 dimineata cu un "DREPTI" ca la carte, cu burta goala si cu capul vraiste. Au urmat cateva ore de cosmar in care masina de spalat si-a aratat adevarata fata si anume aia de arma de tortura, parca dorind sa scoata ceva de la mine. E mai nasol decat in puscariile comuniste. Cainele topaia in jurul meu ca gloantele trase dintr-o arma automata, iar televizorul urla ca sirena de companie. Calvar! Nu a durat mult si, de slab ce sunt, am cedat. Si psihic si fizic.

-Va spun totul, domnule comandant! Va spun totul.

Au inceput ametelile, m-a luat cu greata si a urmat o plimbare fortata afara pentru inviorare sau pentru o noua runda din interogatoriu.

"-S-a dus cu sambata mea libera, s-a dus dracului totul!" mi-am spus in minte, repetand intr-una Tatal Nostru, parca dorind sa ma trezesc din acest cosmar.

Armata e armata, prieteni, si nu te poti juca cum vrei tu, asa ca am indurat cu stoicism indicatiile pretioasei neveste care s-a transformat din terorist in asistenta. Au urmat cateva ore de liniste profunda in care zgomotul cel mai tare era produs de picatura de apa calda ce strapungea teava de la calorifer si cadea in oala de la flori. Cand credeam ca am ajuns in Rai, de atata liniste, un prieten m-a readus cu picioarele pe Pamant in speranta ca va gasi un mic ajutor din partea mea. Dar, s-a dovedit ca el avea sa fie cel ce m-a salvat din ghearele incarcerarii, obligandu-ma sa ies afara si sa incerc sa-mi recapat puterile.

Au urmat alte cateva ore de plimbari, in care am incercat s-o recompensez pe cea care astazi a fost si inger si demon. Am mers la cumparaturi, unde m-am ales si eu cu ceva: am capturat steagul inamicului din care, intamplator, s-a confectionat o pereche de chiloti. Pe care, bineinteles, ii port.

Acu`, ma simt mai bine. Inamicu` doarme, cainele lui deasemenea, dar stau cu inima cat un purice in speranta ca ziua se va termina altfel decat a inceput.

Doar o cursă

Un prieten mi-a povestit despre acest documentar acum vreo luna, lucru care nu m-a socat dar care m-a pus pe ganduri. Zeitgeist, caci asa se numeste filmul, este doar o sinteza a multor evenimente globale care dau explicatie monopolului creat de unele cercuri de oameni bogati. Am reusit sa-l vad, dupa mult timp, dupa ce am gasit link la bad pitzi, si vi-l recomand cu mare placere pentru a va face o imagine cine suntem cu adevarat si in ce societate traim. Suntem inconjurati de minciuna, iar viata nostra este doar o iluzie. In afara de ceea ce simtim in suflet, restul este doar o minciuna fabricata de cei ce au interese globale. Daca tie iti pasa de oameni si omenire, lor nu le pasa catusi de putin. Fiindca tu esti unealta lor, tu esti cel de pe urma caruia traiesc. Ei sunt parazitii, iar tu esti gazda.

Protect your own world.

Traim intr-o lume plina de pericole, intr-o lume a terorii, o lume a egoismului. Nu facem altceva decat sa supravetuim, sa mai pacalim inca o zi din aceasta viata agasanta. Lumea in care ne invartim a renuntat demult la principii, la propriile orgolii, la pace.
Constatam ca, in orice coltisor al lumii ne-am afla, toate mecanismele functioneaza la fel, toate lucrurile sunt facute dupa aceleasi reguli, de altfel bine stabilite. Nimic nu ne mai surprinde, nimic nu mai este iesit din comun, nimic nou nu se mai naste. Lumea este guvernata de o haita de asa-zisi pacifisti cu Dumnezeu in frunte, existenta pericolului de autodistrugere fiind foarte mare. Legile umane nu mai sunt valabile de ceva vreme, totul fiind aranjat si dictat din cele mai inalte foruri. Lumea este o marioneta intr-o piesa bine pusa la punct, in care noi, oamenii, suntem papusile mute, in care nimic nu se poate petrece decat cu acordul celui ce tine franghia intre degete. Lumea noastra este treptat-treptat invadata de un virus, ce nu poate fi distrus odata ce-si intinde tentaculele, cel al nesigurantei. Fara sa ne dam seama se schimba ceva in jurul nostru, ceva ce este din ce in ce mai greu de explicat in cuvinte. A ne lasa prada acestei invazii doar datorita faptului ca lumea este in miscare nu face altceva decat sa ne grabeasca sfarsitul. Sfarsitul lumii in care suntem inca protejati.