Pe urmele... martisorului.

Ieri, ca toata suflarea, am cautat mult ravnitele martisoare, fara de care nu as putea sa dau ochii cu preaiubitele din viata mea. Mi-am dat seama ca sunt in competitie cu sute, chiar mii de oameni care-l cautau pe cel mai frumos, cel mai ieftin si daca se poate chiar unicat. In autobuz, pe strada, la coada la paine pe buzele tuturor se putea citi doar atat: "My precious..."

Am ajuns si la sursa mea de martisoare, cand mi-am adus aminte ca am uitat lista cu cele cateva preiubite din viata mea, lista fara de care nu m-am despartit toata saptamana. Asa ca, in fata creatoarei, am inceput sa numar pe degete cate martisoare si cui tre` sa le dau. Dupa ce am trecut numaratoarea de 20 am zarit pe chipul femeii un zambet larg, ca si cum m-ar fi prins cu mata-n sac, dar spre bucuria mea nu am ales decat vreo 10. De la caluti de mare, pesti , cosari si floricele pana la pistolase, pastile de viagra si seringi folosite, toate cu vestitul snur alb cu rosu, nu a fost decat un mic pas in imaginatia artistilor creatori ce-si expuneau marfa.

Am primit si ceva simbolic, fiindca m-am dovedit un cumparator fidel, pe care l-am pierdut in drum spre casa. Ca sa vezi, am facut cadou un martisor unui necunoscut: celui ce-l gaseste.

0 comentarii: