Ca-n armata.

N-am facut armata, dar stiu exact cum se simteau cei ce treceau prin aceasta experienta traumatizanta. Am avut o saptamana ocupata, cu probleme de serviciu care nu m-au lasat sa ma ocup si de mine. Plecam dimineata, veneam seara, ma culcam devreme si tot asa. Toata lumea asteapta weekendul pentru a se relaxa si pentru a avea grija si de ei, la fel si eu.

Azi dimineata m-am trezit mai ceva ca soldatii din Irak, sub bombardamentul de batai in calorifer ale nevesti-mii , care duce un razboi cu vecina de deasupra. Nici una nu este "intreaga la minte", mai ales cea de deasupra care este cunoscuta cu antecedente psihice. Asa ca, am fost trezit la 7 dimineata cu un "DREPTI" ca la carte, cu burta goala si cu capul vraiste. Au urmat cateva ore de cosmar in care masina de spalat si-a aratat adevarata fata si anume aia de arma de tortura, parca dorind sa scoata ceva de la mine. E mai nasol decat in puscariile comuniste. Cainele topaia in jurul meu ca gloantele trase dintr-o arma automata, iar televizorul urla ca sirena de companie. Calvar! Nu a durat mult si, de slab ce sunt, am cedat. Si psihic si fizic.

-Va spun totul, domnule comandant! Va spun totul.

Au inceput ametelile, m-a luat cu greata si a urmat o plimbare fortata afara pentru inviorare sau pentru o noua runda din interogatoriu.

"-S-a dus cu sambata mea libera, s-a dus dracului totul!" mi-am spus in minte, repetand intr-una Tatal Nostru, parca dorind sa ma trezesc din acest cosmar.

Armata e armata, prieteni, si nu te poti juca cum vrei tu, asa ca am indurat cu stoicism indicatiile pretioasei neveste care s-a transformat din terorist in asistenta. Au urmat cateva ore de liniste profunda in care zgomotul cel mai tare era produs de picatura de apa calda ce strapungea teava de la calorifer si cadea in oala de la flori. Cand credeam ca am ajuns in Rai, de atata liniste, un prieten m-a readus cu picioarele pe Pamant in speranta ca va gasi un mic ajutor din partea mea. Dar, s-a dovedit ca el avea sa fie cel ce m-a salvat din ghearele incarcerarii, obligandu-ma sa ies afara si sa incerc sa-mi recapat puterile.

Au urmat alte cateva ore de plimbari, in care am incercat s-o recompensez pe cea care astazi a fost si inger si demon. Am mers la cumparaturi, unde m-am ales si eu cu ceva: am capturat steagul inamicului din care, intamplator, s-a confectionat o pereche de chiloti. Pe care, bineinteles, ii port.

Acu`, ma simt mai bine. Inamicu` doarme, cainele lui deasemenea, dar stau cu inima cat un purice in speranta ca ziua se va termina altfel decat a inceput.

Desenele animate si...



...parerile impartite.

Comoara mea...

Ma tot chinui sa-ncep casa visurilor mele. Am trecut de stadiul de proiect, de schite si de trasat linii. Acum tre` sa caut oameni care sa mi-o construiasca. Pe bani putini, bineinteles! Oricum, bancile astea mi-au dat planurile peste cap, asa ca ma gandesc daca s-o mai incep. Am bani doar sa sap niste santuri. Da, dar pot sa ma joc de-a hotii si vardistii sau sa ma ascund de nevasta-mea cand vrea sa duc gunoiul. Da` mai bine n-o mai incep deloc si cu banii care-i am ma duc intr-o croaziera pe Nil. Nilghiun, asa o cheama pe cumnata-mea. Da` dar ea va avea in curand casa. Mai bine stau in banca mea.

Sunt avut! Am pamant. Oricum nu mai valoreaza nimic in ziua de azi. Totusi, m-am gandit si am trasat o harta a comorilor din jurul pamantului meu ca sa-mi mai vina inima la loc. Avut e socru-meu asta! Da` degeaba daca nici el nu are bani sa-si faca o casa. Da, dar el are apartament! Ce nasol ma simt. Ma duc sa ma culc si poate maine ma trezesc mai bogat c-o casa.

