Se afișează postările cu eticheta munca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta munca. Afișați toate postările

Casa, casa si iar... casa!

M-am decis sa mai scriu si eu ceva, macar o data pe luna. Nu am timp, sunt sub limita suportabilitatii psihice, am slabit, de tras... n-o mai trag nici pe nevasta-mea. Deci, m-am apucat de construit viitoarea-mi casa! E in stanga imaginii, nu de alta dar poate va imaginati ca am si terminat-o deja si nu v-am anuntat. Iar in partea de jos a imaginii, ati ghicit, este locul in care muncitorii se mai iubesc in cele cateva minute pauza pe care le-o mai acord. Nu de alta, dar este molipsitoare!

Ma trezesc in fiecare dimineata la 6, la plaja nici dracu` n-a mai fost, m-am saturat de vazut betoane, fier betoane, bca-uri si mutrele constructorilor. Abia am terminat fundatia, dupa aventuri cu noroi si aspiratoare, de mi se apleaca chiar si atunci cand vad vreo 2 pitzipoance ce se bat in noroi. De aspiratoare ce sa mai zic: traiasca magazinele de profil care au crezut ca m-a apucat curatenia de vara dupa ce le-am relatat ca sunt la al 3 lea aparat in 7 zile.

Oricum, sunt mult mai relaxat si cu 10000 de euro mai sarac. Macar stiu ca am pe ce pune zidurile, chiar si din piatra de rau de-or fi.

Am inceput azi de zidit parterul si probabil spre finele saptamanii, daca mai lipsesc de la munca, voi turna si stalpii din beton. Alti bani, alta distractie!

Celor ce au timp le urez: frectie placuta! Celor ce nu mai au timp de atata munca: faceti-va timp de-o frectie mica!

O noua zi de munca.

In caz ca veti incepe o saptamana plicticoasa la munca aveti posibilitatea sa va gasiti 3-4 colegi cu care sa desfasurati diferite activitati amuzante si recreative.

Suspect de oboseala.

Din pacate nu ma pot apropia de calculator de vreo saptamana fiindca ma doboara oboseala. Nici mie nu-mi vine a crede cum de mi se inchid ochii asa devreme. Incerc sa ma uit la stiri si ma trezesc a 2 a zi tot la stiri, dar constat ca sunt cele de dimineata. Tot de vreo 7 zile ma perind pe la medici pentru a-mi gasi leac la obosita cronica care ma apasa fiindca nu ma pot obisnui cu ideea. De alte lucruri nici nu mai pot vorbi fiindca nu fac altceva decat sa ma duc la munca, sa ma intorc acasa si ...sforrrrrrrrr. Am crezut ca fac parte din tagma anemicilor de primavara, dar analizele imi dovedesc contrariul. Am crezut ca munca imi este daunatoare, dar vad ca acolo ma simt cel mai bine si am cele mai putine crize. Constat ca acasa dau frau liber simptomelor ipohondrice si ca noaptea nu este cel mai bun sfetnic. Cel mai bine ma simt in aer liber si cred c-o sa ma duc sa ma calugaresc in padure, singur cuc. Dar pana atunci o sa ma ocup si de blogul asta cat imi permite deschizatura pleoapelor care incearca sa-mi dicteze altceva. Noapte buna!

Spor la ...greva!

Discutam cu un prieten, acum vreo 6 luni, vis-a-vis de promisiunile electorale cum ca vom vedea din ce in ce mai multe greve ale salariatilor, daca promisiunile viitorilor guvernanti nu vor deveni certitudini. Nu m-am inselat, mai ales ca suntem si la inceput de criza, iar grevele sunt din ce in ce mai multe. Au inceput cei carora le trebuia marit venitul cu 20-50% dupa promisiunile pacalicilor guvernamentali, numai ca acum se multumesc doar cu sporurile salariale si vor continua cei carora le este amenintat chiar locul de munca in urma disponibilizarilor masive din sistemul bugetar.

Dar, daca tot taie guvernantii din sporuri, n-ar fi mai bine ca si bugetarii sa renunte la spor...ul la munca?

Munca-bratara de aur.

Munca innobileaza, dupa cum spune un proverb latin, dar intotdeauna ea iti da mari batai de cap daca nu stii in ce directie s-o apuci. De aceea e bine sa incerci sa muncesti pana iti vei gasi job-ul potrivit, cel pe care l-ai face de placere pana la pensie. Da, dar unii isi schimba placerea de la o luna la alta. Un exemplu in acest caz este si colegul meu de munca, un indecis in ale joburilor, un baiat cu idei prea multe si solutionari prea putine. Il cunosc de vreo 3 ani, de cand s-a angajat ca sofer la firma, timp in care am incercat sa-i ascult cat mai mult ideile mai mult sau mai putin geniale.

A inceput prin a-si dori sa ajunga inginer mecanic la una din marcile auto de prestigiu, in acest sens ajutandu-l facultatea de ingineri auto pe care tocmai o facea. Sofand el zi de zi la noi, carand etichete din greu, si-a dat seama ca viitorul lui este sa devina sofer de tir, mai ales ca este un mare iubitor de calatorii. Ca o paranteza tin sa va precizez ca facea cu amarata lui de Dacie vreo 200 Km/zi numai in oras ca sa-si plimbe iubita. Dupa o perioada, omu` si-a dat demisia pentru a se inrola in partidul tiristilor, dar a avut o mare dezamagire cu noua lui slujba atunci cand s-a uitat in buzunar, asa ca si-a spulberat si acest vis. Nemaiavand ce face, s-a sucit dupa vreo cativa baietasi apucandu-se de constructii, loc in care a descoperit cum este sa mananci fasole cu carnati la borcan, cum se pune gresia, cum se doarme cateva ore la soare pe schela, cum zidesti, cum fluieri pizdele de pe strada, si cate si mai cate. Oricum, omu` a invatat meserie multa, dar nenorocul a facut sa de-a faliment firma si s-a trezit ca nu mai are ce face.

S-a decis ca cea mai buna si sigura munca este sa fii bugetar, asa ca s-a apucat de alta facultate, pe precedenta scufundand-o, una in care managementul si marketingul fac casa buna. Deci, s-a apuncat omu` de invatat economie. Intre timp, ca sa mai castige un ban pentru supravetuire, fiindca facultatea o platea ma-sa, omu` nostru s-a intors la mine, la firma. Ghici pe ce post? Tot ca sofer, dar cu mai multe responsabilitati, printre care si cea de a te face sa razi. Nemaiplacandu-i munca pe care o face, mai nou, se tot gandeste sa se faca marinar, chiar daca nu-i prea convine ca-si lasa nevasta cate 4 luni singurica acasa. "Lasa ca am grija de ea", am tinut sa-i precizez. Prietenul la nevoie sa cunoste. Munca de vaporean este banoasa, fiindca tat-su face meseria asta de ceva ani, dar tre` sa inveti multa matematica la facultate. Si cum prietenului nostru nu-i prea place matematica, ca sa nu mai spun tot ce tine de facultate si de invatamant, a renuntat si la gandul asta.

Intr-o zi, vine fericit nevoie mare si-mi zice ca a descoperit meseria care-l va duce pana la pensie si ca pentru asta a alocat deja un buget. "Care-i? Intreb curios." "Mecanic de locomotiva, imi spune omu`." Deja incep sa-l cred nebun, dar el are tot felul de argumente pe care tine sa mi le impartaseasca, sa-mi dau seama ca se documentase. Dar nu a durat mult si m-a anuntat ca nu-l mai intereseaza slujba fiindca se anuntau deja restructurari si ca, oricum CFR-ul n-o duce prea stralucit, iar Rapidul e o formatie de cacat. Bine, ma, dar cum ramane cu calatoriile, cu calcatul vacilor pe sine, cu dormitul prin gari, cu trasul semnalului de alarma? A fost un vis, vine imediat replica.

