Nu-mi inchipuiam vreodata ca am sa ajung sa pun piciorul intr-o sala de judecata. Cu toate ca participarea publicului larg este libera, nu am avut niciodata impulsul necesar unei astfel de experiente. Este exact ca in Stand Up Comedy, doar ca nu ai voie cu seminte, bautura si sa aplauzi cu pofta. In schimb, de amuzat, te amuzi copios. Mi-am imaginat tot timpul ca salile de judecata sunt toate la fel, asa cum le vedeam in serialele americane: spatioase, cu loja avocatilor, cu boxa acuzatilor, cu cea a martorilor si, bineinteles cu scaunul regesc al judecatorului, pe care-l apuca din cand in cand cate-un tic nervos de batut cu ciocanul in masa. Probabil ca-i placeau tare mult snitelele! Am avut, insa, o mare dezamagire care s-a transformat pana la sfarsit intr-o mare scarba. Salile de judecata in tribunalele romanesti sunt ca niste garsoniere confort 3 in care mananci, te scarpini, te pisi si iti faci si temele pentru a doua zi. Dupa cum am vazut ca se desfasoara actul de justitie in Romania, ma intreb daca nu cumva si deliberarea se face tot in aceeasi sala, dupa program. Poate judecatorilor le place sa discute cu sufletele celor care bantuie Tribunalul de atata asteptare si dupa atatea amanari ale termenelor.
Sunt in proces cu SPR pentru o nenorocita de amenda, pe care, daca stiam ca voi astepta o vesnicie, o plateam fara sa-mi mai pun orgoliul in actiune. JUR ca nu se va mai repeta! Domnilor politisti, va invit sa-mi ardeti cateva amenzi pentru ingrasarea bugetului MAI-ului ca oricum le platesc fara sa ma mai uit. Eram al 26-lea de pe lista tartorului, din 51, asa ca mi-am inchipuit c-o sa fie floare la ureche, mai ales ca stiam c-o sa si castig.
Si, a-nceput adevaratul “calvar” de justitie de prin curtile noastre, cu avocati si avocatei care mai de care mai pricajiti, cum se imbulzeau sa puna mana pe un coltisor de dosar pentru a-l molfai putin, inainte de marea confruntare. De parca nu ar fi avut acasa toate documentele de la dosar. Aud, in surdina cum judecatoarea incerca sa patrunda cu glasul ei de soparla pitigaitoare pana in fund. Fundul salii, bineinteles! Fireste ca eram acolo, sa-i sorb fiecare chitcait pe care-l scotea si fiecare grimasa pe care-o afisa, pe un chip plictisit si batran ca al unei vaci de prasila.
-Dosarul 5, dosarul 20, 21, 22, 23, 24, 25.... Ura, vine si al meu! .....27, 28 , 29.....
Hei, hei, ce se intampla? Am castigat in lipsa? Am pierdut cumva fiindca nu am auzit din cauza unei simple basini, pe care grasa din fata mea a dispus s-o elibereze tocmai aici unde orice lucru este interzis?
Ma duc la gardian si-l trezesc din amorteala cu un rasuflat in ceafa: Bre, dar numarul meu? Unde este? Am castigat?
-Nu, dom-le, stati ca acum se discuta anularile, apoi o sa-nceapa procesele?
-Ce anulari, ce procese? Stiu sigur ca m-au sarit la numar si basta!
Am asistat la cateva ore de plictis total in care avocatii pe care-i credeam luptatori in corida se transformasera in niste fetite bune de pus in virtina la Amsterdam. N-am auzit sa se bata cu pumnul in piept, n-am auzit sa invoce legi, articole, paragrafe. N-am auzit decat: d-na presedinta... , dar va rog d-na presedinta. Nimic. Parca era un film mut.
Situatia s-a mai schimbat, odata cu rarefierea aerului din sala, dupa ce toti tiganii si taranii au decis sa-si ia cardul de neamuri si sa plece acasa, probabil si ei dezamagiti ca serialul de astazi nu a fost asa de plin de umor ca cel de data trecuta.
Am asistat la o incercare avocateasca a unei tinere, brunete, superbe picioare, buna de p..a domnisoara avocat care apara interesele mogulilor telefoniei mobile. Dupa cate dosare avea pe masa mi-am dat seama ca romanii sunt tepari de-a binelea si ca aceste companii de telefonie mobila nu stiu sa-si recupereze pierderile si platile catre avocati decat tot din facturile noastre. A fost singura care a mai ingaimat ceva catre judecatoare, dar nu s-a departat prea mult de turma de avocati care a precedat-o: "probele se afla la dosar", "recurs in anulare", bla bla bla...
Stateam cu botul pe labe, cand, deodata, vocea suava ca de randunica sugrumata a grefierei pronunta si numarul meu de ordine, la care, ca si ars, am sarit direct cu mana pe Sfanta Cruce ce se afla pe masa. Jur sa spun adevarul si numai adevarul... pana cand moartea ne va desparti. Oricum nu ma asculta nimeni asa ca am adoptat o pozitie de mutalau shef. Judecatoarea ma legitimeaza de parca as fi venit acolo pentru a lua un credit si ma intreaba daca doresc sa ma culc cu ea (ar vrea dumneaei). Nu, glumesc. Ma intreaba daca nu vreau sa aman procesul pentru a-mi face rost de unul din trepadusii aparatori care misunau pe acolo, prin sala.