RITM

M-am trezit intr-o stare excelenta, dupa ce am adormit aseara cu o durere de dinte de-mi venea sa sparg totul prin casa. Dupa cum arata bioritmul meu vad ca azi sunt indisponibil fizic, deci tre` sa stau numai la birou, iar calare pe vreuna sigur nu se poate. La capitolul inteligenta, vad ca azi stau, ca intotdeauna, pe la mijloc: nici nu dau afara de destept ce sunt, dar nici nu sparg seminte cu aia de-mi matura rampa. Dragilor, emotional stau foarte bine si cred ca ma puteti azi surprinde cum vars cate o lacrima la fiecare unduire de copac, cum ma inrosesc cand imi da restu` doamna de la alimentara si cum ma voi uita ca un bou la poarta noua la oameni. Ce romatic!

Mobile eggs.


...no comment.

Prudenta.

Mi-e mila de saracu` baiat care a facut fotografia asta. Dar, oricum, este de 1000 de ori mai bine decat sa fie vorba de URSI. De fapt, acolo scrie de toate animalele. Mi-e mila de baiatu` ala.

Manualul incepatorului.

Am dat o fuga prin magazine si m-am oprit un picut pe la carti, nu ca as citi ci pentru a admira varietatea de forme si culori de prin file. Mi-a atras atentia o carticica de mici dimensiuni, cca. 10cm x 10cm, cu sfaturi pentru cei stresati sau cei incepatori intr-ale stresului cotidian. Numai ca in aceasta carticica te invata cum sa mori mai repede din cauza stresului trecand peste etape importante cum ar fi: panica, anxietatea si alte stari. Eu va dau un sfat: vreti sa faceti un atac de cord mai repede? Uitati-va pe spatele carticicai la pret si-o sa vi se faca rau instantaneu.

Parcare ocup(l)ata.


Constat cu stupoare, in peregrinarile mele prin Dobrogea, ca unii alesi locali, in exces de zel, s-au grabit sa le faca pe plac concitadinilor. Asa ca, in Mangalia, putem vedea cum masinile, oamenii si stalpii pot convetui in liniste si pace. Asa cum disputa pe locurile de parcare din fata blocului este apriga, la fel este si nepasarea celor ce au amenajat aceste locuri. Daca vrei sa-ti parchezi masina nu ai decat sa te apuci sa muti stalpul din loc.

Apropo, cei de la Electrica mi-au cerut 3000 euro pe un stalp ca acesta daca vreau sa am curent electric la viitoarea mea casa. Ofer 500 euro celui ce se incumeta sa elibereze locul de parcare din Mangalia si sa ma rezolve cu stalpul pentru curent.

Un alt mod de exprimare.
















Sunt amarat. Nici inspiratie nu am, dar nici chef de scris. Sunt suparat pe tara asta de cacat, pe guvernantii astia prosti si pe clientii mei care nu fac altceva decat sa ma scoata din pepeni. Nu mai reusesc sa-mi exprim frustrarile pe timp de criza si m-am decis sa le postez pe hainele pe care le voi purta. Dar, cum nici curaj nu am ca sa le afisez in public, am ajuns la un compromis si le voi pune pe tricourile purtate sub haine. Un prieten, probabil si el frustrat ca toata lumea, a decis sa-mi impartaseasca neputinta lui pe care o resimt si eu in ficare zi. Si anume ca libidoul i-a scazut din cauza politicienilor pe care-i simte la curu` lui zi de zi. Si, credeti-ma, nu-i asa usor sa te simti futut. Mai ales daca nu-ti place.

Asa ca, daca nimeni nu iti asculta problemele, daca parteneru` nu te mai baga in seama, daca shefu` a cam uitat ca muncesti peste program si daca administratora de bloc a sarit calu` cu factura la incalzire, exprima-te liber in stilul propriu si personal.

Mare atentie celor care sunt mai violenti!

Psihoza recesiunii

Nu, nu este vorba despre un nou tip de bomboana gumata aparuta pe piata ca urmare a vestitei recesiuni. Este noua boala a crizei mondiale ce nu si-a gasit inca locul in nomenclatorul afectiunilor de natura psihica. Tot mai multi oameni de afaceri sunt afectati de tulburarile economice de la nivel global si, datorita situatiei grele de ordin financiar, aleg sa se retraga in clinici particulare unde doctorii incearca sa gaseasca un tratament impotriva acestei noi afectiuni psihice. Simptomele "psihozei recesiunii" includ anxietate severa si tendinta suicidara determinate de economia in impas, iar cazurile sunt din ce in ce mai frecvente si mai multe. Numarul pacientilor ce se interneaza din acest motiv s-a dublat fata de acceasi perioada a anului trecut, intrecand chiar si numarul celor ce sufera de afectiuni ale anotimpului rece. Multi oameni de afaceri au renuntat la conducerea propriilor business-uri in favoarea unor angajati cu capul pe umeri, iar barbatii au renuntat la administrarea fondurilor familiale in favoarea nevestelor din acelasi motiv. Rata sinuciderilor printre oamenii de afaceri a crescut enorm de la inceputul anului si pana in prezent, fapt ce ne arata ca aceasta noua boala este necrutatoare.

