Au innebunit pana si profesorii

Ascultati ce le-a putut da prin creieras profesorilor de la o scoala publica din Australia. Este vorba despre un robot telefonic care te intampina la fiecare apel dat catre acea institutie.

"Buna ziua! Ati apelat robotul telefonic al scolii dumneavoastra. Pentru a va redirectiona corect catre un membru al personalului va rugam sa ascultati cu atentie toate optiunile inainte de a face selectia:

Pentru a minti de ce copilul d-voastra este absent - Apasati tasta 1

Pentru a va scuza de ce copilul d-voastra nu si-a facut temele - Apasati tasta 2

Pentru a va plange de ceea ce facem - Apasati tasta 3

Pentru a injura un membru al personalului - Apasati tasta 4

Pentru a intreba de ce nu ati primit informatii care au fost deja trimise odata cu noutatile prin email - Apasati tasta 5

Daca doriti sa va crestem noi copilul - Apasati tasta 6

Daca doriti sa va ridicati si sa atingeti, palmuiti sau sa loviti pe cineva - Apasati tasta 7

Pentru a cere schimbarea unui alt profesor, pentru a 3-a oara anul acesta - Apasati tasta 8

Pentru a va plange de transportul scolar - Apasati tasta 9

Pentru a va plange de mancarea din scoala - Apasati tasta 0

Daca realizati ca aceasta este o lume reala si copilul d-voastra trebuie sa fie responsabil pentru purtarea lui, pentru activitatile din clasa, pentru temele de acasa si ca aceasta nu este vina profesorului pentru lipsa de efort a copilului d-voastra: Inchideti si Va uram sa aveti o zi buna!"

Spicuiri prin amintiri (III)