-Sub nici o forma duduie! fu raspunsul meu imediat, oarecum revoltat de atitudinea paricopitatei care in loc sa judece cazul se trezeste sa faca un ban pentru vreun avocatel.
Incerc sa-mi dreg glasul pentru a-mi prezenta probele de nevinovatie, cand constat ca duduia deja daduse ordin ca la urmatorul termen sa fie citat si martorul mincinos.
-Ce termen, ce martor? Dar vreau sa se termine astazi totul, fiindca asa mi-a zis un prieten c-o sa fie. Daca nu ma mai prezint oare ce-o sa se intample? O sa se umfle ministerul cu 500 ron de la mine. Io-te ca nu va dau satisfactie si-o sa ma prezint si-a 2 a oara pentru inca 5 ore de plictis si 2 min. de proces.
Si-asa ca, dragii mei, o sa petrec sarbatorile de iarna in compania mult prea iubitilor aparatori ai legilor tarii, pentru o cauza care ar fi putut fi solutionata daca s-ar fi citit si acel dosar. Mi-am adus aminte ca Justitia este oarba si ca astfel se explica incapacitatea reprezentantului ei de a-mi da aviz favorabil intr-un viciu de procedura.
Am plecat ca o gogoasa desumflata, dupa ore intregi de plictiseala, in care sigur as fi facut mai multi bani decat amenda aia pricopsita si mi-am jurat ca este pentru ultima oara cand voi mai da piept cu fata legata la ochi.
Fiat justitia, et pereat mundus (Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea)
All rise !
Don`t change ...
Viitorul poate fi prevazut, dar niciodata nu poate fi schimbat. Si, cum spune si motto-ul: "Uneori lucrurile pe care nu le putem schimba, sfarsesc prin a ne schimba".
Destinul este parte importanta din acest lant numit viata si niciodata nu poate fi schimbat. Ci doar putin fentat.
Va recomand aceasta ecranizare care, va asigur, va va tine cu sufletul la gura.
Infinita rugaciune
Suntem supusi, de-a lungul vietii, unei continue rugi catre cine apucam. De cand suntem mici ne rugam in genunchi la parinti sa ne blagosloveasca cu cate o jucarie, un mic cadouas sau mai nou cu un telefon smecher. Crestem si ne vedem tot in genunchi rugandu-ne sa ne lase parintii afara pana mai tarziu, la discoteca sau mai nou in club, si bineinteles, sa ne dea cat mai multi bani. Trec anisorii si nu ne mai ridicam din genunchi, mainile ne sunt in continuare impreunate caci ne rugam catre iubita sa ne ierte ca am fost porci si am inselat-o, catre profesor sa ne treaca examenele si catre, in sfarsit, Dumnezeu sa nu afle parintii ca am lovit masina pe care am obtinut-o tot printr-o mare rugaciune. Pasim cu pasi repezi prin viata si ne vedem pe covorasul de acasa, cum ne punem catre est la rugaciunea de seara, pentru sanatate, dupa ce halim ca spartii halci de slanina, pentru mai multi bani la serviciu, dupa ce stam si lenevim in scaun pe dupa niste hartii, pentru concedierea colegului care e preferatul shefului si pentru nevasta, care nu intelege ca suntem barbati, in sfarsit.
Conditia omului in genunchi, cu mainile impreunate, nu o vom depasi niciodata si o vom ducem cat mai departe, pana cand vom ramane tot cu mainile impreunate, dar pe piept. Si tot cu fata in sus.
Doar ca va fi prea tarziu pentru o noua rugaciune.
Îs a lu` Gogoaşă !
De cand am iesit la lumina pana am sa mor o sa ma cheme Gogoaşă. Asa m-am nascut si asa mi-am dus numele pana in ziua de azi. Atunci cand eram mic nu stiam ce importanta are numele pentru ceilalti, dar cu cat am crescut a inceput sa-si puna amprenta in relatiile cu acestia. Cum este sa te strige toti mucosii: placinta, umflatule si alte derivate ale gogoasei? Nu eu am ales sa port numele asta si, cum nici porecla nu este, m-am obisnuit c-o sa-l port toata viata. De fapt am inceput sa am o satisfactie imensa pentru ca port acest nume.
In timp, mi-am dat seama care sunt avantajele si dezavantajele celui care poarta acest nume: avantajul este ca toti cei care te cunosc au o senzatie de dulce pe buze, venita dupa un mic ras infundat. Dezavantajul este ca te cam ocolesc fetele de frica c-o sa le strige colegele si prietenele: "Fato, ce mai face Gogoasa al tau?" sau "Cum este, fata, sa te lingi c-o gogoasa?"
Timpul le rezolva pe toate si am constatat ca nu este chiar asa de grav sa porti un astfel de nume: prieteni mi-am facut cu caru`, de gagici care sa pupe gogoasa nu am dus lipsa, sa fiu strigat in gura mare m-am obisnuit. Deci, nu este ceva grav!
