Cu chef...

Un cunoscut de-al meu, din capitala, pleaca cu o gasca de prieteni la o petrecere tocmai la malul marii, la Techirghiol. Ajung ei la oameni acasa, muzica era la maxim, masa era in curte plina cu bunataturi si incepe petrecerea. Cunoscutul meu intra in vorba cu unu` caruia ii zicea nea Sandu, incep sa bea, rad, se distreaza si toata lumea era in extaz.
-De treaba nea Sandu asta, imi impartaseste cunoscutul.
Aproape de miezul noptii se duc astia la culcare si incep, beti fiind, sa faca glume de neam prost cu nea Sandu: ba o basina-n nas, ba putina tuica pe gat, ba si-au luat palme dupa ceafa si uite asa au reusit sa adoarma.
Dimineata, bucurestenii se trezesc si-l vad pe nea Sandu cum se pregatea de plecare:
-Da` unde te faci ca pleci nea Sandu?
-Baieti, am uitat sa va spun ca sa nu va suparati, da` pe mine ma cheama nea Gica si acu` ies putin la aer.
Adorm astia la loc si pe la pranz, cand se scoala, dau nas in nas cu gazda petrecerii:
-Da`, pe nea Sandu pe unde l-ai ascuns? intreaba petrecaretii. Ca tare-i de treaba!
-Cum, zice gazda, nea Sandu nu a venit cu voi?
-Pai, nu, era la masa cand am sosit si am crezut ca e din partea voastra.
Si uite-asa nea Sandu, nea Gica sau cum pupaza l-o fi chemand, a mancat, a baut, s-a basit si a dormit in casa straina pe banii prostilor.
Si, cica era de treaba!