Incerc sa-mi aduc aminte cum era prin `89, ca tot e la moda anu` asta. Acu` 20 ani aveam vreo 9 ani si ma indreptam cu pasi repezi spre 10. Eram o chichineata de copil caruia nu-i placea invatatura sub nici o forma, care se facea ca-i este rau in timpul orelor doar-doar l-ar trimite tovarasa invatatoare acasa. Ghinion, caci tovarasa se invatase cu mine si-i punea pe copii sa-mi doneze fiecare, din pachetelul lui, cate o bunatate. Nici nu va inchipuiti ce era in banca mea si cate mirosuri de parizer, salam, paine cu unt si dulciuri proaspat scoase de la cuptor imi nenoroceau simturile. Cateodata figura cu raul imi iesea, doar cand lipsea tovarasa, fiindca celelalte invatatoare erau prea naive pentru smecherul din mine. Si, de-abia asteptam sa alerg spre locul unde muncea mama, la vreo 5 km, pe culmea unui deal. Alergam intr-o suflare fiindca-mi placea printre oameni, prin praf si moloz, fiindca tot ce se construia acolo era ca un mare joc. Mai tarziu am inteles ca jocul ala era doar pentru oameni foarte mari, cand mi-a povestit mama ca acolo se construia palatul de toamna a lu` Ceausescu. Din pacate pentru el, Regretatul n-a mai reusit sa-i calce pragul fiindca si-a gasit sfarsitul impuscat langa zidul unei cladiri. Dar asta nu insemna ca eu nu puteam sa ma zbengui prin camerele lor, pe patul lu` tovarasu`, moale, tesut cu fir de aur si de-un albastru ca cerul. M-au prins securistii cum incercam sa scot un fir pretios din plapuma lu` tovarasa careia ii placea rozul, culoare ce domina intreaga sa camera. Acu`, dupa 20 de ani de democratie, sa vedeti cum arata locul de unde tovarasul ar fi trebuit sa culeaga struguri direct din vie. Totul este in curs de distrugere, iar via nu mai este ce era odata. Dar, a fost frumos sa ma aflu intr-un loc in care s-ar fi putut scrie o pagina de istorie.
Din pacate anul in care eu ma zbenguiam prin paturile comunistilor a fost unul de cotitura in viata mea ca si in cea a romanilor. Cetatenii tarii au scapat de dictatura, iar eu am scapat de invatatura. De fapt, am scapat invatatura din haturi si m-am trezit prin `90 ca aveam pictate in carnet doua note de 2 cu rosu, ca sa vada tot prostu`. Ai mei, saracii, nu stiau nimic decat atunci cand se facea sedinta cu parintii, respectiv o data pe trimestru si aflau stupefiati ca plodului nu-i placea deloc scoala si ca atunci cand il intrebau unde-s temele de la tovarasa, acestea se aflau pe foile rupte dupa usa din scara blocului si aruncate la tomberon. Stiu, eram si smecher.
Dar, a venit si vremea in care am aflat ca daca nu invat o sa ajung ca golanii ce frecau p..a in fata blocului. Si, nu-mi placea deloc ideea. Problema este ca pe vremea aia se desparteau clasele intr-a 5 a, iar jumatea buna ramanea cu preaiubita invatatoare. Restul, poposeau pe unde apucau, dupa cum le erau notele. Si, a ajuns gogosica de la clasa A la G, adica de la parfumati si gealalti, la basinosi si paduchiosi. Sau, daca-mi convenea sa stau numai printre capete seci, mi s-a propus sa merg la nou infiintata clasa de SPORT. Dar am preferat basinosii, unde, darmat psihic de conjunctura cat si de miros, am reusit sa ajung lider. Stiti zicala: "decat codas la oras, mai bine in satul tau fruntas..." Un lider paduchios, fiindca am fost diagnosticat cu Paduchis Malformatis si gazat pana la sacrificarea acestora in masa. Asa am reusit sa-mi creez anticorpi intr-o lume de prosti, fiindca, sincer, atunci mi-am dat seama ca sunt cu mult mai inteligent decat toti la un loc. Dar, mie-mi placeau inca jucariile, iar copilaria inca nu-mi trecuse, de aceea detestam invatatura. Viata-ti mai da si peste ceafa, asa ca 2 ani am fost premiant. Ok, o sa radeti, stiu ca si voi ati fi putut fi premianti in acea clasa. Dar, acu` este vorba despre mine.
Totul a pus capac fericirii psihicului meu abia reparat, cand in clasa a 7 a a sosit un coleg nou in mica comunitate de basinosi. Problema era ca noul coleg avea 15 ani si era un mare golan, repetent, de pe la blocul meu. Fiindca simteam ca aceasta comunitate va fi zdruncinata si destramata de noul venit, fiindca imi simteam postura de lider amenintata si fiindca eram un fricos, am fugit sub fusta mamei care trebuia sa gaseasca o iesire din marea problema.
Si, s-a rezolvat! Dar cum, cand, datorita cui si de ce o sa aflati alta data, fiindca ma taie o pisare si s-a cam facut tarziu.

Acu` iti rup urechile !

In China, la sfarsitul anului trecut, un baietel de 10 ani din clasa a 5-a a mers la scoala unde invata. Vazand profesorul ca acesta nu si-a facut temele a inceput s-o ia razna si la apucat pe baiat de obraji in vederea aplicarii unei corectii. Pana aici totul este bine si se aseamana in unele cazuri cu situatia din scolile noastre. Apucandu-l de obraji, profesorul l-a ridicat in aer pe elev repetandu-i intruna ca a venit nepregatit, iar pielea de pe fata acestuia s-a rupt si a inceput sa curga siroaie de sange. Fara sa-i pese, profesorul a scuturat bucata de piele sangeranda de pe jos, i-a inmanat-o copilului si l-a trimis acasa repede. A fost nevoie de operatie chirurgicala pentru a i se lipi bucata de piele cu carne pe obraz. Urmarile le vedeti si voi. Totul pentru o amarata de tema.
Daca sistemul de invatamant de la noi nu se va revigora, iar profesorii vor fi tratati cu curu`, probabil ca vom asista la astfel de scene si-n scolile generale sau in liceu, mai ales ca cei 7 ani de acasa nu mai exista printre specimenele care stau in banci si-o freaca. Poate ma trezesc ca-mi aduce nevasta-mea, care-i profesoara, vreo bucata de ureche pentru colectie sau vreo buza de fatuca de bani gata.