Cand s-a deschis Gogoasa Infuriata am fost asa mandru, ca mi-au dat aia o gogoasa gratis fiindca le-am aratat buletinu` si am decis sa ma abonez la o cura pe vreo cativa ani.
Cand a aparut serialul cu Trasnitii in NATO de pe tv si l-am vazut pe posesorul numelui meu am innebunit, asa ca am decis sa fiu ma precaut atunci cand ma prezint sau cand particip la o discutie "desteapta". Pasul este foarte mic pana la o simpla asemanare si-ti poti pune franghia de gat.
Am inceput sa inteleg tot mai mult ca tot ce se aseamana cu gogoasa este cam nociv: pe langa faptul ca aceasta, ca atare, dauneaza sanatatii, dar si o parte din cei ce poarta acest nume nu prea sunt baieti buni. Stateam, deunazi, la televizor cand, il vad pe unu` Gogoasa si pe altu`Tweety cum incercau sa-l ajute pe un cameraman de la tvr sa-si bage obiectivul in teasta. Chiar au folosit si ceva bolovani pentru a largi gaura din capul jurnalistului. Drept premiu` pentru saritura in ajutor, Gogoasa a primit 2 ani cu suspendare din partea ministerului de justitie, iar cei de la ministerul de interne i-au aplicat o medalie in forma de stea pe spate, cu bastonul, la sectie.
Sa ma mai recomand, sa mai ies din casa? Ce sa fac? Am decis ca soarta va fi cea care-si va pune amprenta pe viata mea asa ca mi-am continuat viata nestingherit de batjocora numelui pe care-l port cu mandrie.
Intru pe net, ce-mi vad ochii? Unu`-si facuse pagina si se prezenta gogoasa-cel care adora femeile, pizza si shaworma, apoi o vad pe Bahmuteanca ce-si lauda suncile declarand: "sunt gustoasa ca o gogoasa cu vanilie", trec peste toate si-mi tresar ochii cand citesc ca un american a fost inchis 30 ani pentru furtul unei gogosi.
Dumnezeule, ce se-ntampla de toti astia de-alde gogoasa au intrat in cacat?
Sa stiti ca gogoasa este prezent in toate domeniile, mai mult decat atat chiar este un liant intre diferite activitati. Spre exemplu, se spune ca turismul romanesc este o gogoasa mare umpluta cu aer, si asta o declara oameni avizati din domeniu, iar in magazine au aparut deja vestitele stick-uri USB in forma de gogoasa care se vand ca "painea calda".
Suntem prezenti si in proza prin prisma unui scriitor care a incercat sa schiteze putin din viata unui personaj care-mi poarta numele. Citez: "Am înţeles că Gogoaşă se caftise cu Muianu şi ăsta micu, cu nume celtic, penetrase cu ţeasta placajul uşii de la a VIII - a C. N-au putut să-l extragă, aşa că au scos uşa din ţâţâni şi, cu Muianu pus la jug, s-au târât până la tâmplărie."
Avem si postare pe site-uri cu locuri de munca, jobul ideal fiind acela de facator de gogosi.
CANDIDATUL IDEAL:
-in primul rand trebuie sa fie de sex feminin. In al doilea rand trebuie sa aiba motocicleta si sa stie sa faca gogosi. Experienta nu este obligatorie, dar firma mea nu asigura training acum, ca daca era asa ma descurcam singur.
RESPONSABILITATI / BENEFICII:
Pai nu prea o sa aiba multa raspundere, poate fi ajutata si de unu dintre parinti care sunt mai priceputi la gogosi.
DESCRIEREA COMPANIEI SAU A JOBULUI:
Pai, compania mea abia s-a deschis, Blu3 Gogosi . O sa fiu unicul consumator al gogosilor.
In cele din urma, dragilor, dupa multi ani de framantari, dupa sute de porecle si mii de injuraturi, dupa esecuri in dragoste si o faima asa de mare in toate domeniile, am decis ca tre` sa fac un upgrade la ceea ce am si nu pot sa scap.
Asa ca de vreo 3 ani ma cheama Gogoasa-Gelal. Nu va mirati, nu este o greseala de tipar si nu va ganditi ca am vrut sa scriu in loc de Gelal--"Gem". Nu cred ca m-as mai uita in oglinda daca m-ar chema Gogoasa-Gem Bogdan.
Daca inainte clientii mai radeau pe sub mustata cand imi auzeau numele, acum cu noua varianta imbunatatita rasul se transforma intr-o grimasa ce arata eficacitatea schimbarii.
Asa ca, tuturor celor pe care-i cheama gogoasa nu le pot dori decat sa-ajunga vreodata sa-si descarce noua varianta imbunatatita: Gogoasa 1.23.4
Barbatul---un bun de neasigurat!
Cateodata, barbatii, gandesc cu alte parti ale propriului corp, ceea ce-i plaseaza intre primate. Spiritul de turma este foarte bine cunoscut de catre acestia, care nu se dezmint cu fiecare actiune pe care o intreprind.
Asta, asa la ceas de seara, ca sa se simta bine femeile!