Asa ca, mare grija atunci cand va "jucati" cu banii fiindca va jucati cu propria sanatate!

Informatia ucide!

Stim ca cine detine informatia este cel mai puternic. Si, in ziua de astazi, cel mai usor poti obtine informatia din mass-media: atat de pe tv, radio cat si ziare. Dar, informatia captata prin aceste canale trebuie mai intai filtrata deoarece mare parte din ea nu este veridica. Sau in cele mai multe cazuri ea este amplificata, ducand la influentarea individului. Acest mic filmulet va prezinta nevoia individului de a acapara informatie, dar si distrugerea sa de pe urma ei. Mare rabdare la vizionare.

Ziua lu` Valentin.

Valentin e un baiat cumsecade, de la tara, sarac, caruia ii plac tare mult "bombele", "parasutele" si tot ce tine de armata. Ii plac exercitiile militare de genu` culcat, aplecat, pe burta, pe la spate, trasu` in poligon si cate si mai cate. Dar el are un mare defect: e intotdeauna indragostit. De oameni, de munca lui, de tot ce iese din mana lui, de tine. Si, azi, e ziua lui! Si s-a decis sa iasa pe strada, sa fie in mijlocul vostru, sa va imbratiseze si sa va impartaseasca din dragostea lui. Asa ca, daca-l vedeti nu ezitati sa-l luati in brate si sa-i spuneti cat de mult il iubiti. Dar, mare atentie: nu-l strangeti prea tare la piept, fiindca reactia lui e intotdeauna exploziva.

Noutati


Arhiva foto LIFE este o noua nascocire a celor de la Google care, anul trecut, au scos la iveala milioane de fotografii, majoritatea fiind nepublicate, incepand cu anul 1750 si pana in prezent. Aveti posibilitatea sa va plimbati prin istorie avand acces la o groaza de fotografii ce ilustreaza evenimente istorice de care doar am auzit.

...pont dat de sor-mea.

Meteo ologul fara serviciu.

Cam nasol afara, dragii mei. E frig, ploua, ceata cat cuprinde. Dupa ce ca moldovenii is saraci, mai da si cu ninsoare peste ei. De bucuresteni ce sa zic? Dupa ce ca sunt plouati la figurat li se mai intampla asta si la propriu. Ardelenii sunt paziti de D-zeu de fiecare data. Dupa ce ca traiesc ca-n vest le mai iese si soarele in cale. O zi cat mai buna!

Putin ras nu strica...

N-as vrea sa fiu in locul loc, dar sportul si rasul sunt cele mai importante componente pentru un corp sanatos. Enjoy !

De-a frumosu`.

Ma pasioneaza gravidele de mult timp si nu contenesc sa ma uit la vreo una atunci cand trece pe langa mine. Nu stiu ce-mi place la o gravida, dar stiu ca ma duce cu gandul la o groaza de lucruri. Poate e ceva erotic atata timp cat ma apuca caldurile cand vad o burtica in toata splendoarea. Sau, poate e o mare dorinta, nu de a ramane insarcinat, ci de a avea prin preajma mea o asemenea burtica, bineinteles prin nevasta-mea. Sau poate e doar arta, atat timp cat o vad ca pe o capodopera. Ma pasioneaza tot ce e legat de o gravida, mai ales fizic, atunci cand se transforma dintr-o femeie apetisanta, cu toate formele ce ne incetoseaza privirea, intr-o femeie si mai atragatoare, cu "linii" noi si diferite. Stiu. Incepe sa para a pornografie, dar nu asta intentionez. Tot acest proces de transformare a femeii intr-una diferita de ce era inainte este, pentru mine, foarte interesant. In primul rand cred ca o gravida emana mult mai multa sexualitate decat a avut vreodata, e mai interesanta fiindca capata mai mult contur fizic si pare inocenta fiindca e ceva ce nici ea nu stie. Si, oricum, fiecare sarcina este diferit perceputa pentru fiecare femeie.