Am crezut o perioada ca s-a potolit fiindca nu mai aducea vorba de planuri de viitor, nici macar in ceea ce priveste relatia cu prietena lui. Dar, cum nici o minune nu tine mai mult de cateva zile, omu` nostru vine decis intr-o dimineata sa-si dea demisia. Gata cu prostiile, el va pune pe roate afacerea proprie impreuna cu parintii, isi va face propria firma si totul va fi perfect. Va fi patron. Cat credeti ca a durat? Putin, ati avut dreptate. Tot sofer a ramas.

Acum, de curand, dupa sarbatori, prietenul meu si-a dereglat organismul dupa ce-a consumat tone de porc, tone de alcool si a pierdut nopti intregi la rand. Asa, ca soferul nostru si-a continuat concediul la pat, un medical cu doar 80% din salariu. Ce i-au descoperit medicii nu pot sa va spun, in schimb va pot spune ce nu i-au descoperit si restul treceti-l pe lista. Cat zacea intins pe canapea, cu ceiutul langa el, omu` s-a uitat la stirile de la ora 5 si si-a dat seama ca munca cea mai placuta este cea de pompier. Salvezi vieti si mai si lucrezi 1 zi cu alte 2 libere. Perfect. Da, dar daca il trimit aia la descarcerare unde tre` sa traga oamenii din masina ca pe vaci? Nu, n-ar putea. Asa ca s-a mai dus o meserie de pe lista. Deci, omu` nostru e bolnav nevoie mare si-si cauta tratament. Cum boala iti ia mintile, omu` nostru s-a decis ca, dupa ce termina cu statul la pat, sa se apuce de farmacie, un domeniu in care te poti trata singur. Asa ca gata cu facultatea de bancheri, de maine ne facem farmacist.

Zilele au trecut si-a venit omu` la munca fiindca statul nu-ti permite mai mult de 10 zile de concediu medical. Cum nu se simtea extraordinar, omu` se tot plangea de boala ce-l macina, iar eu nu faceam altceva decat sa-l fac sa rada ca sa mai uite. Si uite asa am inceput, intr-o zi cu glumele morbide la adresa lui si de aici am ajuns la faptul ca i-ar placea sa se faca preot. Da, preot, ati auzit bine. Omu` nostru a luat-o razna. Cica va renunta la facultate, la care a picat mare parte din examene si se va inscrie la seminar. Cica se castiga bine, iar preotii au numai masini bengoase.

Doamne, ajuta-l sa-i vina mintea la cap!

Printre dinti.

Locul de munca este unul dintre cele mai importante puncte de interactiune cu oamenii. Aici iti dezvolti abilitatile orale, atat cu colegii cat si cu sefu`, aici iti faci prieteni cu care mai iesi la o bere, aici iti faci si dusmani de la care primesti injuraturi printre dinti. Strict legat de munca pe care o prestezi iti dai seama ori ca pierzi timpul in acel loc, ori ca te dezvolti extraordinar. Dar toate astea se pot intampla doar daca relationezi cu oamenii din jurul tau pe care-i multumesti sau nu.

Niciodata nu ai sa stii ce-i in mintea portarului din fata cladirii unde lucrezi, care sub zambetul fals iti baga si-o ...a ma-tii fiindca tre` sa-ti deschida usa. Nici secretara, colega ta, nu-i mai breaza si-ti scoate limba pe la spate, dupa ce-i dai buna ziua, fiindca ai refuzat s-o duci intr-o seara si pe ea acasa. Mergi pe hol, in fiecare dimineata, saluti colegii, ei iti arata UE pe la spate, fiindca oamenii sunt sinceri, iar tu crezi ca te intelegi de minune cu acestia. Intri la sef in birou sa-l saluti politicos, iar el iti face din mana ca n-are timp, dar te stimeaza, cand de fapt iti mai taie din salariu fiindca ai avut curajul sa-i ceri dotari noi. Te asezi, bucuros, pe scaun, stiind ca d-na responsabila cu curatenia ti-a facut luna biroul, dar nici prin cap nu-ti trece ca respectiva s-a urcat pe scaun cu picioarele si si-a umezit carpa cu scuipat inainte de lucru. Si stii de ce? Pentru ca oamenii sunt sinceri.

Aveti parte, din cand in cand de sedinte, pentru a discuta despre noi idei sau despre performante, iar tu de abia astepti fiindca stii ca esti in top. Toata lumea pare interesata, cand de fapt fiecare se gandeste sa plece mai repede acasa. Toata lumea zambeste si aplauda, cand de fapt toti il injura pe sef pentru porcaria care se desfasoara. Toti te felicita pentru performante, cand de fapt isi doresc in gand sa dea peste tine chiar camionul cu marfa. Toti il admira pe sef pentru afacerea devenita profitabila de la an la an, cand de fapt si-o baga si si-o scot pentru faptul ca lor nu le ajunge salariul sa-si plateasca ratele. La sfarsit toti se pupa politicos si zambitor, cand de fapt isi ureaza unul altuia sa-l ia dracu`.

Trec zile si tu crezi ca ei, colegii, sunt cei mai buni oameni pe care i-ai intalnit si ca ea, firma, este totul pentru tine. Ai luat teapa !

Watch the movie.

5 ani de grafice

Astazi, dupa multi ani, m-am bagat singur in sedinta. Si-am inceput sa-mi prezint graficul ultimilor 5 ani, cu realizari, cu planuri incheiate si altele incepute. Asta, dupa ce am analizat cateva CV-uri in vederea angajarii de noi oameni in firma la care lucrez. Am constatat ca toti se vad peste 5 ani realizati, cu masina, casa si-ntr-o pozitie profesionala foarte buna. Unii aveau deja vreo 2 ani experienta, altii deloc sau chiar foarte putina, dar cu totii aveau imaginatia foarte bogata. Oare, nu-si dau seama tinerii ca 5 ani nu este un termen real al gandurilor lor? Ca nu poti ajunge asa departe intr-un timp atat de scurt?
Am inceput sa ma analizez, sa pun cap la cap realizarile celor 5 ani de munca asidua si am schitat deja graficul in mintea-mi agera. Am tras o linie subtire pornind de la pozitia 80 si am ajuns dupa 5 etape la pozitia 250 asta insemnand graficul in euro al chiriei pe care o platesc. E o crestere, totusi, dar in banii pe care-i bag in buzunarul altora. O alta linie ingrosata porneste de la zero si se ridica incet dar sigur catre varful graficului. Aceasta este masina cu care circul in fiecare zi si care acum 5 ani nu era. Nici acum nu este in curtea mea pentru ca este proprietatea firmei. Dar, totusi, este o crestere in grafic. Da, dar cred ca nu este graficul meu personal. Cu rosu, ca sa nu ma deoache careva, am tras linia ce reprezinta banii pe care i-am castigat pana in prezent. Se duce in sus, rau de tot, graficul. Dar, daca-l pun langa graficul cu cheltuieli lunare, e cam monoton.
Asa ca, dupa 5 ani, constat ca nici masina, nici casa si nici bani multi nu am apucat sa strang in jurul meu. Ci doar o functie pe care au fost obligati altii sa mi-o dea, ca sa nu plec. Incurajator, nu?

Bataie pe prezervative...

Descoperim, intr-o lume in care politicianul este zeul suprem, ca nu ducem lipsa de idei.
Mai nou un candidat la deputatie s-a gandit sa propuna un proiect de lege care sa vizeze reducerea TVA-ului la PREZERVATIVE.
Da, ati inteles bine, nu la alimente, nu la haine, nu la electrocasnice, ci la guma cea de toate zilele.
Distinsul nostru candidat considera ca am inceput sa avem o viata din ce in ce mai activa si ca este foarte importanta protejarea cetăţenilor de riscuri inutile.
Are dreptate intr-un fel politicianul nostru, dar acest lucru este important doar dupa ce viata noastra grea va fi protejata de lipsa de hrana, de lipsa de locuri de munca platite, de cresterile masive ale utilitatilor si a altor lucruri pe care le stiti foarte bine.
Un prezervativ care sa nu dea drumul la cresterile de preturi nu aveti?