Ce este erotic la o gravida? Totul. De la sanii apetisanti, mari cu sfarcurile intarite pana la burtica neteda si rotunda cu pielea fina.

De ce arta? Fiindca, acesta femeie cu burtica pana la gura, da fotografiilor o splendoare de nedescris si o nota aparte, fiindca face din tablouri adevarate capodopere in ulei si fiindca transforma mintea barbatilor intr-un studio cinematografic.

Imi plac gravidele care se poarta natural, care nu-si ascund burtica fiindca o considera doar o umflatura de 9 luni, care se asorteaza pentru a-si etala frumusetea de femeie insarcinata, care se mandresc cu sanii mari si frumosi. Pentru ca in aceste luni de reala transformare fizica si psihica, femeia este o adevarata capodopera.

Si, NU, nevasta-mea nu-i insarcinata ! INCA.

ATTAQUEZ !

Bineinteles ca aceasta reclama nu a fost decat un test facut de cei de la GAP, neintrunind voturile pentru a fi lansata pe piata. Si bine au facut, mai ales in aceste zile de criza, fiindca s-ar fi ales cu praful din magazine. Pentru ca la distrus suntem mult mai buni decat la cumparat.

Fara inima.

"Sunt atat da fericit astazi,

de parca mi-as lua la revedere de la viata

de parca mi-as baga in inima un mar ca sa nu mai bata ci sa stea dracului -

ca sa pot sa ma apropii de tine si sa-ti spun :

- Mai, ti-o fi sete

ia si tu si musca un mar!"

de Nichita Stanescu

Drumul oaselor.

Cand eram mic, ca toti copiii, faceam numai nazbatii si ajungeam numai cu vanatai si rani la mama acasa. Dar, niciodata, nu mi-am rupt sau luxat vreo mana, picior sau chiar macar degetel. Si, credeti-ma nu am fost un ingeras. Au trecut anii si pe cand eram adolescent, ca sa impresionez fetele, m-am apucat de baschet. De fapt, eram pitic si nu se uita nici cea mai urata fata la mine, iar sportul m-a ajutat sa ma mai inalt. Intr-o partida de baschet, un coechipier mi-a pasat migea mai in forta si aceasta a ajuns intr-unul din degete pe care l-a indoit la 90 grade. Cu un impuls de nestapanit si urland de durere mi-am intors degetul in pozitia initiala, constatand ca era intreg, se misca si nici macar nu se invinetise. Au mai fost multe partide de atunci, mi-am mai indoit degetele de cateva ori si cu aceeasi miscare am rezolvat situatia. Am mai cazut de sute de ori, m-am ranit in diferite situatii, dar Cel de Sus si-a adus aminte de mine de fiecare data. A trecut si perioada tineretii in care am reusit sa nu-mi indoi nici cel mai important organ chiar daca a cazut in cateva "pesteri adanci" si m-am asezat la casa mea. Nu m-a interesat vreodata si nici nu am stat sa analizez situatiile luxarilor de pana atunci, dar de vreo 2 ani am inceput sa-mi dau seama ce se petrece cu oasele mele. Si e chiar interesant! Jucam volei cu niste prieteni, pe plaja, cand m-am aruncat dupa o minge si... mi-a sarit umarul din loc. Cu dureri imense mi-am repus oasele la loc si dupa cateva zile de dureri m-am prezentat la doctor. Investigatii, radiografii, trimiteri la specialisti si... nimic. Oasele mele erau la locul lor, bine mersi, fara vreo schimbare catusi de mica. A mai trecut ceva vreme si pe cand ma giugileam cu nevasta-mea a reusit sa-mi aseze un picior chiar in umar, care, bineinteles, s-a urnit din loc si cu o durere pe care deja o stiam l-am repus in pozitia initiala. Nu m-am mai dus la doctor fiindca la vreo 2 zile imi scoteam umarul si mi-l puneam la loc ca proteza unui handicapat. M-am obisnuit cu un astfel de comportament al oaselor mele si nimic nu ma mai mira. Astazi, fiindca aici vroiam sa ajung, discutam cu un prieten si vroiam sa-i exemplific o miscare. Mi-am asezat mainile pe capota masinii si cand sa-i arat de ce sunt in stare, respectiv ceva in genul unei flotari, am vazut cum degetul mare si gros de la mana stanga se misca in sensul invers acelor de ceasornic. Hopa, imi zic! Doare rau. Da` era amicu` meu cu o fata frumoasa si nu puteam sa le arat ca dintr-o mica flotare mi-am rupt degetu`, asa ca am tinut durerea in p..a si cand am ajuns departe am urlat de mi-au sarit plamanii din piept. Urmarea? Degetul este binemersi la locul lui, doare rau fiindca nu i-am oferit primul ajutor imediat, sper sa nu fie luxat tare si este fericit ca ma vede tastand doar cu mana dreapta. Dar, cel mai frumos este ca, din nou, oasele mele au triumfat si nu s-au lasat rupte. Asa ca ma gandeam sa fac ceva si sa profit de aceasta abilitate a oaselor mele de a se disloca si apoi repune la loc. Idei, ceva?

Rupt de oboseala.

De felul meu nu sunt un tip care sforaie si nevasta-mea, ca de altfel toate fostele prietene, nu-si chinuie odihna. Somnul, pentru cei ce dorm cu mine, este o delectare si o placere. Dar, ca multi altii, atunci cand sunt foarte obosit (dupa o petrecere, dupa un drum lung, dupa cateva zile de nedormit) somnul meu devine insuportabil pentru nevasta-mea, care tine sa-mi scoata ochii a 2 a zi povestindu-mi prin cate a trebuit sa treaca corpul meu pe timpul noptii. Problema este ca pe mine nu ma deranjeaza in nici un chip, fiindca nu realizez in starea mea de oboseala profunda cat sufera altii. Alta chestie este ca in acest somn profund visez intotdeauna de cateva ori pe noapte. Partea buna este ca am de multe ori niste vise care ar putea rivaliza cu filmele porno la categoria "Cel mai bun scenarist", "Cea mai buna imagine" si fara modestie "Cel mai bun actor". Dar se intampla, ca in cazul somnului de azi-nopate, sa am niste cosmaruri de ma trec fiorii cand povestesc. Asa cum nu vrei sa se termine visul porno, asa nu te lasa nici cosmarul sa respiri, si , de dimineata in loc sa o ai sculata, ti-o cauti prin pantaloni. Pe langa asta, o mai zaresti si pe nevasta-ta abia adormita, cu dopuri in urechi, cu un fular la ochi si cu un bilet in mana special scris pentru tine.

Cine credeti c-a avut curajul sa citeasca biletul?

INDECIS

De vreo saptamana ma chinui sa-i dau, preaiubitei mele pagini de blog, o noua infatisare care s-o faca mai atragatoare. Am pierdut cateva nopti bune cu noua schimbare, nopti care s-ar fi putut materializa in cateva partide de sex salbatic cu cealalta preaiubita a mea. Dar asta e. Problema este ca am incercat o groaza de variante si a ramas sa aleg intre 2 culori ale lenjeriei sexy a blogului si anume: red or blue. Nu ma pot decide, ca amandoua-s bune si frumoase (culorile), dar dupa atata munca cred c-o s-o las in stadiul actual, ca oricum rosul iti aprinde simturile.

Cacacios sau dezinformat?

In fiecare dimineata ma delectez, cand stau pe buda, citind publicatii cacacioase ca sa se curete colonul mai repede. Intr-o atmosfera urat mirositoare nimic nu merge mai bine decat un ziar de cacat, care sa-ti dea impulsurile necesare rezolvarii problemei. Si la mine, fiindca functioneaza perfect, nu lipseste nici o publicatie de... 6 bani. Barfele, can-canurile si susanelele imi satisfac simturile pana la ultimul nerv, lasand in urma o curatenie desavarsita. Totusi, creierul iese ravasit din toata povestea fiindca tre` sa proceseze, pe langa povestile de cacat, greselile unor asa-zisi ziaristi la care verificarea informatiei nu exista. Pe langa asta ei mai au si un sef care citeste bucata de hartie de sters la cur inainte de a o trimite la printat. Sau, poate, o citeste ca si mine pe buda, a 2 a zi. Ideea este ca sunt multi imbecili la astfel de ziare de scandal care nu stiu nici macar in ce judet este orasul in care m-am nascut, am f...., am crescut (vezi foto).

De voie, de nevoie.


...no comment